Metodologie
Metodologie din 7 aprilie 2004
pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră
- Emitent
- Guvernul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 393 din 4 mai 2004
Textul actului · 22 de articole
100%
pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră
Zona costieră se delimitează potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 280/2003, şi în conformitate cu prezenta metodologie.
(1)Aparţin domeniului public al statului din zona costieră următoarele:
a)litoralul şi aria maximă costieră ce includ: zona dintre limita minimă şi maximă de înaintare a valurilor, în cazul celor mai puternice furtuni înregistrate, cu toate porţiunile de ţărm inundate periodic prin acţiunea valurilor, şi zona de depozite neconsolidate, formate din nisip, pietriş şi roci, incluzând şi dunele, indiferent dacă sunt sau nu acoperite cu vegetaţie, formate prin acţiunea mării, vânturilor dinspre mare sau a altor cauze naturale sau artificiale;
b)depozitele sedimentare la linia ţărmului sau formate prin retragerea mării, indiferent de cauze;
c)avansarea uscatului, cauzată direct sau indirect de orice fel de lucrare costieră;
d)uscatul invadat de mare, din orice cauză, devenind o parte a fundului mării;
e)falezele care sunt în contact cu marea sau cu proprietatea publică a statului, până la 10 m în spatele crestei falezei;
f)uscatul, delimitat la punctele anterioare, care, din orice cauză, a pierdut calitatea sa de plajă sau de faleză;
g)insulele formate în marea interioară/teritorială;
h)lucrările şi instalaţiile situate în zona costieră, inclusiv cele de semnalizare, ce constituie bunuri aparţinând proprietăţii publice a statului, precum şi uscatul aferent funcţionării acestora;
i)incintele portuare şi lucrările de protecţie a acestora;
j)marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice exclusive şi ale platoului continental.
(2)Litoralul care se dezvoltă în regim natural este constituit din sectoare de ţărm neafectate de intervenţia directă a activităţii umane. Acesta se clasifică în litoral cu altitudine joasă - plajele şi litoral cu altitudine relativ înaltă falezele.
(3)Litoralul în regim construit se referă la lucrări, instalaţii şi structuri hidrotehnice costiere realizate sau care se vor realiza pentru activităţi economice - porturi, structuri similare sau adiacente - şi pentru amenajarea şi protecţia zonei costiere - diguri, consolidări.
Din punct de vedere geomorfologic zona costieră se împarte în două sectoare:
a)sectorul nordic, delimitat de Braţul Chilia şi Capul Midia, care include Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării";
b)sectorul sudic, delimitat de Capul Midia şi Vama Veche.
(1)Delimitarea zonei terestre de cea marină se realizează prin intermediul interfeţei mare-uscat, linia ţărmului, existenţa la data sau în perioada măsurării şi pe care Direcţia hidrografică maritimă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale o utilizează la realizarea hărţilor de navigaţie.
(2)Conform standardelor Organizaţiei Hidrografice Internaţionale, măsurătorile privind linia ţărmului se actualizează într-un interval de 3-5 ani, în funcţie de situaţia concretă a zonei în cauză.
(3)În cazul sectoarelor de ţărm unde nu există măsurători sau acestea sunt incomplete, delimitarea domeniului public al statului se face prin aplicarea procedurii de delimitare a sectoarelor învecinate sau zonelor similare aparţinând zonei costiere.
În zonele cu plaje acoperite cu vegetaţie naturală se consideră limita de înaintare a valurilor de furtună la contactul cel mai apropiat de interfaţa mare-uscat dintre plaja fără vegetaţie şi cea cu vegetaţie frecventă.
Reprezentarea pe hărţi şi planuri a zonei dintre limita minimă şi cea maximă de înaintare a valurilor se realizează prin raportare la linia medie a contactului mare-uscat.
Limita maximă terestră a domeniului public al statului în sectoarele prevăzute la art. 3 se stabileşte luându-se în considerare delimitarea zonelor funcţionale, dar şi componentele geomorfologice specifice, în conformitate cu prevederile legale.
(1)Plaja reprezintă un depozit sedimentar natural de protejare a ţărmului împotriva acţiunii distructive a mării.
(2)Plaja emersă este o fâşie neconsolidată de ţărm, constituită din nisip/găleţi/fragmente de roci, ce se extinde în mod natural de la linia apei până la contactul cu vegetaţia permanentă.
(3)Delimitarea fizică a plajei se stabileşte după identificarea componentelor geomorfologice specifice pentru plajele naturale - berme, dune - şi geomorfologice combinate cu cele antropice pentru plajele în regim construit. Delimitarea fizică a plajei va fi precedată de efectuarea unor analize geomorfologice şi ecologice pentru identificarea caracteristicilor funcţionale ale acesteia.
Din punct de vedere tehnic, delimitarea domeniului public al statului în zona costieră se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziţiei, configuraţiei şi mărimii suprafeţelor, situate de o parte şi de alta a liniei ţărmului.
Pe baza criteriilor de utilizare şi gestionare, zona costieră se clasifică în următoarele zone funcţionale:
a)în sectorul nordic - zona terestră;
a.1. zone strict protejate;
a.2. zone tampon;
a.3. zone economice;
b)în sectorul sudic - zona terestră:
b.1. zone cu plaje turistice;
b.2. zone cu plaje neamenajate, care includ dune şi vegetaţie de nisip;
b.3. zone cu faleze;
b.4. rezervaţii naturale;
c)în sectorul sudic - zona de la interfaţa mare-uscat:
c.1. porturi şi construcţii hidrotehnice aferente;
c.2. construcţii hidrotehnice - emerse şi submerse de protecţie litorală;
c.3. lucrări de consolidare a falezelor;
d)în sectorul nordic şi sudic - zona marină:
d.1. zone de căi navigabile şi rade portuare;
d.2. raioane de pregătire şi execuţie a misiunilor specifice de către navele militare;
d.3. zone de creştere a moluştelor;
d.4. zone de pescuit;
d.5. zone de agrement nautic;
d.6. zone de îmbăiere.
(1)Delimitarea şi marcarea limitei administrative a domeniului public al statului în zona costieră se realizează în condiţiile legii, cu avizul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, de către instituţii de specialitate autorizate de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi, după caz, de Direcţia topografică militară, Direcţia hidrografică maritimă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Administraţia Naţională "Apele Române".
(2)În sensul prezentei hotărâri, prin limită administrativă a domeniului public al statului se înţelege zona costieră administrată de către autorităţile publice centrale competente potrivit legii şi delimitată potrivit prezentei metodologii.
Unităţile administrativ-teritoriale au obligaţia să actualizeze o dată la 5 ani, folosind metode fotogrammetrice, planurile urbanistice generale prin introducerea zonelor costiere şi de litoral aparţinând statului, după finalizarea lucrărilor tehnice de delimitare a acestora.
În delimitarea domeniului public şi a zonelor funcţionale din zona costieră se va lua în considerare necesitatea asigurării accesului liber al publicului la linia ţărmului, în condiţiile legii.
Principalele documente tehnice necesare delimitării domeniului public al statului, corespunzător zonei costiere, sunt:
a)registrul cadastral al proprietarilor;
b)planuri şi hărţi topografice la scări convenabile;
c)planuri cadastrale la diferite scări;
d)planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
e)imagini aeriene - analogice sau digitale;
f)imagini satelitare - analogice sau digitale.
La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, lucrările tehnice pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră în cadrul studiului cadastral constau în:
a)recunoaşterea terenului;
b)stabilirea metodelor adecvate de ridicare topografică;
c)delimitarea pe toată lungimea litoralului a unei fâşii de teren late de 50-150 m, măsurată de la linia cea mai înaintată a mării, în funcţie de lăţimea zonei costiere, în care sunt interzise orice fel de construcţii definitive;
d)identificarea categoriilor de folosinţă, a destinaţiei terenurilor şi a proprietarilor de terenuri din cadrul zonei costiere;
e)măsurători topografice cu aparate de mare precizie pentru marcarea pe teren a limitei zonei costiere şi actualizarea planurilor cadastrale existente în zonă. Măsurătorile din teren se fac plecându-se de la reţeaua geodezică de stat şi axul cadastral de referinţă al zonei costiere. În funcţie de necesităţi, se va proceda la o îndesire a măsurătorilor;
f)întocmirea, conform Normelor tehnice de introducere a cadastrului general, aprobate în condiţiile legii, a planurilor cadastrale cuprinzând zona costieră;
g)întocmirea schiţelor de reperaj şi a descrierilor topografice pentru punctele bornate pe limita zonei costiere şi a punctelor bornate din reţeaua de îndesire şi de ridicare;
h)marcarea în teren, prin borne, a porţiunii din zona costieră care constituie domeniul public;
i)inventarierea coordonatelor, în sistemul naţional de referinţă Stereografic 1970, pentru toate punctele materializate, pe suport analogic şi digital (fişier ASCII);
j)întocmirea planurilor cadastrale digitale şi a bazelor de date aferente, conform Normelor tehnice elaborate în condiţiile legii de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie.
Documentaţia cadastrală pentru delimitarea zonei costiere se va întocmi de către persoane fizice sau juridice autorizate să realizeze şi să verifice lucrări de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei pe teritoriul României, în condiţiile legii.
(1)Pentru delimitările topometrice în teren se vor utiliza reţeaua geodezică de stat, precum şi reţeaua bazei bornate litorale.
(2)Pentru supravegherea elementelor constituente ale zonei costiere, reţeaua bazei bornate determinată în sistemul de referinţă naţional va fi reactualizată periodic de către instituţiile abilitate conform prevederilor legale.
(3)Reţeaua geodezică de stat va fi inventariată permanent de către oficiile judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie, în condiţiile legii.
(1)Gestionarea informaţiei şi a bazei de date integrate referitoare la zona costieră se realizează în permanenţă de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi gospodăririi apelor, sub coordonarea Comitetului naţional al zonei costiere.
(2)În cazul unor evenimente de mediu deosebite, cu efecte distructive majore asupra litoralului, Comitetul naţional al zonei costiere se întruneşte de urgenţă pentru analizarea situaţiei create, în vederea actualizării delimitării domeniului public al statului.
Toate activităţile, informaţiile, documentaţiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului în zona costieră se vor constitui în elemente de inventar la nivel naţional, ca informaţii asupra zonei costiere şi de mediu.
Persoanele fizice şi juridice, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, deţinătorii de date şi informaţii legate de procesul de delimitare a zonei costiere şi de stabilire a proprietăţii au obligaţia să furnizeze executantului lucrării toate informaţiile solicitate, în condiţiile legii.
Guvernul este împuternicit să verifice, prin autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor, statutul legal al proprietăţii în zona costieră şi să acţioneze în consecinţă pentru respectarea dreptului proprietăţii publice.
(1)Comitetul naţional al zonei costiere va semna cu fiecare vecin, proprietar sau administrator al zonei costiere, un proces-verbal de situaţie.
(2)Documentaţia finală a delimitării domeniului public în zona costieră va fi transmisă la oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie spre a fi recepţionată din punct de vedere topografic, apoi la biroul de carte funciară pentru publicitatea imobiliară, în condiţiile legii.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.