Sentința nr. 150 din 2 noiembrie 2023

Dosar nr. 148/43/2023

Completul constituit din:

Președinte - Gabriela Ghizela Ceușan

Grefier - Mariana Gabriela Oltean

Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanții AAA, cu domiciliul ..., BBB, cu domiciliul ..., CCC, cu domiciliul ..., și DDD, ..., toți cu domiciliul ales ..., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIEI, cu sediul în București, Bd. Libertății nr. 16, latura nord, sectorul 5, având CIF 26369185, și MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în București, Bd. Libertății nr. 6, sectorul 5, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, cu sediul în Târgu Mureș, strada Gheorghe Doja nr. 1-3, județul Mureș, având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ.

În lipsa părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale reprezentantei reclamanților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2023, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 2 noiembrie 2023, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA DE APEL,

deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 25 mai 2023, sub Dosarul nr. 148/43/2023, reclamanții AAA, BBB, CCC și DDD, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR, au solicitat anularea sintagmei „imediat și nemijlocit“ din art. 4 al Ordinului comun al Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 509/2009 ca fiind contrară OUG nr. 99/2006 pentru a cărei aplicare ordinul a fost emis, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în primul rând, că în prezenta cauză procedura prealabilă nu este obligatorie în temeiul art. 7 (5) din Legea nr. 554/2004. Reclamanții nu au recurs la această procedură, întrucât, pe de o parte, există deja un ordin care a produs efecte în circuitul civil, pe de altă parte, sintagma atacată a ieșit din vigoare la data de 4 martie 2019 prin modificarea art. 4 prin Ordinul nr. 1.156/2019. Emitenții nu ar fi avut posibilitatea de a revoca actul atacat, numai instanța are această posibilitate de a anula sintagma ieșită deja din vigoare.

Reclamanții precizează că sistemul BAUSPAR, care a fost preluat prin OUG nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr. 227/2007, „a avut un aport deosebit la reconstruirea Europei încă din anii 1950. Sistemul de economisire creditare a oferit «cadrul de lucru» instituțional pentru a ajuta într-o perioadă în care alte resurse financiare erau limitate sau foarte scumpe. Întâi clientul Bauspar economisește, statul susținând prin intermediul unei prime de stat acest comportament, apoi banca acordă credite pentru

domeniul locativ din fondul economisit acelor clienți care își doresc acest lucru și care sunt eligibili. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că băncile pentru locuințe din Austria și Germania au avut un rol-cheie în reconstruirea locuințelor în ultimele decenii. Sistemul Bauspar reprezintă un element important al sistemului financiar. Economiilor emergente le este recomandat să susțină dezvoltarea și extinderea unui astfel de sistem. Elemente importante pentru susținerea acestora sunt reprezentate de accesibilitatea sistemului Bauspar pentru toate segmentele de populație, inclusiv pentru cei cu venituri medii sau sub-medii, precum și faptul că guvernul oferă o primă de stat pentru depuneri, iar această primă este acordată tuturor cetățenilor, indiferent de vârstă“.

Solicită a fi avută în vedere practica ÎCCJ de anulare a actelor normative sau a părților din acele acte normative cu forță inferioară care adaugă condiții suplimentare necuprinse în actul normativ cu forță juridică superioară și care ar avea ca efect restrângerea cercului persoanelor cărora li se aplică. Reclamanții fac referire la Hotărârea nr. 225/07.05.2013 coroborată cu Încheierea nr. 47/CC din 11 iulie 2013, publicate în Monitorul Oficial nr. 311 din 22 aprilie 2016, Sentința civilă nr. 767/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 770/11.11.2009), Sentința civilă nr. 471/2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 309/9.05.2012), Sentința civilă nr. 185/2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 318/9.05.2011).

Invocă prevederile art. 4 din Legea nr. 24/2000 care statuează că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, OUG nr. 99/2006 are forță juridică superioară față de Ordinul 509/2009, iar aceasta prevede următoarele condiții pentru acordarea primelor de stat, condiții îndeplinite în totalitate de către reclamanți: este persoană fizică; are cetățenia română; are domiciliul stabil în România; contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minimum 5 ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite, și este obligatoriu ca, înainte de expirarea termenului de economisire stabilit, să nu se fi efectuat restituiri totale sau parțiale din sumele economisite, cu excepția situației când suma economisită și/sau suma contractată este pusă la dispoziție după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activități în domeniul locativ. De asemenea, reclamanții fac referire la art. 311(1) din OUG 99/2006 în forma de dinainte de modificarea prin Legea 164/22.07.2018 și la art. 315 din OUG 99/2006 în forma valabilă în perioada cuprinsă între 21.07.2007 - deci după intrarea în vigoare a legii modificatoare nr. 227/2007 - și până la 21.07.2018 - înainte de intrarea în vigoare a legii modificatoare nr. 164/2018.

Reclamanții consideră că sunt îndreptățiți la primirea primei de stat întrucât, în această formă, art. 315 din OUG 99/2006 nu conținea niciun termen pentru utilizarea soldului economisit pentru activități în domeniul locativ, nu conținea deloc sintagma „imediat și nemijlocit“, în consecință ordinul care conținea nomele de aplicare nu putea să introducă o condiție care să aibă ca efect restrângerea beneficiarilor acestor prime.

În continuare, au fost redate prevederile art. 3 din Ordinul nr. 509/2009, art. 4 (1) din Ordinul nr. 509/2009.

Reclamanții solicită anularea acestei sintagme întrucât prevederile Normei metodologice de aplicare a OUG nr. 99/2006 adoptate prin ordinul amintit nu pot modifica actul normativ pentru a cărui aplicare au fost adoptate, prin adăugarea unei condiții neprevăzute pentru acordarea primelor de stat, dacă actul normativ cu forță superioară nu a specificat o asemenea condiție. Și în Dosarul nr. 893/258/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Miercurea-Ciuc, primele de stat în domeniul locativ prevăzute de art. 315 din OUG nr. 99/2006 se cuvin reclamanților, care, în anii 2015-2017, s-au conformat tuturor instrucțiunilor profesionistului banca pentru locuințe, au economisit în scop locativ și au justificat cheltuirea acestor sume în scop locativ în termenul notificat de bancă, primele de stat însă i-au fost refuzate.

Legiuitorul a prevăzut această primă de stat pentru stimularea cetățenilor români, cum sunt reclamanții, care economiseau cu scopul de a primi aceste prime de stat si care au contribuit la îmbunătățirea condițiilor locative ale românilor. Reclamanții apreciază că este ilegală și ilogică tendința care rezultă din Ordinul nr. 509/2009 de a face în unele cazuri imposibilă acordarea acestor prime. În conformitate cu litera și spiritul OUG nr. 99/2006, contează doar cetățenia, domiciliul stabil în România și, în cazul în care restituirea are loc înainte de împlinirea a 5 ani de la data semnării contractelor, justificarea utilizării acestor sume în scop locativ, așa cum decurge din interpretarea OUG nr. 99/2006.

Realizarea condiției introduse în plus de către Ordinul nr. 509/2009 este imposibilă în unele cazuri. Chiar și în cazul cumpărării unui imobil este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să se respecte acest termen, întrucât data în care se semnează contractul se stabilește și în funcție de gradul de încărcare a biroului notarial, cât și în funcție de programul și dorințele vânzătorilor, care nu sunt obligați să se conformeze solicitării cumpărătorilor de a se prezenta la notar în ziua următoare repartizării.

Mai mult, așa cum rezultă din art. 290 alin. (1) din OUG 99/2006, sumele pot fi cheltuite în scop locativ și în cazul plății unor lucrări de reabilitare, modernizare, consolidare, extindere etc., cum s-a întâmplat și în prezenta cauză în cazul reclamanților de rd. 3 și 4. Astfel, se poate observa că acest termen de „imediat și nemijlocit“, interpretat de către MDLPA ca fiind 2 zile lucrătoare, este unul imposibil. O asemenea operațiune nu se poate derula în termen de 2 zile lucrătoare de la repartizarea sumei, iar înăuntrul acestui termen ar fi necesară și depunerea actelor justificative. Aceste lucrări durează mult mai mult decât 2 zile lucrătoare, iar acest termen de la repartizarea sumei până la justificarea cheltuirii acesteia în scop locativ introdusă de Ordinul nr. 509/2009 emis chiar de către pârâți este un termen imposibil, o condiție suplimentară care are consecința de a le permite acestora de a se eschiva în mod nelegal de la plata primelor de stat.

Sintagma a cărei eliminare se solicită reprezintă o veritabilă adăugire la OUG nr. 99/2006, aprobată de Legea nr. 227/2007, pentru că adaugă o condiție suplimentară conținutului ipotezei legale instituite inițial de autoritatea legislativă. O astfel de adăugire la lege este însă nelegală dacă se face printr-un act normativ de forță inferioară legii. Dacă legiuitorul dorea ca numai acei cetățeni români să primească prima de stat care pot să oprească curgerea timpului și să renoveze o locuință în termen de 2 zile lucrătoare, atunci ar fi păstrat sintagma „imediat și nemijlocit“ în OUG nr. 99/2006, însă, din contră, a înlăturat-o prin Legea de aprobare a OUG nr. 99/2006, având nr. 227/2007.

În concluzie, reclamanții solicită admiterea acțiunii și anularea sintagmei „imediat și nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 din normele metodologice de aplicare a OUG 99/2006, aprobate prin Ordinul 509/2009.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 4 alin. (4) și urm. din Legea 554/2004, art. 311 și urm. din OUG nr. 99/2006 (inclusiv art. 315 în forma valabilă în perioada 21.07.2007-21.07.2018), precum și actele normative la care s-a făcut referire în cuprinsul acțiunii.

Prin întâmpinarea formulată și înregistrată la dosar la data de 27 iunie 2023, pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a arătat că prin programul de economisire și creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, derulat în conformitate cu prevederile cap. 5 - „Stimularea economisirii și creditării în sistem colectiv pentru domeniul locativ“ (art. 311-art. 317), titlul II, partea a II-a din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare, anual se alocă fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul instituției, pentru plata primei de stat către instituțiile financiar-bancare care încheie contracte de economisire-creditare în sistem colectiv cu persoanele fizice cu cetățenia română și cu domiciliul stabil în România.

Detalierea programului s-a făcut prin Ordinul comun MDRL/MFP nr. 509/2.471/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Pârâtul a redat prevederile art. 311 alin. (1) și ale art. 314 din OUG nr. 99/2006, arătând că, după încheierea anului calendaristic, băncile de economisire-creditare solicită instituției pârâte necesarul de primă de stat aferent depunerilor efectuate de clienți la bănci, în cursul anului anterior. Solicitările de primă de stat se verifică de către minister, în vederea decontării sumelor către băncile de economisire-creditare care, la rândul lor, fac plăți către beneficiari (persoanele fizice).

Prin Decizia ÎCCJ nr. 6.344/2020, instanța a statuat că prevederile art. 315 alin. (1) din ordonanța de urgență se aplică pe perioada derulării contractului de economisire-creditare, perioadă în care, conform deciziei menționate „clientul nu trebuie să facă dovada utilizării sumei economisite în scop locativ“. Astfel, pe perioada derulării contractului de economisire-creditare, banca va verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 315 alin. (1) și va solicita la MDLPA primele de stat pentru clienții care îndeplinesc aceste condiții. Alin. (2) al aceluiași articol stabilește excepțiile de la alin. (1), mai exact situațiile în care banca poate solicita prima de stat chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1). Conform lit. a) a alin. (2) al art. 315, una dintre situațiile excepționale în care clientul poate beneficia de primă de stat fără a fi îndeplinite condițiile de la alin. (1) este atunci când „suma economisită și/sau suma contractată este pusă la dispoziție după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activități în domeniul locativ“.

Prevederile art. 315 alin. (1) și alin. (2), în forma anterioară modificării prin Legea nr. 164/2018, au corespondent în art. 3 alin. (1) și (2) din normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 509/2009, anterior modificării prin Ordinul nr. 1.156/2019. Astfel, art. 3 alin. (1) din norme, potrivit căruia „clientul băncii de economisire și creditare în domeniul locativ va beneficia anual de prima de stat, cu condiția să fi încheiat un contract de economisire-creditare pentru o durată de minimum 5 (cinci) ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite, precum și să nu se fi efectuat de către banca de economisire și creditare în domeniul locativ, la solicitarea clientului, restituiri totale sau parțiale din sumele economisite, înainte de expirarea termenului de economisire“, reprezintă regula aplicabilă pe perioada derulării contractului de economisire-creditare, iar una dintre excepțiile de la această regulă este cea prevăzută la alin. (2) lit. a), potrivit căreia „suma economisită și/sau suma contractată este pusă la dispoziție după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activități în domeniul locativ“.

Potrivit art. 4 alin. (1) din normele metodologice, „în situația prevăzută la art. 3 alin. (2) lit. a), titularul contractului de economisire-creditare este ținut a face dovada utilizării sumei economisite și/sau a sumei contractate puse la dispoziție, după repartizare, imediat și nemijlocit, numai pentru activități în domeniul locativ, cu documente justificative, conform prevederilor legale în materie și potrivit anexei care face parte integrantă din prezentele norme metodologice. Activitățile în domeniul locativ sunt cele definite la art. 290 lit. a) din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare“.

Prin urmare, pe perioada derulării contractului de economisire-creditare, pentru a primi de la MDLPA primă de stat fără a fi necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 315 alin. (1) din ordonanța de urgență și la art. 3 alin. (1) din normele metodologice, clientul aflat în situația prevăzută la art. 315 alin. (2) lit. a) din ordonanță și la art. 3 alin. (2) lit. a) din norme trebuie să dovedească băncii că utilizarea sumelor economisite, retrase total sau parțial înainte de expirarea termenului minim de economisire, s-a făcut în scop locativ conform art. 4 alin. (1) din norme. În această situație, utilizarea sumelor în scop locativ se va face imediat după punerea la dispoziție a soldului economisit, iar depunerea justificării la bancă se va face „imediat și nemijlocit“.

Sintagma „imediat și nemijlocit“ reprezintă o transpunere a excepției reglementate de art. 315 alin. (2) lit. a) din ordonanță și la art. 3 alin. (2) lit. a) din norme.

Pentru a înțelege spiritul reglementării specifice acestui program, respectiv OUG nr. 99/2006, anterior modificării prin Legea nr. 164/2018, și Ordinul nr. 509/2009, anterior modificării prin Ordinul nr. 1.156/2019, și, implicit, pentru a înțelege sensul sintagmei „imediat și nemijlocit“, pârâtul precizează, cu titlu prealabil, faptul că băncile pentru locuințe au interpretat eronat reglementările aplicabile programului, în sensul că acestea ar permite ca un client să beneficieze de primă de stat fără a fi necesară justificarea în scop locativ a sumelor economisite. După cum a stabilit și ÎCCJ, prin deciziile nr. 3.541/2019 și nr. 6.344/2020, OUG nr. 99/2006, anterior modificării prin Legea nr. 164/2018, reglementa două situații:

1.situația aplicabilă pe parcursul derulării termenului minim de economisire în care, potrivit art. 315 alin. (1) din OUG nr. 99/2006 și art. 3 alin. (1) din norme, nu trebuia justificată utilizarea în scop locativ, deoarece nu era permisă retragerea sumelor din cont. Cu alte cuvinte, în situația în care pe parcursul derulării contractului de economisire-creditare, în termenul minim de economisire, nu intervin retrageri de sume din cont, banca solicită la MDLPA primele de stat cuvenite clienților, fără a solicita acestora vreo justificare a utilizării sumelor economisite în scop locativ, deoarece o astfel de justificare nici nu ar fi posibilă atât timp cât sumele nu pot fi retrase din cont;

2.situația aplicabilă după expirarea termenului minim de economisire potrivit căreia sumele puteau fi puse la dispoziția clientului doar după justificarea utilizării sumelor economisite în scop locativ în termenul de 2 ani prevăzut la art. 5 alin. (1) din normele metodologice. Astfel, după expirarea termenului minim de economisire, banca pune la dispoziția clientului primele de stat doar după justificarea utilizării sumelor economisite în scop locativ în termenul de 2 ani prevăzut la art. 5 alin. (1) din normele metodologice. Instituirea acestui termen prin normele metodologice era esențială pentru a răspunde chiar scopului programului, de stimulare a economisirii și creditării în domeniul locativ. Astfel, chiar spiritul sistemului „BAUSPAR“, reglementat de OUG nr. 99/2006, este acela de a stimula economisirea în domeniul locativ, nu de a stimula încheierea unor simple contracte de depozit bancar, aspect care rezultă cu claritate chiar din denumirea cap. V din titlul II al OUG nr. 99/2006, respectiv „Stimularea economisirii și creditării în sistem colectiv pentru domeniul locativ“, și care a fost reținut atât de Curtea de Conturi prin deciziile nr. 17 și 18 din 10.12.2015, cât și de ICCJ prin deciziile prin care a soluționat litigiile între bănci și Curtea de Conturi privind anularea deciziilor nr. 17 și 18 din 10.12.2015.

În acest sens, pârâtul invocă Decizia ÎCCJ nr. 6.344/26.11.2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.125/2/2016. Având în vedere că, în cazul în care contractul de economisire-creditare se desfășoară conform regulilor instituite prin art. 315 alin. (1) din OUG nr. 99/2006 și art. 3 alin. (1) din norme și se împlinește termenul minim de economisire, pentru a beneficia în mod efectiv de prima de stat clientul trebuie să facă dovada utilizării în scop locativ a sumelor economisite în termenul de 2 ani reglementat de art. 5 alin. (1) din norme, este evident că în cazul excepțiilor prevăzute la art. 315 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 99/2006 și la art. 3 alin. (2) lit. a) din norme justificarea utilizării sumelor în scop locativ nu poate fi făcută în același termen de 2 ani, pentru că excepția nu poate să instituie aceeași conduită ca regula.

Sensul excepției reglementate de art. 315 alin. (2) lit. a) este tocmai acela de a permite băncii să solicite primele de stat pentru un client, pe parcursul derulării contractului de economisire-creditare, în interiorul termenului minim de economisire, chiar dacă există retrageri totale sau parțiale de sume economisite, în situația în care clientul utilizează sumele economisite în scop locativ, fără acordarea unui termen, ceea ce în normele metodologice a fost transpus ca „imediat și nemijlocit“.

În concluzie, pârâtul arată că sintagma „imediat și nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 din normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 509/2009, anterior modificării prin Ordinul nr. 1.156/2019, se circumscrie scopului programului și al sistemului „BAUSPAR“ de economisire-creditare în domeniul locativ, astfel cum acesta rezultă din titlul cap. V al titlului II din OUG nr. 99/2006, și reprezintă o detaliere a prevederilor art. 315 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 99/2006, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 164/2018.

Pârâtul evidențiază faptul că, în cazul excepției instituite de art. 315 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 99/2006 și transpuse în art. 3 alin. (2) lit. a) din norme, nu se așteaptă trecerea unui termen pentru justificarea utilizării sumelor în scop locativ, deoarece ceea ce fundamentează excepția de la regulă este tocmai utilizarea imediată a sumelor economisite, fără a se mai aștepta curgerea termenului minim de economisire convenit de părțile contractului de economisire-creditare, care nu poate fi mai mic de 5 ani.

În concluzie, pârâtul solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În drept a invocat dispozițiile art. 20, alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată și înregistrată la dosar la data de 27 iunie 2023, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș a invocat, pe cale de excepție, lipsa de interes a reclamanților în promovarea cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată, precum și respingerea cererii de obligare a pârâtului statul român la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la excepția lipsei de interes a reclamanților în susținerea acțiunii, pârâta arată că, întrucât sintagma a cărei anulare se solicită prin acțiunea pendinte a fost înlăturată de către legiuitor la data de 4.03.2019 prin modificarea art. 4 din Ordinul 1.156 emis la 20 februarie 2019 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței și al ministrului finanțelor nr. 509/2.471/2009, reclamanții nu justifică niciun interes în promovarea prezentei acțiuni.

Alături de calitatea procesuală, capacitatea procesuală și afirmarea unui drept, exercițiul acțiunii civile este condiționat și de existența unui interes, adică de folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a acțiunii judiciare.

Justificarea interesului judiciar incumbă reclamanților atât în momentul inițial al procesului, în concret acela al promovării acțiunii, cât și pe tot parcursul procedurii judiciare în toate etapele sale.

În ceea ce privește „interesul“, pârâta invocă prevederile art. 32 din Codul de procedură civilă, care arată că, alături de calitatea procesuală, capacitatea procesuală și afirmarea unui drept, exercițiul acțiunii civile este condiționat și de existența unui interes, adică de folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a acțiunii judiciare.

Art. 33 din Codul de procedură civilă prevede că interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie determinat, adică să fie vorba despre un folos practic concret, iar nu de un interes de principiu, să fie legitim, adică să nu vina în conflict cu legea, să fie personal, adică folosul practic să vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, să fie născut și actual, în sensul că cel interesat, dacă nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.

În speță, reclamanții nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii, având în vedere că anularea prevederilor legale, respectiv înlăturarea sintagmei „imediat și nemijlocit“ din textul art. 4 din Ordinul nr. 509/2009 a fost abrogată încă din anul 2019 prin modificările legislative aduse, respectiv Ordinul nr. 1.156/2019.

În aceste condiții, reclamanții nu mai pot justifica un interes în cadrul procesului de față în a obține anularea unei sintagme din actul administrativ normativ întrucât solicitarea acestora a fost tranșată de legiuitor prin modificarea adusă ordinului și eliminarea sintagmei indicată de reclamanți încă din anul 2019.

Având în vedere că în speță nu există un interes născut și actual care să justifice susținerea acțiunii, pârâta solicită a se constata că acțiunea reclamanților este lipsită de interes.

Referitor la fondul cauzei, pârâta arată că la data încheierii contractului de economisire-creditare era în vigoare ordinul a cărui anulare parțială se solicită prin acțiunea pendinte, prin urmare, reclamanții trebuiau să cunoască condițiile în care pot beneficia de aceste prime.

Astfel, contractele sunt guvernate de legile în vigoare la momentul încheierii acestora, legi care se aplică atât în privința condițiilor de valabilitate, cât și în privința aspectelor referitoare la interpretarea, efectele, executarea și încetarea acestora raportat și la principiul neretroactivității legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituția României, cât și la prevederile art. II din Legea nr. 164/2018 pentru modificarea și completarea OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului - conform cărora contractele de economisire-creditare aflate în derulare rămân guvernate de dispozițiile normative în vigoare la momentul încheierii acestora.

Prin urmare, pârâta apreciază că sintagma „imediat și nemijlocit“ din Ordinul nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului nu poate fi anulată din cel puțin două motive:

1.fiind un act normativ emis în condiții de legalitate și temeinicie și în conformitate cu prevederile normelor de tehnică legislativă, pe baza și în aplicarea legislației primare, în acord cu scopul urmărit și fără a conține soluții de natură să contravină legislației primare și/sau secundare în domeniu;

2.solicitarea a fost deja tranșată de legiuitor prin eliminarea din textul legal a sintagmei, astfel că o anulare printr-o hotărâre judecătorească este lipsită de obiect.

În opinia pârâtului, nu poate fi admisă o astfel de cerere întrucât la emiterea ordinului a cărui anulare parțială se solicită au fost avute în vedere și prevederile art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, motiv pentru care solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților.

În situația în care reclamanții vor cere și acordarea cheltuielilor de judecată, pârâtul solicită instanței să aibă în vedere condițiile prevăzute de art. 453 din Codul de procedură civilă.

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.

O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată este ca partea care solicită să fi câștigat, în mod irevocabil, procesul.

Mai mult, nici aspectele privind reaua-credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina pârâtei pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În concluzie, pârâta apreciază că, în speță, nu este îndeplinită niciuna din aceste condiții, motiv pentru care solicită respingerea și a acestui capăt de cerere.

Analizând actele și lucrările dosarului, se vor reține următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat anularea sintagmei „imediat și nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 alin. (1) al Ordinului nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, susținând că aceasta ar fi contrară dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 99/2006 în a cărei aplicare a fost emis ordinul.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei“. Raportat la acest text de lege, Curtea urmează a analiza cu prioritate excepția lipsei de interes în promovarea cererii, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor prin întâmpinare.

Referitor la excepția lipsei de interes, s-a arătat în susținerea acesteia faptul că sintagma a cărei anulare se solicită a fost înlăturată de legiuitor la data de 4.03.2019, prin modificarea adusă Ordinului nr. 509/2009 prin intermediul Ordinului nr. 1.156/2019. Se arată astfel că nu există un interes născut și actual în anularea acestei sintagme, în condițiile în care aceasta a fost înlăturată prin abrogare încă din anul 2019.

Analizând materialul probator al cauzei raportat la aspectele invocate, Curtea va constata faptul că reclamanții au încheiat în anul 2015 mai multe contracte de economisire-creditare cu Raiffeisen Banca pentru Locuințe - S.A., ulterior redenumită Aedificium Banca pentru Locuințe, suma contractată fiind majorată în anul 2016. La datele de 2.05.2018 pentru reclamanții 1, 2 și 4, respectiv la 30.06.2018 pentru reclamantul 3 li s-au repartizat sumele economisite, acestea fiind utilizate pentru cumpărarea unui imobil, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.107/21.09.2018 (filele 109-111). Având în vedere că o parte a sumelor proveneau din economisire, reclamanții urmau a face dovada utilizării sumelor economisite pentru activități în domeniul locativ.

Referitor la modificările intervenite asupra formei actului normativ aplicabil, Curtea va constata faptul că, raportat la momentul încheierii contractelor de economisire, ca și la momentul alocării sumelor, toate acestea se situează în timp înainte de modificările intervenite la data de 4.03.2019. Ca urmare, dovada utilizării sumelor urma a se realiza conform normelor legale în vigoare la acel moment.

Curtea va constata astfel că reclamanții solicită anularea parțială a unei dispoziții legale care afirmativ le-a produs un prejudiciu la momentul la care aceasta era în vigoare. Se va reține astfel că sintagma în cauză, ce impunea prezentarea unor dovezi în mod „imediat și nemijlocit“, era în vigoare la momentul alocării sumelor în favoarea reclamanților, aceasta fiind aptă să producă vătămări drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor. Chiar în condițiile în care ulterior această sintagmă a fost înlocuită sau înlăturată, reclamanții invocă vătămarea drepturilor lor pentru perioada în care actul normativ se afla în vigoare în forma citată. Ca urmare, chiar dacă la momentul introducerii acțiunii aceasta era abrogată, aceștia dețin un interes în formularea solicitării de anulare, în condițiile în care situația lor a fost guvernată de această dispoziție legală pe perioada când ea se afla în vigoare. Raportat la aceste aspecte, Curtea urmează a respinge excepția lipsei de interes astfel cum a fost invocată.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea va constata că, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordinul MDLR nr. 509/2009 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, „în situația prevăzută la art. 3 alin. (2) lit. a), titularul contractului de economisire-creditare este ținut a face dovada utilizării sumei economisite și/sau a sumei contractate puse la dispoziție, după repartizare, imediat și nemijlocit, numai pentru activități în domeniul locativ, cu documente justificative, conform prevederilor legale în materie și potrivit anexei care face parte integrantă din prezentele norme metodologice“. Dispozițiile art. 3 alin. (2) lit. a) reglementează acordarea primei de stat înainte de expirarea termenului de economisire atunci când suma economisită și/sau suma contractată este pusă la dispoziție după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activități în domeniul locativ.

Curtea va constata că ordinul mai sus citat reglementează normele metodologice de aplicare a prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului. Analizând reglementările cuprinse în actul normativ cu forță superioară, Curtea va constata faptul că în cuprinsul OUG nr. 99/2006, forma în vigoare la data publicării, respectiv 27.12.2006, se dispune în cuprinsul art. 315 alin. (1) și alin. (2) lit. a) în sensul că „(1) Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minim 5 ani și este obligatoriu ca, înainte de expirarea termenului de economisire stabilit, să nu se fi efectuat restituiri totale sau parțiale din sumele economisite.

(2)Fac excepție de la prevederile alin. (1) următoarele situații:

a)suma contractată este pusă la dispoziție, iar cel care a economisit utilizează imediat și nemijlocit suma primită pentru activități în domeniul locativ“.

La data de 21.07.2007 aceste dispoziții legale au fost modificate, iar art. 315 alin. (1) și alin. (2) lit. a) statua că „(1) Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minimum 5 ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite, și este obligatoriu ca înainte de expirarea termenului de economisire stabilit să nu se fi efectuat restituiri totale sau parțiale din sumele economisite.

(2)Fac excepție de la prevederile alin. (1) următoarele situații:

a)suma economisită și/sau suma contractată este pusă la dispoziție după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activități în domeniul locativ“.

Analizând astfel cele 2 forme, de la publicare și cea ulterioară modificărilor și care și-a păstrat valabilitatea și în perioada de referință pentru prezenta cauză, Curtea va constata că în actul

normativ principal, chiar dacă inițial s-a cerut imperativ utilizarea fondurilor puse la dispoziție în mod imediat și nemijlocit în scop locativ, ulterior s-a reglementat expres faptul că nu este necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite.

Prezenta instanță va constata astfel că prin normele metodologice analizate în fapt s-a adăugat textului legal cuprins în actul normativ principal, respectiv OUG nr. 99/2006, în condițiile în care s-a impus nu doar justificarea utilizării în scop locativ a fondurilor, dar această justificare urma a fi „imediată și nemijlocită“. În aplicarea acestei sintagme, astfel cum rezultă din materialul probator depus la dosarul cauzei, s-a ajuns la interpretări absurde ale legislației, în sensul în care s-a impus, potrivit interpretării date de MDLPA prin Adresa nr. 84.583/27.12.2021 (filele 94-95), ca justificarea unor operațiuni imobiliare să poată fi acceptată în decurs de 1 zi lucrătoare.

Se va reține astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă“. Conform art. 13 alin. (1) lit. a) și b) din același act normativ,

Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care:

a)proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel, cu care se află în conexiune;

b)proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act și nici nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia;

Analizând aceste dispoziții legale, se va constata că normele metodologice emise, în ceea ce privește partea analizată, nu sunt corelate cu actul normativ de nivel superior, respectiv OUG nr. 99/2006, și depășesc limitele competenței, precum și faptul că contravin dispozițiilor acestuia. În aplicarea acestor dispoziții ce excedează actul normativ primar, s-a ajuns la interpretări aberante ce au fost mai sus expuse. În ceea ce îi privește pe reclamanți, aceștia au fost în imposibilitatea de a justifica în termenul solicitat utilizarea în scop locativ a sumelor după alocarea lor.

De altfel, se va constata că ulterior termenul de referință în speță, legiuitorul a înțeles să modifice expres textul de lege analizat, în prezent dispozițiile art. 3 alin. (7) din Ordinul nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 1.156/1.697/2019 din 20 februarie 2019, impunând justificarea utilizării în scop locativ a sumelor în termen de maximum 6 luni de la data punerii la dispoziție a finanțării.

Referitor la analizele anterioare efectuate asupra unor aspecte puse în discuție în acest cadru procesual, Curtea va constata că, deși aspecte ale contractelor de finanțare au fost anterior analizate în cadrul unor litigii derulate între băncile de locuințe și Curtea de Conturi, în cuprinsul acelor cauze nu au fost analizate aspectele în prezent puse în analiză. În cuprinsul deciziilor nr. 3.541/21.06.2019 și 6.344/26.11.2020 ale Secției contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ nu s-a analizat aspectul referitor la necesitatea justificării imediate și nemijlocite a sumelor puse la dispoziție și nici interpretările date acestei sintagme, obiectul analizei fiind fundamental diferit.

Având în vedere cele mai sus prezentate, Curtea urmează a admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării sintagmei „imediat și nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 alin. (1) al Ordinului nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Ordinul nr. 1.156/1.697/2019 din 20 februarie 2019 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței și al ministrului finanțelor publice nr. 509/2.471/2009.

Făcând aplicarea prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâților, va dispune obligarea acestora la plata în solidar la plata în favoarea reclamanților a sumei de 5.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei de interes în formularea cererii, excepție invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor prin întâmpinare.

Admite cererea formulată de reclamanții AAA, cu domiciliul ..., BBB, cu domiciliul ..., CCC, cu domiciliul ..., și DDD, ..., toți cu domiciliul ales ..., în contradictoriu cu pârâții MINISTRUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIEI, cu sediul în București, Bd. Libertății nr. 16, latura nord, sectorul 5, având CIF 26369185, și MINISTERUL FINANȚELOR prin AJFP Mureș, cu sediul în Târgu Mureș, strada Gheorghe Doja nr. 1-3, județul Mureș.

Dispune anularea sintagmei „imediat și nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 alin. 1 al Ordinului nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Ordinul nr. 1.156/1.697/2019 din 20 februarie 2019 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței și al ministrului finanțelor publice nr. 509/2.471/2009.

Obligă pârâții la plata în solidar la plata în favoarea reclamanților a sumei de 5.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței azi, 2.11.2023.

Președinte,

XXX

Grefier,

XXX