Decizie nr. X din 24 octombrie 2005

Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 74 de judecători din totalul de 111 judecători în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că, în cazul intervenirii grațierii pentru unele dintre infracțiunile aflate în concurs, dispozițiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile, iar grațierea individuală vizează pedeapsa rezultantă aplicată.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii de față, constată următoarele:

În aplicarea dispozițiilor art. 34 din Codul penal, cu referire la art. 120 din același cod, instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod diferit cu privire la modalitatea în care trebuie efectuată contopirea pedepselor în caz de concurs de infracțiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii.

Astfel, unele instanțe, în caz de concurs de infracțiuni, pentru care au stabilit numai pedepse cu închisoarea, le-au contopit în conformitate cu art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, în sensul că au aplicat pedeapsa cea mai grea, după care, considerând că pedeapsa rezultantă reflectă întregul ansamblu infracțional, au constatat grațierea acesteia.

Alte instanțe, dimpotrivă, după stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune aflată în concurs, au procedat la contopirea acestora și au dispus să fie executată pedeapsa cea mai grea, cu adăugarea unui eventual spor, dispunând apoi descontopirea pedepsei rezultante astfel calculate în pedepsele componente, precum constatarea grațierii celor pentru care a intervenit această măsură de clemență.

În fine, alte instanțe, stabilind pedepse distincte pentru toate infracțiunile aflate în concurs, au constatat grațierea fiecărei pedepse căreia îi era aplicabilă această măsură de clemență, iar în final au contopit numai pedepsele executabile, care nu au făcut obiectul grațierii sau au fost grațiate parțial.

Aceste din urmă instanțe au procedat corect.

Într-adevăr, prin art. 120 alin. 1 din Codul penal se prevede că "grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat", în care caz "partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător", iar "dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negrațiată".

În dezvoltarea dispozițiilor din Codul penal menționate, prin art. 1 din Legea nr. 546/2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii, s-a subliniat că "grațierea este măsura de clemență ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanță ori în comutarea acesteia în una mai ușoară".

Prin aceeași lege s-a prevăzut, la art. 2, că "grațierea poate fi acordată individual, prin decret al Președintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituția României, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție".

Fiind o cauză de înlăturare a convențiilor condamnării, grațierea are ca obiect, de regulă, pedeapsa principală, indiferent de modalitatea de executare.

În cazul pluralității de infracțiuni sub forma concursului, la care se stabilesc pedepse pentru fiecare infracțiune în parte, fiind aplicată în final o singură pedeapsă, rezultantă, pentru toate infracțiunile concurente, grațierea colectivă își produce efectele potrivit regulilor instituite prin art. 14 din Legea nr. 546/2002.

Astfel, în art. 14 din Legea nr. 546/2002 se prevede la alin. (1) că "în situația pluralității de infracțiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul grațierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiuni și nu pedeapsa rezultantă", pentru ca în alin. (2) să se precizeze că "în cazurile prevăzute la alin. 1, dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidentă grațierea, ele vor fi descontopite, iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă, care nu este grațiată, va fi înlăturat și sporul eventual aplicat".

Prevăzând, în art. 13 alin. (1) din aceeași Lege nr. 546/2002, că "grațierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanță pentru fapte săvârșite anterior datei prevăzute în legea de grațiere", legiuitorul a admis implicit posibilitatea ca actul de grațiere colectivă să intervină și înainte de pronunțarea condamnării, pentru fapte săvârșite anterior. În această privință, prin alin. (2) al art. 13 din aceeași lege s-a subliniat că "atunci când legea intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, grațierea își produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii".

De aceea, în situația în care grațierea intervine înainte de soluționarea definitivă a cauzei, operațiunea de contopire nu poate avea loc decât după constatarea grațierii, totală sau, după caz, parțială, a fiecăreia dintre pedepsele stabilite, pentru infracțiunile aflate în concurs, care sunt vizate prin actul de clemență.

Ca urmare, rezultă că nu pot face obiectul contopirii, conform prevederilor art. 34 din Codul penal, decât pedepsele executabile, pentru care nu a intervenit grațierea sau care au fost grațiate parțial.

Așadar, în cazul intervenirii grațierii totale sau parțiale a unora dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs, operațiunea de contopire, neputând privi decât pedepsele executabile, nu va putea fi efectuată decât în situația în care au rămas de executat cel puțin două pedepse privind infracțiuni concurente.

În ceea ce privește grațierea individuală, care, potrivit art. 3 din Legea nr. 546/2002, "se acordă la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare", este de observat că, în raport cu natura pe care o are, efectele sale nu pot viza, în cazul concursului de infracțiuni, decât pedeapsa rezultantă.

O atare soluție se impune deoarece grațierea individuală, care se acordă numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în urma unor atente verificări, are ca temei considerente referitoare la persoana condamnatului, iar nu criterii de ordin obiectiv, privind natura faptelor penale vizate prin actul de clemență sau îndeplinirea de către unele categorii restrânse de persoane a anumitor criterii selective (tineri, bătrâni, femei cu copii minori etc.).

Pe de altă parte, din moment ce grațierea individuală privește pedeapsa rezultantă în ansamblu, efectele sale se limitează la pedepsele componente ale pedepsei rezultante, în aceasta din urmă pedeapsă neputând fi absorbite, prin contopire, eventuale pedepse stabilite, prin hotărâri ulterioare, pentru alte infracțiuni concurente.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că, în caz de concurs de infracțiuni, dacă pentru unele infracțiuni s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii, dispozițiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul grațierii sau au fost grațiate doar parțial, precum și că grațierea individuală vizează numai pedeapsa rezultantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În aplicarea dispozițiilor art. 34, cu referire la art. 120 din Codul penal, stabilesc:

1.În caz de concurs de infracțiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidența grațierii, dispozițiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul grațierii sau care au fost grațiate parțial.

2.Grațierea individuală, în cazul concursului de infracțiuni, vizează numai pedeapsa rezultantă.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2005.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE

ȘI JUSTIȚIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Ioan Răileanu