Decizie nr. 658 din 10 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 11.284/2005 al Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În ceea ce priveşte celelalte texte de lege criticate, apreciază că acestea nu aduc atingere textelor constituţionale pretins încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 5 decembrie 2005, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A din Galaţi într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, pe de o parte, că dispoziţiile art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi 53 şi, pe de altă parte, că dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi ale 146 lit. d), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece "lipsa obligativităţii încuviinţării de către o instanţă de judecată a titlurilor executorii emise administrativ de către Ministerul de Finanţe exceptează de la controlul judiciar tocmai aceste acte, discriminând celelalte părţi care au nevoie de un proces în faţa unei instanţe, de solicitarea încuviinţării executării silite şi [...] de intermediul unui executor judecătoresc pentru a-şi valorifica drepturile".

Totodată, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât cenzurarea excepţiei de către instanţa în faţa căreia aceasta este ridicată reprezintă o îngrădire a liberului acces la justiţie, "în materie de neconstituţionalitate singura instanţă competentă fiind Curtea Constituţională".

Judecătoria Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 este întemeiată în raport de prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât "această procedură simplificată, care permite creditorului unei creanţe bugetare să emită unilateral titluri executorii împotriva debitorilor, fără niciun control de legalitate şi, mai mult, să le execute silit în aceleaşi condiţii, creează un dezechilibru vădit între aceştia, creditorul fiind favorizat".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece "legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege, şi de a beneficia de garanţiile privitoare la desfăşurarea procesului", potrivit art. 169 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură fiscală.

Totodată, se arată că art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu aduce atingere art. 21, 24 şi 146 lit. d) din Constituţie, deoarece instituirea prin alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 a cazurilor de inadmisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate nu este de natură să conducă la ideea că prin această instanţă care judecă fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.

La data sesizării Curţii Constituţionale, textele de lege criticate aveau următorul conţinut:

–Art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

–Art. 137: "(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(2)Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

(3)Executarea silită începe în termen de 15 zile de la data înştiinţării.

(4)Înştiinţarea de plată este act premergător executării silite.

(5)Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

(6)Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.

(7)Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 133. (8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.

(9)În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

(10)În cazul în care instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, după caz.

(11)În cazul în care autorităţile administraţiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.";

–Art. 141: "(1) Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu.

(2)Somaţia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectării acesteia.";

–Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, alin. (4) al art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogat expres prin art. I pct. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 35 din 26 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 675 din 7 august 2006, iar alin. (3) al art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat, având următorul conţinut: "Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător."

Totodată, prin art. I pct. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 s-a introdus un nou alineat la art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, cu următorul cuprins:

(7^1)Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionării contravenţionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea observă că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în susţinerea acesteia întregul text al art. 16 şi 21 din Constituţie, în realitate excepţia se referă numai la primele două alineate ale art. 16 şi la primele 3 alineate ale art. 21.

Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:

I. Susţinerea potrivit căreia prin prevederile art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11) şi ale art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), întrucât se creează o inegalitate între organele de executare competente şi celelalte părţi, în speţă persoane juridice, nu este întemeiată, deoarece principiul egalităţii se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi nu la egalitatea între persoane juridice şi autorităţi publice.

Totodată, nu poate fi reţinută nici susţinerea conform căreia "titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de Finanţe" sunt "exceptate de la controlul judiciar", ceea ce ar încălca prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege.

Astfel, potrivit art. 169 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [...]", iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."

În final, Curtea observă că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 53 din Constituţie, deoarece prin dispoziţiile art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11) şi ale art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 nu se aduce nicio restrângere exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie şi nici dreptului la apărare.

II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24, 53 şi ale 146 lit. d) din Legea fundamentală, precum şi de prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 329 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, respingând de fiecare dată excepţia de neconstituţionalitate.

Cu aceste prilejuri Curtea a reţinut, în esenţă, că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 "sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale".

Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Totodată, s-a mai arătat că "procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial nu conţine privilegii sau discriminări, pentru a fi reţinută o încălcare a prevederilor cuprinse în art. 16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi. De asemenea, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere dreptului la apărare al părţilor, acestea având deplina libertate de a-şi angaja apărător şi de a se prevala de toate garanţiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare".

III. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, excepţia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, alin. (4) al art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogat expres prin art. I pct. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 35 din 26 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.

Totodată, prevederile art. 137 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au fost modificate, prin acelaşi act normativ, soluţia legislativă adoptată în urma modificării textului fiind substanţial diferită.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronunţă asupra prevederii legale în noua sa redactare numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării. Curtea constată însă că această cerinţă nu este îndeplinită.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se poate pronunţa asupra dispoziţiilor "dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare", aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d.) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11), ale art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A din Galaţi în Dosarul nr. 11.284/2005 al Judecătoriei Iaşi.

II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu