Decizie nr. 284 din 23 mai 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale art. 31^1 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Mihai Chiţu în Dosarul nr. 8.527/86/2012 al Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 66D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei un înscris prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că în cauză se justifică menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.129 din 23 septembrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8.527/86/2012, Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale art. 31^1 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Mihai Chiţu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Hănţeşti, prin care au fost validate mandatele consilierilor locali obţinute în urma alegerilor locale din iunie 2012.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, pe de o parte, că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, precum şi ale întregii legi încalcă principiul egalităţii de şanse, prevăzut de art. 16 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Aceasta, deoarece legea criticată nu precizează în concret în ce condiţii îşi pot face campanie electorală candidaţii care deţin funcţii sau demnităţi publice şi, mai precis, nu impune acestor persoane renunţarea la funcţiile deţinute pentru a candida la alegeri. Prin urmare, aceste persoane sunt retribuite, în calitatea lor oficială, pe perioada desfăşurării campaniei electorale şi influenţează votul cetăţenilor, prin funcţia ocupată în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale. În concluzie, autorul excepţiei apreciază că legea ar trebui să prevadă, în concret, în spiritul art. 16 din Constituţie, modul în care pot candida şi desfăşura campania electorală cetăţenii care deţin funcţii publice, aşa cum art. 66 alin. (2) din acest act normativ se referă, sub acelaşi aspect, la categoria producătorilor, realizatorilor sau moderatorilor emisiunilor realizate de radiodifuzorii publici şi privaţi.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31^1 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, autorul excepţiei consideră că aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi, prin raportare la art. 20 din aceasta, dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 13 din Convenţie. În acest sens, susţine că egalitatea de şanse în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor publice este un drept şi o libertate a cetăţeanului, ocrotit de Legea fundamentală şi actele normative internaţionale menţionate, astfel că, în asigurarea efectivităţii acestui drept, Legea nr. 215/2001 trebuie să prevadă posibilitatea celor interesaţi ca hotărârea primei instanţe referitoare la hotărârea de validare a mandatelor consilierilor locali să poată fi atacată cu recurs.

Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în privinţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, apreciază că acestea reflectă principiul egalităţii înscris în Constituţie la art. 16 alin. (1), (2) şi (3). Referitor la prevederile art. 31^1 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, arată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, că procesul de alegere şi de constituire a autorităţilor publice locale este caracterizat prin celeritate şi că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege, astfel că, în temeiul art. 126 alin.(2) din Constituţie, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 este neîntemeiată, sens în care susţine că acestea se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În plus se observă că textul legal criticat nu conţine prevederi contrare art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci, dimpotrivă, este chiar o aplicaţie în materie electorală a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Acelaşi text legal este în acord şi cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Constituţie, care prevede că "Funcţiile şi demnităţile publice (...) pot fi ocupate, în condiţiile legii", adică, în concret, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 67/2004. Mai precizează Guvernul, referitor la campania electorală, că regulile pe baza cărora aceasta se desfăşoară sunt stabilite, tot cu respectarea principiului nediscriminării, prin dispoziţiile secţiunii a 7-a din capitolul II al Legii nr. 67/2004. În fine, mai observă că autorul excepţiei critică, de fapt, lipsa de reglementare privind "modul în care pot candida şi desfăşura campanie electorală cetăţenii care deţin funcţii publice", aspecte ce nu intră, însă, în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.

Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31^1 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, Guvernul consideră că este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu a precizat în ce mod contravin prevederilor constituţionale invocate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reprezintă exprimarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, reglementat de art. 4 şi 16 din Constituţie, şi se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Aceleaşi dispoziţii sunt în concordanţă şi cu prevederile art. 36 din Constituţie, referitoare la dreptul la vot.

Nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31^1 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 prin raportare la art. 16 alin. (3), art. 20 şi art. 21 alin. (2) din Constituţie nu este întemeiată. Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa, de pildă deciziile nr. 101 din 20 ianuarie 2009 şi nr. 792 din 3 iunie 2010, că întregul proces de alegere şi de constituire a autorităţilor publice locale este caracterizat prin celeritate. În considerarea art. 126 alin. (2) din Constituţie apare firească, aşadar, opţiunea legiuitorului de a reglementa termene scurte, imperative, de depunere la instanţă a contestaţiei ori de soluţionare a acesteia, precum şi exceptarea de la parcurgerea procedurii prealabile sau conferirea caracterului definitiv şi irevocabil hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă, fără a se putea susţine încălcarea accesului liber la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, având următorul cuprins: "(1) Cetăţenii români exercită, în mod egal, drepturile electorale, fără privilegii şi fără discriminări."

De asemenea, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 31^1 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, introdus prin art. III pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2008 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 5/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 20 februarie 2009. În realitate, Curtea constată că autorul excepţiei vizează doar teza a doua a alin. (2) al art. 31^1 din Legea nr. 215/2001, asupra căreia se va pronunţa. Textul de lege criticat are următorul conţinut: "(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă în cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."

Normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 referitoare la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie. De asemenea, prin raportare la art. 20 din Constituţie, sunt invocate dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea generală a discriminării, şi ale art. 13 din Convenţie, cu privire la dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, Curtea constată că acestea nu vizează un viciu de neconstituţionalitate intrinsec normelor juridice, ci, mai degrabă, o anumită lipsă de legiferare şi conţin propuneri de lege ferenda în sensul eliminării pretinselor lacune legislative. Astfel, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile legale ar trebui să prevadă, în concret, în spiritul art. 16 din Constituţie, modul în care pot candida şi desfăşura campania electorală cetăţenii care deţin funcţii publice, cu referire la situaţia primarilor sau a viceprimarilor, care, prin menţinerea funcţiei publice deţinute şi în perioada campaniei electorale, pot influenţa votul alegătorilor.

Or, raportat la natura acestor critici, Curtea reţine că instanţa de contencios constituţional nu are competenţa să analizeze pretinsele lacune legislative şi nici propuneri de legiferare, întrucât, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31^1 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Curtea constată că aceste norme au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în dosarul de faţă şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. În acest sens sunt exemplificative Decizia nr. 792 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 19 iulie 2010, sau Decizia nr. 1.129 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 18 noiembrie 2010.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat că textul de lege criticat este constituţional, întrucât caracterul definitiv şi irevocabil al unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în prima instanţă nu este de natură să determine îngrădirea accesului liber la justiţie al persoanei interesate şi nici a dreptului la un proces echitabil. Dispoziţiile art. 31^1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt norme cu caracter special şi reglementează procedura de contestare în justiţie a hotărârilor consiliilor locale privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier local, având în cele din urmă ca finalitate declararea ca legal constituit a consiliului local, care să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului. Întregul proces de alegere şi de constituire a autorităţilor publice locale este caracterizat prin celeritate şi tocmai aceasta este şi raţiunea pentru care dispoziţiile legale criticate stabilesc termene scurte, imperative, pentru depunerea la instanţă a contestaţiei şi pentru soluţionarea acesteia, hotărârile judecătoreşti pronunţate în prima instanţă fiind definitive şi irevocabile.

Având în vedere că în prezenta cauză nu au fost aduse argumente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii mai sus menţionată, instanţa de contencios constituţional constată că atât considerentele, cât şi soluţia de respingere pronunţată în temeiul acestora îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Mihai Chiţu în Dosarul nr. 8.527/86/2012 al Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Chiţu în Dosarul nr. 8.527/86/2012 al Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 31^1 alin. (2) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi