Decizie nr. 269 din 12 mai 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar" - S.A. din Budapesta în Dosarul nr. 6.319/LM/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocat Iuliana Niţulescu, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că dispoziţiile de lege criticate conduc la imixtiuni în administrarea fondului de comerţ ce se află în proprietatea exclusivă a societăţii şi asupra căruia numai aceasta poate dispune liber.

Aşa fiind, apreciază că obligarea angajatorului, prin hotărârea instanţei, de a pune la dispoziţia angajatului concediat şi reintegrat funcţia deţinută anterior, aduce atingere dreptului de proprietate privată şi principiului libertăţii economice, precum şi prevederilor art. 57 din Constituţie, referitoare la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, întrucât nimic nu îl îndreptăţeşte pe angajator să nu respecte drepturile şi libertăţile celor angajaţi.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.319/LM/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar" - S.A. din Budapesta într-o cauză ce are ca obiect contestaţia la decizia de concediere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 78 alin. (2) din Codul muncii, prevăzând că la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contravine în mod flagrant principiilor constituţionale care "consacră dreptul de proprietate privată, libertatea economică, exercitarea drepturilor şi a libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă".

Tribunalul Bucureşti consideră că dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale şi nu contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, "întrucât, pe de o parte, nu reglementează în domeniul dreptului de proprietate, iar pe de altă parte, nu lezează dreptul de proprietate al persoanei juridice care are calitatea de angajator". Mai precizează că, "în lipsa posibilităţii instanţei de a dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, dreptul angajatorului de a se adresa tribunalului pentru controlul concedierilor nelegale ar rămâne golit de conţinut, întrucât ar permite nesancţionarea arbitrariului patronal în luarea unor măsuri abuzive faţă de angajaţi".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale. În acest sens arată că reglementarea criticată are drept scop restabilirea legalităţii încălcate prin luarea unei măsuri de concediere abuzivă sau nelegală, asigurându-se astfel protecţia salariatului împotriva oricăror abuzuri din partea angajatorului. Aşa fiind, dispoziţiile legale referitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere asigură atât echilibrul între drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi salariaţilor, cât şi respectarea principiilor constituţionale cu privire la libertatea economică şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prevăd posibilitatea instanţei de judecată ca, la solicitarea salariatului concediat abuziv de angajator, să dispună reintegrarea acestuia, pentru a da conţinut şi finalitate măsurii de eliminare şi sancţionare a comportamentului nelegal şi abuziv al angajatorului. În acest context apreciază că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să aducă atingere, în vreun mod, dreptului de proprietate privată şi nici prevederilor constituţionale care consacră accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale în raport cu prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece "repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere reprezintă o consecinţă firească a anulării concedierii efectuate în mod netemeinic şi nelegal şi nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al angajatorului". De altfel, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora: "La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere."

Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 şi art. 45, care consacră dreptul de proprietate privată, respectiv libertatea economică, precum şi celor ale art. 57, referitoare la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale, prevederi care au următorul conţinut:

–Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4)Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7)Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8)Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";

–Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";

–Art. 57: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii are ca scop reglementarea raporturilor de muncă, a legalităţii şi stabilităţii acestor raporturi, a drepturilor şi a îndatoririlor corelative ale angajatorilor şi ale salariaţilor, în conformitate cu drepturile fundamentale la muncă şi la protecţia socială a muncii, consacrate de art. 41 din Constituţie. Art. 58-67 din acest act normativ reglementează cazurile şi condiţiile în care se poate dispune concedierea salariatului, având drept consecinţă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului. Ca atare, nerespectarea motivelor şi condiţiilor legale referitoare la concediere, face ca măsura dispusă să fie netemeinică şi nelegală, putând fi contestată de salariat în justiţie.

Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Codul muncii, salariatul concediat poate solicita, iar instanţa judecătorească poate dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere numai în situaţia în care s-a constatat efectuarea în mod netemeinic sau nelegal a concedierii, iar instanţa a anulat această măsură în temeiul prevederilor alin. (1) al art. 78. Repunerea părţilor în situaţia anterioară nu lezează în nici un mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept care trebuie exercitat cu respectarea conţinutului şi limitelor sale, stabilite de lege. Fără posibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara şi nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor la muncă.

În ceea ce priveşte art. 45 din Constituţie, acesta garantează accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii. Curtea reţine însă că aceste prevederi constituţionale nu îl îndreptăţesc pe angajator, proprietar al unei firme, să acţioneze în mod arbitrar, nesocotind dispoziţiile legale referitoare la organizarea şi funcţionarea firmei respective, inclusiv cele referitoare la angajarea şi concedierea personalului.

Pentru aceleaşi argumente, nu poate fi reţinută nici critica autorului excepţiei privind încălcarea prevederilor art. 57 din Constituţie, referitoare la obligaţia exercitării drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi a libertăţilor altora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar" - S.A. din Budapesta în Dosarul nr. 6.319/LM/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora