Decizie nr. 195 din 13 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, excepţie ridicată de Marian Laza în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar număr unic 4.805/117/2006) al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar număr unic 4.805/117/2006), Tribunalul Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, excepţie ridicată de Marian Laza în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece prin art. 83 din Codul penal se instituie fără temei un tratament sancţionator mai sever "în cazul revocării suspendării condiţionate decât în cazul anulării suspendării condiţionate, prin imposibilitatea de a pronunţa o nouă pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare".

Tribunalul Cluj - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 83 şi art. 85 din Codul penal sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, în raport de prevederile art. 16 din Constituţie şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate reglementează două situaţii juridice diferite şi, prin urmare, nu se poate reţine o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 83 şi art. 85 din Codul penal, care au următorul cuprins:

–Art. 83: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.";

–Art. 85: "Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.

Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 2 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei."

Se invocă încălcarea, prin aceste texte de lege, a art. 16 din Constituţie privind Egalitatea în drepturi, precum şi a art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, din compararea acestuia cu art. 85 din Codul penal, referitor la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru infracţiuni săvârşite anterior. Se susţine în acest sens că, dacă art. 85 din Codul penal oferă posibilitatea instanţei de judecată de a dispune o nouă suspendare condiţionată a executării pedepsei, în situaţia expres prevăzută de acest text de lege, această posibilitate nu este prevăzută şi de art. 83 din Codul penal, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, încalcă principiul egalităţii în drepturi.

Asemenea critici nu pot fi reţinute. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.

Curtea constată, totodată, că nu există nicio contradicţie între textele de lege criticate şi prevederile art. 16 din Constituţie privind Egalitatea în drepturi, respectiv cele ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării. Aceasta întrucât, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, cum este cazul în speţă, tratamentul nu poate fi decât diferit. Art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.

De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, în raport cu art. 16 din Legea fundamentală. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 637 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005, nr. 215 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003, şi nr. 317 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, prin care Curtea a statuat că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii, deoarece nu stabileşte discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nicio deosebire.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, excepţie ridicată de Marian Laza în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar număr unic 4.805/117/2006) al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta