Decizie nr. 141 din 13 martie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Vasile Argatu în Dosarul nr. 6.153/110/2012 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 812D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.153/110/2012, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Excepţia a fost ridicată de recurentul-reclamant Vasile Argatu cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 967 din 12 aprilie 2013 pronunţate de Tribunalul Bacău într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, fiind neconstituţionale în măsura în care se aplică doar personalului bugetar, nu şi celor care au deţinut funcţii de demnitate publică, deşi au fost plătiţi din aceleaşi fonduri publice.

Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia, apreciază că nu se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinerile autorului referindu-se la o omisiune de reglementare, care nu aparţine competenţei Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 16 din Constituţie, fiind constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 15 iunie 2012, dispoziţii cu următorul cuprins:

Art. 1: "Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:

a)contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă şi necontestate la instanţele judecătoreşti competente;

b)hotărârilor consiliilor locale şi judeţene;

c)contractelor de muncă/convenţiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene, conform Ghidului de finanţare, în care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau unităţile şi instituţiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener."

Autorul excepţiei, fost primar al comunei Sărata, susţine că în măsura în care dispoziţiile de lege criticate se aplică doar personalului bugetar, nu şi celor care au deţinut funcţii de demnitate publică, sunt înfrânte prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 25 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, primarul este ales local, care, în asigurarea liberului exerciţiu al mandatului său, îndeplineşte o funcţie de autoritate publică, utilizată de legiuitorul constituant în sensul funcţiei de parlamentar, care intră în sfera demnităţilor publice. În susţinerea acestui argument este art. 105 alin. (1) teza întâi din Constituţie care stipulează că "Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator."

În continuare, Curtea reţine că, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările ulterioare, "Indemnizaţia lunară pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial, dacă nu se prevede altfel prin lege."

În aceste condiţii, Curtea constată că textul de lege criticat este redactat suficient de clar, iar limitarea legală a aplicării acestuia nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 79/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323/1999, acestea vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri indiferent de natura lor. În acest fel se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Argatu în Dosarul nr. 6.153/110/2012 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 martie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman