Decizie nr. 524 din 9 octombrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului VIII intitulat "Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită" din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Drum Design Consult" - S.R.L., cu sediul în comuna Baia, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 522/179/2013 al Judecătoriei Babadag - Secţia mixtă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 108D/2014.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor acestui act normativ de către organele de executare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 16 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 522/179/2013, Judecătoria Babadag - Secţia mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului VIII intitulat "Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită" din Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de contestatoarea Societatea Comercială "Drum Design Consult" - S.R.L., cu sediul în comuna Baia, judeţul Tulcea, într-o cauză având ca obiect judecarea contestaţiei la executare şi suspendarea executării silite.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile capitolului VIII intitulat "Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită" din Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale în măsura în care procedura executării silite a creanţelor fiscale datorate statului se poate face fără a se obţine, în prealabil, încuviinţarea executării silite de la instanţa de executare. În susţinerea criticii sale invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, în sensul eliminării obligaţiei executorului judecătoresc de a solicita încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare. Astfel, arată că, "în cazul executării silite fiscale, nu există noţiunea de instanţă de executare şi, pe cale de consecinţă, nu se mai constituie un dosar privind executarea silită în cadrul acestei instanţe". Aşa fiind, "prin lipsa prevederii controlului judecătoresc asupra începerii executării silite s-a conferit executorului fiscal competenţa de a decide cu privire la legalitatea şi temeinicia cererii de executare silită, activitate care ar trebui să constituie exclusiv atributul instanţei de judecată."

6.Apreciază că prin "conferirea unei asemenea competenţe executorilor fiscali, care nu fac parte din autoritatea judecătorească şi a căror activitate se află sub coordonarea şi controlul conducătorului unităţii de Administraţie Fiscală", se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1). Arată că prin inexistenţa controlului judecătoresc asupra începerii executării silite fiscale se aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi conceptului de stat de drept, consacrate de art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, revenind "în sarcina legiuitorului să găsească mijloacele adecvate pentru a asigura eficienţa executării silite fiscale prin adoptarea unor măsuri legislative în sensul reducerii duratei şi a simplificării procedurii executării silite a acestora, cu respectarea exigenţelor constituţionale ale statului de drept."

7.De asemenea consideră că "lăsarea unei faze a procesului civil la aprecierea reprezentanţilor unui serviciu administrativ, care nu se bucură de garanţiile de independenţă şi imparţialitate ale instanţei de judecată", aduce atingere şi dreptului părţilor la un proces echitabil garantat atât de art. 21 alin. (3) din Constituţie, cât şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Subliniază, totodată, faptul că "accesul la o instanţă de judecată prin posibilitatea contestării actelor de executare făcute cu încălcarea legii nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanei împotriva căreia s-a procedat în mod nelegal la începerea executării silite."

8.În acest context, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că "este necesară o garanţie procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor, iar controlul judecătoresc al începerii executării silite constituia o astfel de garanţie, adecvată şi eficientă, a dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor implicate în această procedură."

9.Judecătoria Babadag - Secţia mixtă a opinat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, instanţa a reţinut că problema de drept invocată de autoarea excepţiei a fost soluţionată de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006, când, cu ocazia examinării unor aspecte similare, a respins ca neîntemeiate criticile formulate.

10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocat de autoarea acesteia şi reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile capitolului VIII intitulat "Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită" al titlului VIII - "Colectarea creanţelor fiscale" din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ordonanţă republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Din argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că, astfel cum a fost formulată, critica se circumscrie prevederilor art. 141 din acest act normativ, care reglementează titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia urmează să se pronunţe, îl constituie numai art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care are următorul cuprins:

–Art. 141: "(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(1^1)În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii.

(1^2)Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(2)Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

(3)Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

(4)Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

(5)Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.

(5^1)În măsura în care creanţele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin plată, prin poprire sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică sau egală cu suma creanţelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie întocmită de organul de executare, în cel mult două zile de la data stingerii.

(6)Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136. (7) Netransmiterea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente atrage anularea acestora prin decizie de către conducătorul organului emitent. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Decizia de imputare se comunică de către organul emitent persoanei vinovate, care trebuie să achite contravaloarea contravenţiei în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu executoriu. Contravaloarea contravenţiei înscrise în decizia de imputare se face venit la bugetul de stat sau bugetul local căruia i se datora, potrivit legii, amenda contravenţională. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.

(8)În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.

(9)În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

(10)Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul din care sunt finanţate instituţiile publice.

(10^1)Instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau, după caz, organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.

(11)Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul local, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silită, organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local."

14.În susţinerea neconstituţionalităţii reglementării legale criticate, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul de drept şi principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 126 alin. (1) potrivit căruia "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege." De asemenea se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celor invocate în prezenta cauză, instanţa de contencios constituţional respingând, ca neîntemeiate, criticile formulate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 246 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 519 din 19 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, sau Decizia nr. 1.221 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011.

16.Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că "nu poate fi reţinută susţinerea conform căreia titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de Finanţe sunt exceptate de la controlul judiciar, ceea ce ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, «Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [... ]», iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, «Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă»." De asemenea, Curtea a constatat că "procedura executării silite a creanţelor fiscale asigură garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare prin însuşi faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia".

17.Curtea a reţinut, totodată, că "legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea stingerii creanţelor fiscale prin executare silită", deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. În aceste condiţii, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1), deoarece dispoziţiile de lege criticate nu exclud controlul judecătoresc, legiuitorul reglementând şi în această materie posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege, astfel că acestea nu contravin nici principiului separaţiei puterilor în stat.

18.Distinct de aceste argumente care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 632 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin aceasta înţelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal, însă, titlul de creanţă fiscală devine ope legis titlu executoriu, dânduse astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.

19.În domeniul valorificării creanţei fiscale, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, executarea silită a creanţelor fiscale sau a obligaţiilor fiscale reprezintă o modalitate de stingere a obligaţiei fiscale sau a creanţei fiscale. În acest sens sunt prevederile art. 24 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora "creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege". Executarea silită prin care se urmăreşte valorificarea unor creanţe fiscale face obiectul unor reglementări juridice speciale, reglementări prevăzute de Codul de procedură fiscală. Caracterul de reglementare specială a Codului de procedură fiscală, faţă de dispoziţiile de drept comun în materie civilă, este conferit chiar de către dispoziţiile acestui act normativ, sens în care art. 2 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevede că acolo "unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă". Prin urmare, Curtea constată că normele juridice privind administrarea şi executarea creanţelor fiscale sunt derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant.

20.De asemenea, în ceea ce priveşte critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privind lipsa unei proceduri prealabile care să condiţioneze procedura de executare silită în materia creanţelor fiscale, Curtea constată că, în dreptul comun, executarea silită, ca cea de-a doua fază a procesului civil, reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un act executoriu, constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său care nu îşi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le duce la îndeplinire, în mod silit. Potrivit reglementărilor speciale existente în materia creanţelor fiscale, în situaţia în care contribuabilii nu şi-au executat obligaţiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia naştere la această dată dreptul statului de a trece la executarea silită a creanţelor fiscale fără a fi necesară o acţiune în justiţie, în urma căreia statului, prin instituţiile sale reprezentative, să i se confere dreptul de a executa silit creanţa fiscală sau orice altă procedură prealabilă cu caracter judiciar.

21.În fine, în ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea constată că aceasta nu are nicio relevanţă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate din prezenta cauză, deoarece prevederile de lege criticate reglementează executarea silită a creanţelor fiscale al căror specific a impus stabilirea unor norme speciale, derogatorii de la cele ale Codului de procedură civilă.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Drum Design Consult" - S.R.L., cu sediul în comuna Baia, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 522/179/2013 al Judecătoriei Babadag - Secţia mixtă şi constată că prevederile art. 141 din capitolul VIII intitulat "Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită" al titlului VIII din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Babadag - Secţia mixtă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora