Decizie nr. 551 din 16 iulie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Chiujdea în Dosarul nr. 28.438/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 98D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis la dosar note scrise prin care solicită, în esenţă, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, apreciind că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, al cărei obiect îl constituie soluţionarea cererii de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata unei anumite sume de bani, stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu titlu de despăgubire pentru un imobil ce nu poate fi restituit în natură.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Sentinţa civilă nr. 7.888/2014 din 7 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 28.438/299/2013, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Chiujdea într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata unei sume de bani stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu titlu de despăgubire pentru un imobil cu privire la care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii civile. Critică faptul că termenele prevăzute de art. 33-35 din lege s-ar aplica şi cererilor de chemare în judecată în curs de soluţionare pe rolul instanţelor. Litigiile aflate pe rolul instanţelor au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării iniţiale, iar faptul că în cursul judecăţii au fost surprinse de apariţia Legii nr. 165/2013, care reglementează alte termene şi condiţii decât cele de la momentul formulării şi înregistrării cererilor de chemare în judecată, nesocoteşte principiul neretroactivităţii legii civile. Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 4 raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 încalcă şi principiul egalităţii în drepturi întrucât se instituie un tratament diferit între persoane ale căror procese s-au finalizat şi cele care nu vor beneficia de finalizarea proceselor după intrarea în vigoare a modificărilor, deşi cererile de chemare în judecată au fost depuse în aceeaşi perioadă, instanţele întrerupând cursul acestora, în virtutea Legii nr. 165/2013. De asemenea, prevederile de lege criticate sunt, în opinia autorului excepţiei, discriminatorii, întrucât impun termene diferite de soluţionare a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor publice competente să le soluţioneze şi de numărul de cereri rămase nerezolvate. Arată că se aduce atingere şi dreptului de acces liber la justiţie, deoarece procesele aflate pe rolul instanţelor vor fi întrerupte prin respingerea cererilor de chemare în judecată. Totodată, reluarea procedurilor cu caracter administrativ ca urmare a respingerii acţiunii ca inadmisibile sau prematur introduse, din cauza noilor termene instituite de lege, contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil.

7.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut:

–Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2)Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. (3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";

–Art. 34: "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2)Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3)Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.";

–Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2)În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4)Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5)Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

12.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. Se invocă, totodată, şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză în care reclamantul-autor al excepţiei a solicitat instanţei (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti), ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata unei anumite sume de bani, stabilite printr-o decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de despăgubire pentru un imobil ce nu mai poate fi restituit în natură şi pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia respectivă în executarea obligaţiei impuse în sarcina sa de Judecătoria Făgăraş printr-o sentinţă rămasă definitivă prin nerecurare.

14.Ţinând seama de acest contextul procesual, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare, întrucât textele de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia excepţia a fost ridicată, nefiind îndeplinită condiţia impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

15.Astfel, Curtea observă că nu este incidentă ipoteza tezei întâi din art. 4 din Legea nr. 165/2013, având în vedere că nu este vorba despre o cerere formulată şi depusă, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ci despre una finalizată prin emiterea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a unei decizii cuprinzând titlul de despăgubire pentru un imobil revendicat care nu poate fi restituit în natură. Autorul nu se află nici în ipoteza tezei a doua a art. 4, cauza sa fiind dedusă instanţei spre soluţionare după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, nefiind, aşadar, în discuţie o cauză aflată pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. De asemenea, este evident că nu este aplicabilă nici teza a treia a art. 4 din Legea nr. 165/2013, aceasta referindu-se la cauzele aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a legii.

16.Curtea constată că autorul excepţiei se află în ipoteza unui text tranzitoriu din Legea nr. 165/2013, a art. 41 alin. (1) teza întâi, potrivit căruia plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Aceasta, deoarece este beneficiarul unei decizii prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a decis - în executarea obligaţiei impuse printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în acest sens - emiterea unui titlu de despăgubire pentru suma corespunzătoare imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă.

17.De aici rezultă că în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, care vizează prima etapă administrativă a procedurii de restituire a imobilelor preluate abuziv în timpul regimului comunist şi care instituie obligaţia entităţilor învestite de lege de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, în anumite termene. În cauză, această etapă a fost parcursă, finalizându-se cu o propunere de acordare de despăgubiri ca urmare a imposibilităţii restituirii în natură a terenului revendicat.

18.De asemenea, nici prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 privitoare la soluţionarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nu sunt incidente în cauză. Aceasta, deoarece şi această etapă administrativă a fost depăşită, procedura fiind deja încheiată odată cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire pentru suma stabilită prin raportul de evaluare.

19.Tot astfel, art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu are aplicabilitate în cauză, întrucât se referă la posibilitatea contestării în faţa instanţei de judecată a deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 sau a refuzului nejustificat al entităţilor învestite de lege de a soluţiona cererile în termenele impuse prin art. 33 şi 34. Or, aşa cum s-a arătat, există deja o decizie a Comisiei pe care autorul excepţiei a acceptat-o, urmărind valorificarea ei. Ca atare, invocarea art. 35 din Legea nr. 165/2013 este lipsită de interes.

20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Chiujdea în Dosarul nr. 28.438/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iulie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu