Decizia nr. 235 din 19 aprilie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cătălina Mihăilă în Dosarul nr. 13.216/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.179D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 390D/2017, nr. 2.597D/2017 și nr. 2.768D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv a dispozițiilor art. 697 din Codul de procedură civilă, excepții ridicate de Liviu Dragoș Lojnița și Florentina-Eugenia Lojnița, respectiv de Societatea Comvex - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 6.523/212/2016, respectiv nr. 20.488/212/2016/a1 ale Judecătoriei Constanța - Secția civilă, și de Ionuț Bulai în Dosarul nr. 23.211/233/2015 al Tribunalului Galați - Secția I civilă.

4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 390D/2017, nr. 2.597D/2017 și nr. 2.768D/2017 la Dosarul nr. 2.179D/2016, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că în această materie există precedent constituțional și nu există temeiuri noi pentru ca instanța constituțională să își reconsidere jurisprudența.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.Prin Încheierea din 6 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 13.216/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cătălina Mihăilă într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare prin care a solicitat anularea popririi înființate și a adresei de înființare a popririi, precum și constatarea perimării de drept a executării silite.

8.Prin Sentința civilă nr. 14.730 din 12 decembrie 2016 și Încheierea nr. 15.966 din 5 octombrie 2017, pronunțate în dosarele nr. 6.523/212/2016 și nr. 20.488/212/2016/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Liviu Dragoș Lojnița și Florentina-Eugenia Lojnița, respectiv de Societatea Comvex - S.A. din Constanța în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare.

9.Prin Încheierea din 18 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 23.211/233/2015, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ionuț Bulai într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

10.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate lasă fără efect instituția perimării, întrucât permit în mod legal o conivență între creditorul urmăritor și executorul judecătoresc, în sensul eliminării oricărei posibilități ca, în anumite condiții, perimarea să intervină. Dispozițiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate și accesibilitate, deoarece, din modul în care este condiționat termenul de la care începe să curgă, termenul de perimare în drept, de 6 luni, este incert și imprevizibil, fiind lăsat în mod nejustificat la aprecierea executorului judecătoresc, fără limitare în timp. Dispozițiile legale criticate condiționează obligația creditorului de efectuare a unui act/demers de solicitarea în scris a executorului judecătoresc, fără să existe o limită în timp în care să se facă această solicitare. Debitorul se va afla permanent în incertitudine și insecuritate juridică, iar perimarea de drept rămâne, practic, fără niciun efect, lipsind orice marjă rezonabilă de apreciere.

11.În lipsa unor termene și condiții explicite în care executorul judecătoresc să emită adresa către creditor prin care să îi solicite îndeplinirea unui act în interesul executării ori să opteze pentru suspendarea executării pentru o perioadă limitată, ori să constate imposibilitatea executării debitorului, instituția perimării este lipsită de efecte juridice, afectând legalitatea executării silite și imparțialitatea justiției în procesul civil în faza executării silite.

12.Această situație permite executarea abuzivă a debitorului încălcând principiul constituțional al egalității în drepturi în fața legii, fără discriminare.

13.Judecătoria Sectorului 1 București opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate.

14.Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Neindicarea în mod concret a unui termen în care executorul judecătoresc ar putea solicita în scris creditorului să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite nu încalcă drepturile constituționale invocate.

15.Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

17.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

18.Avocatul Poporului, în dosarele nr. 2.179D/2016 și nr. 390D/2017, precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate, care a fost reținut de Curtea Constituțională în Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016.

19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curții, îl reprezintă dispozițiile art. 697 alin. (1), respectiv art. 697 din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.“22. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii, art. 11 privind dreptul intern și dreptul internațional, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 din Constituție și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată. De asemenea, se invocă și art. 1 privind protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenție.

23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai analizat dispozițiile legale criticate din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016, a constatat că acestea reglementează perimarea executării silite în cazul în care se reține culpa creditorului care, deși i s-a solicitat în scris de către executorul judecătoresc, a lăsat să treacă un termen de 6 luni fără să îndeplinească actul sau demersul necesar executării silite solicitat de executor. Termenul în care operează perimarea este tot de 6 luni, la fel ca în reglementarea cuprinsă în art. 389 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, însă, potrivit art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acesta nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Vechea lege procesual civilă nu prevedea cerința ca actul sau demersul să fie solicitat în scris de către executorul judecătoresc.

24.Curtea a mai statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, rațiunea avută în vedere la edictarea normei criticate fiind aceea de a-l determina pe creditor să depună toate diligențele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obținut. Stabilirea noilor condiții în care intervine perimarea executării silite este în concordanță cu obligația pozitivă a statului, ce rezultă din dispozițiile art. 626 din Codul de procedură civilă, de a asigura în mod prompt și efectiv executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii, dar și cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres prin art. 627 din Codul de procedură civilă. Executorii judecătorești sunt învestiți cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, iar activitatea acestora se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenență politică, de avere sau de origine socială. În exercitarea rolului său activ, executorul judecătoresc folosește toate mijloacele prevăzute de lege în vederea realizării integrale și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu.

25.Curtea a mai reținut că debitorul trebuie să execute de bunăvoie obligația sa stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situația declanșării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite în contra sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul.

26.Așadar, Curtea a reținut că, prin reglementarea legală criticată, intervenția perimării executării silite este circumstanțiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligațiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de șase luni. Termenul de perimare începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc.

27.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidența instituției perimării și a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a constatat că dispoziția legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligația de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură și părțile din această procedură trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute de lege. În privința creditorului, Curtea a reținut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligația să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiții, a executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop, iar în privința debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu. În concluzie, perimarea operează ca o sancțiune pentru inactivitatea sau neglijența creditorului care a fost încunoștințat, în scris, de obligațiile sale de către executorul judecătoresc.

28.De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea și la termenele stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede, la art. 56, că executorul judecătoresc trebuie să își motiveze refuzul de a îndeplini atribuțiile prevăzute de lege, dacă părțile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părților. Executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă. Legea nr. 188/2000 mai prevede că întârzierea sistematică și neglijența în efectuarea lucrărilor atrage răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc.

29.Așadar, partea interesată în executarea obligației este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenția perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligației, și nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanței sale. Măsura legislativă criticată vine în susținerea realizării obligației de executare, reprezentând, totodată, o sancțiune a creditorului pentru lipsa de diligență, dar și o măsură de constrângere a debitorului care nu și-a executat de bunăvoie obligația. Prin urmare, condiționarea intervenirii perimării executării silite limitează libertatea de acțiune a debitorului. Creditorul are deschisă posibilitatea realizării efective a obligațiilor care incumbă în sarcina debitorului, realizându-și creanța în dauna voinței acestuia, însă cu respectarea obligațiilor legale.

30.Referitor la invocarea pretinsei încălcări a principiului egalității în drepturi și a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reținut că reglementarea legală criticată se aplică în mod egal pentru toate părțile care au aceeași poziție procesuală, în realizarea acelorași categorii de drepturi, astfel încât nu poate reține încălcarea art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție în componenta sa referitoare la egalitatea de arme.

31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

32.Distinct de cele reținute în decizia amintită, Curtea constată că dispozițiile criticate nu contravin nici exigențelor prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât executarea silită constituie o parte a procesului civil și că principiul disponibilității operează pe întregul parcurs al acestui proces. Rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a determina pe creditor să depună toate diligențele necesare pentru apărarea și valorificarea dreptului său de proprietate privată prin punerea în executare a unui titlu executoriu încuviințat de instanță.

33.De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în hotărârile din 7 mai 2002 și 3 aprilie 2012, pronunțate în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 40, respectiv Cauza Kotov împotriva Rusiei, paragraful 90, că imposibilitatea ca un reclamant să obțină executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea sa constituie o ingerință în dreptul la exercitarea pașnică a posesiunilor, astfel cum este prevăzut în prima teză a primului paragraf al articolului 1 din primul Protocol adițional la Convenție. Obligațiile pozitive pe care le impune acest articol în cauzele care implică litigii între persoanele fizice sau societăți solicită statelor să se asigure că procedurile prevăzute în legislație pentru executarea hotărârilor judecătorești și pentru procedurile de faliment sunt respectate. De asemenea, instanța de la Strasbourg a mai statuat în Hotărârea din 3 februarie 2005, pronunțată în Cauza Fociac împotriva României, paragraful 70, că în cazul în care debitorul este o persoană privată, statul trebuie să aibă o conduită promptă și să asiste creditorul la executare.

34.Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale criticate, intervenția perimării executării silite este circumstanțiată atitudinii creditorului în punerea în executare, în condiții corespunzătoare, a titlurilor executorii, care, potrivit art. 632 din Codul de procedură civilă, sunt hotărârile executorii prevăzute la art. 633 din Cod, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Mai mult, procedura criticată are ca finalitate asigurarea condițiilor optime pentru executarea silită. Totodată, astfel cum s-a menționat anterior, textele legale criticate, aplicabile în procedura executării silite, dau substanță interesului creditorului pentru executarea titlului executoriu și satisfacerea creanței sale, întrucât ceea ce primează este executarea obligației.

35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălina Mihăilă în Dosarul nr. 13.216/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de Liviu Dragoș Lojnița și Florentina-Eugenia Lojnița, respectiv de Societatea Comvex - S.A. din Constanța în dosarele nr. 6.523/212/2016, respectiv nr. 20.488/212/2016/a1 ale Judecătoriei Constanța - Secția civilă, și de Ionuț Bulai în Dosarul nr. 23.211/233/2015 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București, Judecătoriei Constanța - Secția civilă și Tribunalului Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin