Ordin nr. 383 din 12 iulie 2004

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.624/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei,

în temeiul art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003,

în temeiul art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 737/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza Referatului de aprobare nr. 190 din 11 iunie 2004 al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei,

ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă standardele de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Persoanele implicate în organizarea şi funcţionarea unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie au obligaţia de a respecta standardele prevăzute în prezentul ordin.

Articolul 3

Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Articolul 4

Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 septembrie 2004.

Articolul 5

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul muncii,

solidarităţii sociale şi familiei,

Elena Dumitru

Bucureşti, 12 iulie 2004.

Nr. 383.

Anexa

STANDARDE

pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor

violenţei în familie

Standarde pentru serviciile de asistenţă socială acordate în centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, denumite în continuare adăposturi

I. Standarde referitoare la informare şi relaţii cu comunitatea

1.Adăposturile vor colabora cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în campaniile de informare şi promovare a serviciilor oferite în vederea combaterii fenomenului violenţei în familie.

2.Adăposturile private pot avea şi propria lor campanie de promovare a serviciilor.

II. Standarde referitoare la intervenţie în caz de urgenţă

3.Adăposturile vor lua măsuri în vederea asigurării securităţii şi siguranţei victimelor violenţei în familie.

4.Adăposturile asigură îngrijirea medicală a victimelor violenţei în familie, conform convenţiilor de colaborare încheiate cu spitalele sau cu unităţile sanitare.

5.Adăposturile asigură asistenţa psihologică a victimelor violenţei în familie.

6.Adăposturile colaborează cu organele de poliţie sau, după caz, cu comandamentele de jandarmi judeţene, respectiv cu Comandamentul de Jandarmi al Municipiului Bucureşti, în situaţiile în care le sunt semnalate cazuri de comitere a actelor de violenţă în familie, conform protocoalelor de colaborare semnate cu acestea.

7.Consultanţa juridică este gratuită, iar primarul, la sesizarea asistentului familial, în cazurile sociale grave, aprobă suportarea de la bugetul local a cheltuielilor pentru întocmirea actelor juridice. Adăposturile pot încheia convenţii în vederea oferirii serviciilor de consultanţă juridică.

8.Locaţia adăposturilor nou-înfiinţate nu va fi cunoscută publicului larg. Adăposturile existente, a căror locaţie este cunoscută la data intrării în vigoare a prezentului ordin, vor funcţiona în continuare.

9.Adăposturile, în cazul în care constată acte de violenţă în familiile cu copii, au obligaţia de a sesiza serviciul public specializat pentru protecţia copilului de la nivel local, în vederea asigurării protecţiei acestora.

10.Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă. Aprobarea scrisă a asistentului familial se obţine la cel mult 48 de ore de la primirea în adăpost.

11.La cererea victimei, se asigură protecţie împotriva agresorilor, cu consimţământul scris al acesteia sau, după caz, al reprezentantului legal.

III. Standarde referitoare la consilierea victimelor

12.În cadrul adăpostului se asigură servicii de consiliere victimelor violenţei în familie pentru depăşirea situaţiilor de criză. Adăposturile pot încheia convenţii în vederea oferirii acestor servicii.

13.Victimele sunt informate în legătură cu drepturile de care beneficiază prin oferirea de servicii de consultanţă juridică de specialitate.

14.Toate convenţiile prevăzute la pct. 4, 7 şi 12 vor fi încheiate cu respectarea confidenţialităţii asupra identităţii persoanelor asistate.

IV. Standarde referitoare la resursele umane

15.Personalul care lucrează în cadrul adăpostului are pregătirea de specialitate necesară desfăşurării activităţilor specifice domeniului şi este angajat cu respectarea condiţiilor legislaţiei în vigoare.

16.Fiecare adăpost este obligat să angajeze cel puţin un asistent familial pentru asigurarea asistenţei specifice relaţiilor familiale, conform prevederilor art. 12 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

17.Fiecărui angajat al adăpostului i se întocmeşte fişa postului, în care se prevede în mod obligatoriu păstrarea confidenţialităţii asupra identităţii şi dificultăţilor persoanelor asistate.

18.Numărul personalului trebuie să fie conform prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei.

19.Personalul adăpostului este cuprins în programe de formare profesională continuă, vizând cunoaşterea formelor de violenţă în familie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a acestora.

20.Voluntarii din cadrul adăposturilor vor fi cuprinşi, în limita resurselor financiare, în programe de formare profesională continuă, vizând cunoaşterea formelor de violenţă în familie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a acestora.

21.Voluntarii din cadrul adăposturilor îşi desfăşoară activitatea în baza unor contracte care prevăd în mod obligatoriu păstrarea confidenţialităţii asupra identităţii şi dificultăţilor persoanelor asistate, în acord cu legislaţia în vigoare.

22.Întregul personal care îşi desfăşoară activitatea în cadrul adăposturilor este evaluat periodic, cel puţin o dată pe an, în condiţiile legii.

V. Standarde referitoare la administrare şi management

23.Adăpostul este înfiinţat cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare şi are avizul de înfiinţare de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei.

24.Adăpostul are un regulament de organizare şi funcţionare din care rezultă că are ca obiect de activitate furnizarea de servicii sociale în scopul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.

25.Adăpostul funcţionează într-un spaţiu special amenajat, având autorizaţie sanitară de funcţionare valabilă, emisă de direcţia de sănătate publică.

26.Conducerea adăpostului are obligaţia să elaboreze fişa postului pentru fiecare angajat, în care se stipulează atribuţiile acestuia şi obligativitatea păstrării confidenţialităţii.

27.În regulamentul de funcţionare al adăpostului sunt prevăzute facilităţile necesare (spaţii, echipamente, personal) pentru asigurarea condiţiilor de cazare şi hrană, precum şi a desfăşurării activităţilor specifice adăpostului.

28.Conducerea adăpostului este responsabilă de transmiterea lunară a rapoartelor statistice privind activităţile desfăşurate şi categoriile de beneficiari ai serviciilor oferite de centru (numărul de beneficiari, vârsta, sexul, mediul din care provin, nivelul de instruire, ocupaţia, veniturile, starea civilă, numărul de copii aflaţi în întreţinerea lor, relaţia de rudenie cu agresorul, frecvenţa şi natura agresiunii) compartimentelor specializate din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

29.Găzduirea în adăposturi a victimelor violenţei în familie va fi pe o perioadă determinată, cuprinsă între 7 şi 60 de zile.

Standarde pentru serviciile de asistenţă socială acordate în centrele de recuperare pentru victimele violenţei în familie, denumite în continuare centre de recuperare

I. Standarde referitoare la informare şi relaţii cu comunitatea

1.Centrele de recuperare vor colabora cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în campaniile de informare şi promovare a serviciilor oferite în vederea combaterii fenomenului violenţei în familie.

2.Centrele de recuperare private pot avea şi propria lor campanie de promovare a serviciilor.

3.Centrele de recuperare, în cazul în care constată acte de violenţă în familiile cu copii, au obligaţia de a sesiza serviciul public specializat pentru protecţia copilului de la nivel local în vederea asigurării protecţiei acestora.

II. Standarde referitoare la reabilitare şi reinserţie socială

4.Centrele de recuperare colaborează cu organele de poliţie sau, după caz, cu comandamentele de jandarmi judeţene, respectiv cu Comandamentul de Jandarmi al Municipiului Bucureşti, în situaţiile în care le sunt semnalate cazuri de comitere a actelor de violenţă în familie.

5.Primirea sau asistarea în centrul de recuperare se face pe baza evaluării cazului de către persoanele desemnate şi numai cu acordul scris al victimelor.

6.Centrele de recuperare asigură, prin consiliere juridică şi psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă, inserţia socială şi profesională a victimelor.

7.Centrele de recuperare pot încheia convenţii în vederea oferirii serviciilor de consiliere juridică şi psihologică, cu respectarea confidenţialităţii asupra identităţii persoanelor asistate.

8.Centrele de recuperare vor încheia convenţii cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene în vederea acordării suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea şi recalificarea profesională a persoanelor asistate.

III. Standarde referitoare la resursele umane

9.Personalul care lucrează în cadrul centrului de recuperare are pregătirea de specialitate necesară desfăşurării activităţilor specifice domeniului şi este angajat cu respectarea condiţiilor legislaţiei în vigoare.

10.Fiecare cadru de recuperare este obligat să angajeze cel puţin un asistent familial pentru asigurarea asistenţei specifice relaţiilor familiale, conform prevederilor art. 12 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

11.Fiecărui angajat al centrului de recuperare i se întocmeşte fişa postului, în care se prevede în mod obligatoriu păstrarea confidenţialităţii asupra identităţii şi dificultăţilor persoanelor asistate.

12.Numărul personalului trebuie să fie conform prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei.

13.Personalul centrului de recuperare este cuprins în programe de formare profesională continuă vizând cunoaşterea formelor de violenţă în familie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a acestora.

14.Voluntarii din cadrul centrelor de recuperare vor fi cuprinşi, în limita resurselor financiare, în programe de formare profesională continuă, vizând cunoaşterea formelor de violenţă în familie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a acestora.

15.Voluntarii din cadrul centrelor de recuperare îşi desfăşoară activitatea în baza unor contracte care prevăd în mod obligatoriu păstrarea confidenţialităţii asupra identităţii şi dificultăţilor persoanelor asistate, în acord cu legislaţia în vigoare.

16.Întregul personal care îşi desfăşoară activitatea în cadrul centrelor de recuperare este evaluat periodic, cel puţin o dată pe an, în condiţiile legii.

IV. Standarde referitoare la administrare şi management

17.Centrul de recuperare este înfiinţat cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, are avizul de înfiinţare de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, precum şi un regulament de organizare şi funcţionare din care rezultă că are ca obiect de activitate furnizarea de servicii sociale în scopul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.

18.Centrul de recuperare are autorizaţie sanitară de funcţionare valabilă, emisă de direcţia de sănătate publică.

19.Conducerea centrului de recuperare are obligaţia să elaboreze fişa postului pentru fiecare angajat, în care se stipulează atribuţiile acestuia şi obligativitatea păstrării confidenţialităţii.

20.În regulamentul de funcţionare al centrului de recuperare sunt prevăzute facilităţile necesare (spaţii, echipamente, personal) pentru asigurarea condiţiilor de cazare şi hrană, precum şi a desfăşurării activităţilor specifice acestuia.

21.Conducerea centrului de recuperare este responsabilă de transmiterea lunară a rapoartelor statistice privind activităţile desfăşurate şi categoriile de beneficiari ai serviciilor oferite de centru (numărul de beneficiari, vârsta, sexul, mediul din care provin, nivelul de instruire, ocupaţia, veniturile, starea civilă, numărul de copii aflaţi în întreţinerea lor, relaţia de rudenie cu agresorul, frecvenţa şi natura agresiunii) compartimentelor specializate din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

22.Găzduirea în centrul de recuperare va fi pe o perioadă determinată, de maximum 90 de zile, iar în situaţii excepţionale până la 180 de zile.

Standarde pentru serviciile de asistenţă socială acordate în centrele de asistenţă destinate agresorilor

I. Standarde referitoare la informare şi relaţii cu comunitatea

1.Centrele de asistenţă destinate agresorilor vor colabora cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în campaniile de informare şi promovare a serviciilor oferite în vederea combaterii fenomenului violenţei în familie.

2.Centrele private de asistenţă destinate agresorilor pot avea şi propria lor campanie de promovare a serviciilor.

II. Standarde referitoare la consilierea agresorilor

3.În cadrul centrului de asistenţă destinat agresorilor se asigură servicii de consiliere şi mediere a conflictului pentru părţile implicate, în vederea depăşirii situaţiilor de risc.

4.Centrele de asistenţă destinate agresorilor pot încheia convenţii în vederea oferirii serviciilor de consiliere şi mediere, cu respectarea confidenţialităţii asupra identităţii persoanelor asistate.

5.Agresorii sunt informaţi şi în legătură cu posibilitatea accesului la tratamentele psihologice, psihiatrice, de dezalcoolizare sau dezintoxicare, după caz.

6.Centrele de asistenţă destinate agresorilor asigură şi facilitează accesul la tratamentul psihologic, psihiatric, de dezalcoolizare sau dezintoxicare al agresorilor, conform convenţiilor de colaborare încheiate cu spitalele sau unităţile sanitare.

III. Standarde referitoare la resursele umane

7.Personalul care lucrează în cadrul centrului de asistenţă destinat agresorilor are pregătirea de specialitate necesară desfăşurării activităţilor specifice domeniului şi este angajat cu respectarea condiţiilor legislaţiei în vigoare.

8.Fiecare centru de asistenţă destinat agresorilor este obligat să angajeze cel puţin un asistent familial pentru asigurarea asistenţei specifice relaţiilor familiale, conform prevederilor art. 12 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

9.Fiecărui angajat al centrului de asistenţă destinat agresorilor i se întocmeşte fişa postului, în care se prevede în mod obligatoriu păstrarea confidenţialităţii, în acord cu legislaţia în vigoare.

10.Numărul personalului trebuie să respecte prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei.

11.Personalul centrului de asistenţă destinat agresorilor este cuprins în programe de formare profesională continuă vizând cunoaşterea formelor de violenţă în familie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a acestora.

12.Voluntarii din cadrul centrelor de asistenţă destinate agresorilor vor fi cuprinşi, în limita resurselor financiare, în programe de formare profesională continuă, vizând cunoaşterea formelor de violenţă în familie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a acestora.

13.Voluntarii din cadrul centrelor de asistenţă destinate agresorilor îşi desfăşoară activitatea în baza unor contracte care prevăd în mod obligatoriu păstrarea confidenţialităţii, în acord cu legislaţia în vigoare.

14.Întregul personal care îşi desfăşoară activitatea în cadrul centrelor de asistenţă destinate agresorilor este evaluat periodic, cel puţin o dată pe an, în condiţiile legii.

IV. Standarde referitoare la administrare şi management

15.Primirea sau asistarea în centrul de asistenţă destinat agresorilor se face pe baza evaluării cazului de către persoanele desemnate şi numai cu acordul scris al persoanelor asistate.

16.Centrele de asistenţă destinate agresorilor colaborează cu organele de poliţie sau, după caz, cu comandamentele de jandarmi judeţene, respectiv Comandamentul de Jandarmi al Municipiului Bucureşti, în situaţiile în care constată existenţa comiterii actelor de violenţă în familie.

17.Centrele de asistenţă destinate agresorilor colaborează cu serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă tribunalul judeţean.

18.Centrele de asistenţă destinate agresorilor sunt înfiinţate cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, au avizul de înfiinţare de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, precum şi un regulament de organizare şi funcţionare din care rezultă că au ca obiect de activitate furnizarea de servicii sociale în scopul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.

19.Centrele de asistenţă destinate agresorilor au autorizaţie sanitară de funcţionare valabilă, emisă de direcţia de sănătate publică.

20.Conducerea centrului de asistenţă destinat agresorilor are obligaţia să elaboreze fişa postului pentru fiecare angajat, în care se stipulează clar atribuţiile acestuia şi obligativitatea păstrării confidenţialităţii.

21.În regulamentul de funcţionare al centrului de asistenţă destinat agresorilor sunt prevăzute facilităţile necesare (spaţii, echipamente, personal) pentru asigurarea condiţiilor în vederea desfăşurării activităţilor specifice centrului.

22.Conducerea centrului de asistenţă destinat agresorilor este responsabilă de transmiterea lunară a rapoartelor statistice privind activităţile desfăşurate şi categoriile de beneficiari ai serviciilor oferite de centru (numărul de beneficiari, vârsta, sexul, mediul din care provin, nivelul de instruire, ocupaţie, venituri, stare civilă, număr de copii aflaţi în întreţinerea lor, relaţia de rudenie cu victima, frecvenţa şi natura agresiunii) compartimentelor specializate din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.