Decizie nr. 1.167 din 28 septembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Ionel Iliuţă Aldescu, Ion Buştean şi Ion Mihai în Dosarul nr. 6.267/288/2008 al Judecătoriei Hunedoara.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că domnul avocat Mihai Micu, în calitate de apărător ales al unuia dintre autorii excepţiei, şi anume al lui Ion Mihai, a transmis Curţii o cerere de amânare a soluţionării cauzei, precizând că se află în imposibilitate de prezentare, din motive medicale dovedite cu adeverinţa medicală anexată cererii.

Având cuvântul cu privire la această solicitare, reprezentantul Ministerului Public se opune amânării cauzei, arătând că apărătorul ales avea posibilitatea să asigure substituirea sa pentru termenul de faţă.

Deliberând, Curtea respinge cererea, apreciind că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată, ţinând cont de dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, arătând că instanţa de contencios constituţional a dezvoltat o bogată jurisprudenţă în materie, iar argumentele aduse în sprijinul prezentei excepţii nu justifică reconsiderarea acesteia. Precizează că îşi menţin valabilitatea considerentele şi soluţia pronunţate, de exemplu, prin Decizia nr. 21/2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.267/288/2008, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia a fost ridicată de Ionel Iliuţă Aldescu, Ion Buştean şi Ion Mihai într-o cauză penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Departamentul Naţional Anticorupţie, înfiinţat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, devenit, conform Legii nr. 54/2006, Direcţia Naţională Anticorupţie, nu putea fi înfiinţat printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, ci numai printr-o lege organică. De asemenea, arată că nu sunt prezentate, în cuprinsul ordonanţei de urgenţă, "motivele care au determinat necesitatea urgentării emiterii acestui act normativ".

Judecătoria Hunedoara consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, ordonanţa de urgenţă criticată contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit căruia organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi se reglementează prin lege organică, art. 115 alin. (4) care statuează că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora, şi art. 115 alin. (6) care stabileşte că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Se invocă şi art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat, prin prisma unor critici similare, cu privire la conformitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 cu aceleaşi prevederi din Legea fundamentală, respingând ca neîntemeiată excepţia. Astfel, prin Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, instanţa de contencios constituţional a reţinut, "ţinând seama de raţiunea edictării actului normativ aşa cum a fost arătată în preambulul său", că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Totodată, Curtea a mai constatat, referitor la interdicţia Guvernului de a adopta o ordonanţă de urgenţă în domeniul instituţiilor fundamentale ale statului, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 nu afectează instituţia Ministerului Public, "transformarea Parchetului Naţional Anticorupţie în Direcţia Naţională Anticorupţie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din raţiuni de conformitate cu Legea fundamentală şi impuse la rândul lor de Decizia Curţii Constituţionale nr. 235/2005 - [prin care s-au declarat neconstituţionale prevederile prin care Parchetul Naţional Anticorupţie era competent cu investigarea infracţiunilor comise de către deputaţi şi senatori] - , definitivă şi general obligatorie şi, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătăţirii activităţii acestei structuri specializate". Cu acelaşi prilej, examinând natura şi finalitatea reglementării criticate, Curtea a constatat că nu s-au evidenţiat aspecte negative menite a perturba organizarea şi funcţionarea Ministerului Public.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia pronunţată prin decizia menţionată, cât şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Ionel Iliuţă Aldescu, Ion Buştean şi Ion Mihai în Dosarul nr. 6.267/288/2008 al Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu