Lege nr. 3 din 26 martie 1970

Capitolul 1

Articolul 1

Ocrotirea potrivit prezentei legi, se acordă minorilor;

a)ai căror părinţi sînt decedati, necunoscuţi sau în orice alta situaţie care duce la instituirea tutelei, dacă nu au bunuri sau alte mijloace materiale proprii, nu exista persoane care au fost obligate sau care pot fi obligate să-i întreţină;

b)care, fiind deficienti, au nevoie de o îngrijire specială ce nu le poate fi asigurata în familie;

c)a căror dezvoltare fizica, morala sau intelectuală ori a căror sănătate este primejduita în familie;

d)care au savirsit fapte prevăzute de legea penală, dar nu răspund penal sau sînt expusi sa savirseasca asemenea fapte ori ale căror purtări contribuie la raspindirea de vicii sau deprinderi imorale în rindul altor minori.

Articolul 2

(1)- Minorii prevăzuţi în art. 1 lit. a, precum şi minorii a căror sănătate este primejduita în familie, pot fi dati în plasament familial unei familii - soţ şi sotie - sau unei persoane care consimte la aceasta şi care prezintă condiţiile morale, materiale şi sanitare necesare. (2) - Plasamentul familial se face cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui de către comitetul executiv al CPJ sau al municipiului Bucureşti prin organul de asistenţa socială. (3) - Familia sau persoana care primeşte un minor în plasament familial îi asigura acestuia întreţinerea, precum şi celelalte condiţii necesare creşterii şi educării sale, potrivit celor hotărîte de părinţi sau tutore. Ea are dreptul la o alocaţie de întreţinere a minorului, al carei cuantum se stabileşte de Consiliul de Miniştri.

Articolul 3

(1)- În cazul în care privitor la minorii arătaţi în articolul precedent nu a fost posibil să se ia măsura plasamentului familial, precum şi în cazul în care dezvoltarea fizica, morala sau intelectuală a minorului este primejduita în familie, comisia pentru ocrotirea minorilor poate hotărî încredinţarea lui unei familii ori unei persoane, cu consimţămîntul acesteia. (2) - Familia sau persoana căreia i s-a încredinţat minorul, în condiţiile prezentului articol, are faţă de acesta drepturile şi îndatoririle ce potrivit legii revin părinţilor privitor la persoana minorului şi beneficiază de alocaţia ce se acordă în cazul plasamentului familial.

Articolul 4

Ministerul Muncii va stabili criteriile în baza cărora alocaţia de întreţinere se reduce ori nu se mai plăteşte, dacă cei care primesc în plasament familial sau le sînt încredinţaţi minori au, potrivit legii, obligaţia să-i întreţină.

Articolul 5

(1)- În vederea creşterii, educării şi pregătirii şcolare şi profesionale a minorilor deficienti, precum şi a minorilor arătaţi în art. 1 lit. a şi c, dacă faţă de aceştia din urma nu s-a putut lua nici una din măsurile prevăzute în articolele precedente, comisia pentru ocrotirea minorilor poate dispune încredinţarea lor, după caz, uneia din următoarele instituţii de ocrotire:

a)leagane pentru copii în vîrsta de pînă la 3 ani;

b)case de copii pentru preşcolari şi şcolari;

c)grădiniţe, precum şi şcoli generale şi licee de cultura generală pentru deficienti recuperabili;

d)şcoli profesionale şi licee de specialitate pentru deficienti recuperabili;

e)cămine şcoala şi cămine atelier pentru deficienti, parţial recuperabili;

f)cămine pentru deficienti, nerecuperabili. (2) - Instituţiile de ocrotire prevăzute în alin. 1 lit. d şi e funcţionează în subordinea Ministerului Muncii, iar celelalte în subordinea comitetelor executive ale CPJ ori al municipiului Bucureşti. (3) - În şcolile profesionale prevăzute în alin. 1 lit. d pot fi primiţi şi minori deficienti recuperabili care din diferite motive au întrerupt învăţămîntul obligatoriu de cultura generală, dacă au depăşit vîrsta de 14 ani.

Articolul 6

(1)- Cînd împrejurările care au determinat luarea uneia din măsurile de ocrotire s-au schimbat, comitetul executiv al CPJ sau comisia pentru minori, după caz, o poate revoca sau înlocui cu alta măsura, ori poate dispune schimbarea familiei sau persoanei la care se afla minorul. (2) - Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazurile în care încredinţarea minorului a fost dispusă prin hotărîre judecătorească definitivă, cu excepţia acelora în care luarea măsurii de ocrotire rămîne, potrivit codului familiei, în competenţa instanţelor judecătoreşti.

Articolul 7

(1)- Intrarea în casele de copii, în şcolile generale pentru deficienti recuperabili, în căminele şcoala pentru deficienti partiali recuperabili, precum şi plasamentul familial şi măsura încredinţării, cu plata alocaţiei de întreţinere, durează pînă la absolvirea învăţămîntului obligatoriu. (2) - În cazul în care după absolvirea şcolii generale, acela faţă de care s-a luat măsura de ocrotire se pregăteşte prin ucenicie la locul de muncă ori îşi continua studiile într-o formă de învăţămînt de zi, el rămîne, dacă consimte, în îngrijirea instituţiei de ocrotire, a persoanei sau familiei căreia i-a fost încredinţat sau la care a fost dat în plasament familial, cu dreptul la plata alocaţiei de întreţinere pentru perioadele în care nu primeşte o alta forma de întreţinere din partea statului sau a unei organizaţii obşteşti, pînă la terminarea uceniciei sau a studiilor, dar fără a depăşi vîrsta de 25 ani. (3) - Dacă la data absolvirii şcolii generale minorul este incapabil de muncă sau nu s-a încadrat în munca din alte motive temeinice, durata măsurii de ocrotire precum şi plata alocaţiei de întreţinere se prelungeşte pînă la încetarea motivului pentru care minorul nu s-a încadrat în munca, dar fără a depăşi vîrsta de 18 ani. (4) - Internarea minorului într-un cămin pentru deficienti nerecuperabili durează pînă la majorat.

Articolul 8

(1)- Faţa de minorii arătaţi în art. 1 lit. d, comisia pentru ocrotirea minorilor poate lua una din următoarele măsuri educative:

a)supravegherea deosebită;

b)internarea într-o şcoala specială de reeducare care funcţionează în subordinea Ministerului Muncii. (2) - Supravegherea deosebită consta, potrivit condiţiilor stabilite de Comisia centrala pentru ocrotirea minorilor, în lăsarea minorului în grija părinţilor sau a tutorelui, punîndu-li-se în vedere ca au îndatorirea de a-l supraveghea îndeaproape în scopul îndreptării sale. Măsura supravegherii deosebite durează pînă la îndreptarea minorului, dar nu mai puţin de 1 an şi fără a se depăşi vîrsta de 18 ani. (3) - Măsura internării într-o şcoala specială de reeducare se ia pe timp nedeterminat, faţă de minorul în vîrsta de cel puţin 10 ani, atunci cînd se apreciază ca măsura supravegherii deosebite nu ar fi eficienta pentru îndreptarea minorului sau în cazul în care, deşi i s-a aplicat măsura supravegherii deosebite, aceasta nu a dat rezultate urmărite. Internarea într-o şcoala specială de reeducare nu poate fi dispusă faţă de minorii deficienti, aceştia urmînd a fi încredinţaţi instituţiilor de ocrotire corespunzătoare.

Articolul 9

(1)- La cererea şcolii speciale de reeducare comisia pentru ocrotirea minorilor poate dispune, privitor la minorul care da dovada de îndreptare înainte de împlinirea virstei de 18 ani, înlocuirea internării prin supraveghere deosebită. (2) - În cazul în care minorul internat într-o şcoala specială de reeducare nu a dobîndit pînă la majorat o calificare profesională, comisia în a carei raza teritorială se afla şcoala poate aproba, la cererea conducerii şcolii şi cu consimţămîntul elevului, rămînerea acestuia în şcoala pînă la obţinerea calificării, dar fără a depăşi vîrsta de 20 ani. Dacă la împlinirea virstei de 18 ani elevul urmează învăţămîntul liceal, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 7 alin. 2.

Articolul 10

(1)- Consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti organizează centre de primire unde sînt trimişi, în caz de nevoie, minorii în vîrsta de peste 3 ani, pînă la trecerea lor într-o alta instituţie de ocrotire sau pînă la luarea unei alte măsuri în privinta lor. (2) - Minorii vor fi primiţi în centrele de primire sau, după caz, în leagane pentru copii pe baza hotărîrii comisiei pentru ocrotirea minorilor în a carei raza teritorială au fost gasiti sau descoperiţi, iar în caz de urgenta la cererea organelor militiei sau a autorităţii tutelare, comisia urmînd însă a se pronunţa de îndată.

Articolul 11

(1)- Instituţiile de ocrotire funcţionează potrivit regulamentelor emise, corespunzător caracterului instituţiei, de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţămîntului sau Ministerul Muncii. Fiecare din aceste ministere va emite regulamentul de consultarea celorlalte, a Consiliului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală, a UTC şi a Consiliului Naţional al Femeilor. (2) - Comitetele de femei au dreptul sa exercite controlul obştesc în toate instituţiile de ocrotire.

Capitolul 2

Articolul 12

Pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti se organizează comisii pentru ocrotirea minorilor, avînd următoarele atribuţii:

a)iau, cu privire la categoriile de minori prevăzute în art. 1, măsurile de ocrotire corespunzătoare, cu excepţia plasamentului familial;

b)urmăresc dezvoltarea minorilor faţă de care s-au luat măsuri de ocrotire şi examinează plingerile şi cererile acestora, sesizind, dacă este cazul, instituţiile de ocrotire sau organele cărora le sînt subordonate.

Articolul 13

(1)- Comisia pentru ocrotirea minorilor se compune din secretarul CPJ ca preşedinte, din cîte un delegat al direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, inspectoratul şcolar, direcţiei sanitare, direcţiei pentru administraţia locală de stat, inspectoratului militiei, organelor judeţene sau municipiului Bucureşti ale sindicatelor, UTC şi organizaţiei de femei, precum şi din doi părinţi care au dovedit, în creşterea copiilor lor, o grija deosebită. (2) - Componenta comisiei se stabileşte prin decizie de către comitetul executiv al CPJ sau al municipiului Bucureşti.

Articolul 14

(1)- Comisia competenţa să soluţioneze cauza este aceea în a carei raza teritorială se afla localitatea unde domiciliază minorul, dacă legea nu prevede altfel. (2) - Comisia soluţionează cauza în termen de cel mult 30 de zile de la data sesizării. (3) - În faţa comisiei vor fi chemaţi părinţii sau tutorele, minorului care a împlinit vîrsta de 10 ani, precum şi orice persoane care pot da relaţii în cauza; minorii prevăzuţi în art. 1 lit. b vor fi chemaţi numai dacă prezenta lor este necesară. (4) - Dacă minorii prevăzuţi în art. 1 lit. d nu se prezintă, se va cere sprijinul organelor militiei. (5) - Dacă, fără motive temeinice, persoanele chemate nu se prezintă, comisia are dreptul să le aplice o amenda de la 25 la 250 lei, putind în cazuri justificate sa dispună reducerea sau scutirea de amenda.

Articolul 15

(1)- Comisia se constituie valabil cu majoritatea membrilor ei şi dacă printre cei prezenţi se afla pe lîngă preşedinte, delegaţii direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, inspectoratului şcolar şi direcţiei sanitare. Prezenta delegatului inspectoratului militiei este obligatorie atunci cînd comisia examinează cauze privind minorii prevăzuţi la art. 1 lit. d. Hotărîrile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor care o alcătuiesc. (2) - Şedinţele comisiei nu sînt publice. Comisia poate admite să fie de faţa şi alte persoane decît cele chemate, dacă apreciază ca prezenta lor este utila.

Articolul 16

(1)- Hotărîrea comisiei se comunică, după caz părinţilor, sau tutorelui, familiei ori persoanei căreia minorul i-a fost încredinţat, procurorului şi autorităţii tutelare, precum şi minorului, dacă acesta a împlinit 14 ani. (2) - Dacă s-a dispus încredinţarea minorului unei instituţii de ocrotire, hotărîrea se comunică şi acestuia. (3) - În cazul în care s-a aplicat o amenda ori s-a dispus obligarea la plata contribuţiei sau suportarea de către minor a cheltuielilor necesare ocrotirii sale, o copie a hotărîrii se comunică, în vederea executării, organului financiar al comitetului executiv al consiliului popular de la domiciliul celui obligat la plata. (4) - Hotărîrile comisiei sînt executorii. (5) - În cazul în care exista opunere la executarea unei hotărîri, o copie a acesteia se va comunică organelor militiei în vederea executării.

Articolul 17

(1)- Împotriva hotărîrilor comisiei pentru ocrotirea minorilor, cu excepţia acelora prin care s-a aplicat o amenda, persoanele şi organele prevăzute la art. 16 alin. 1 pot face contestaţie în termen de 5 zile de la comunicare, la judecătoria în a carei raza teritorială domiciliază minorul. (2) - Judecătoria soluţionează contestaţia în termen de cel mult 15 zile de la data sesizării, cu citarea organelor şi persoanelor arătate în art. 16 alin. 1, dispoziţiile art. 15 alin. 2 şi art.16 alin. 3 fiind aplicabile. Cauzele se judeca în complet format dintr-un judecător şi doi asesori populari, desemnaţi dintre asesorii care, au părinţi, au dovedit în creşterea copiilor lor o grija deosebită. Participarea procurorului este obligatorie. (3) - Hotărîrile pronunţate sînt definitive.

Capitolul 3

Articolul 18

(1)- Cheltuielile necesare pentru ocrotirea minorilor în instituţii de ocrotire, precum şi plata alocaţiei de întreţinere a minorilor se face de la bugetul statului. (2) - Baremurile de dotare a instituţiilor de ocrotire precum şi cele de echipament pentru minorii internati în aceste instituţii, se stabilesc, după caz, de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţămîntului sau Ministerul Muncii cu acordul Ministerului Finanţelor.

Articolul 19

(1)- Persoanele care, potrivit legii, au datoria de a întreţine pe minorii cărora li se asigura ocrotire în condiţiile legii de faţa, vor fi obligate prin hotărîrea organului care a luat măsura de ocrotire sa verse lunar statului o contribuţie, pe tota perioada cît durează măsura de ocrotire; în cazul minorilor internati în şcoli profesionale pentru deficienti recuperabili, se aplică normele privind învăţămîntul profesional. (2) - Cuantumul contribuţiei se stabileşte potrivit prevederilor codului familiei, în funcţie de venitul mediu realizat în ultimele 6 luni, anterioare obligării la plata, iar pentru membrii CAP în funcţie de venitul realizat în anul precedent acestei date; în cazul schimbării împrejurărilor, cuantumul contribuţiei poate fi modificat. (3) - Minorul care are pensie de urmaş sau alte venituri suporta cheltuielile necesare asigurării ocrotirii sale. Cuantumul lor se stabileşte prin hotărîrea organului care a luat măsura de ocrotire, pe baza normelor emise, după caz, de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţămîntului sau Ministerul Muncii, cu acordul Ministerului Finanţelor.

Capitolul 4

Articolul 20

(1)- Pentru îndrumarea şi coordonarea activităţii de ocrotirea minorilor se instituie o comisie centrala care va funcţiona la Ministerul Muncii. (2) - Comisia centrala se compune dintr-un adjunct al ministrului muncii, ca preşedinte, din specialişti delegaţi de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Justiţiei, Comitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală, Procuratura Generală, UGSR, UTC, Consiliul Naţional al Femeilor şi Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, precum şi din alţi specialişti. Componenta comisiei se stabileşte prin ordinul Ministerului Muncii. (3) - Comisia centrala va putea aproba organizarea de comisii pentru ocrotirea minorilor pe lîngă comitetele executive ale consiliile populare municipale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale, stabilindu-le competenţa materială şi teritorială; membrii acestor comisii vor fi desemnaţi de comitetul executiv al CPJ sau al Municipiului Bucureşti, dispoziţiile art. 13 fiind aplicabile în mod corespunzător. (4) - În scopul aplicării unitare a dispoziţiilor legale, comisia centrala poate da îndrumări comisiilor pentru ocrotirea minorilor. (5) - Hotărîrile comisiei centrale se iau cu majoritatea membrilor ei.

Capitolul 5Dispoziţii speciale şi finale

Articolul 21

Actele procedurale în legătură cu aplicarea dispoziţiilor prezentei legi sînt scutite de orice taxa.

Articolul 22

Minorii neinfractori aflaţi în institutele speciale de reeducare ale Ministerului Afacerilor Interne pe baza unei hotărîri judecătoreşti vor fi mentinuti în aceste institute, dispoziţiile prezentei legi privind durata măsurii, înlocuirea acesteia şi rămînerea în continuare în şcolile speciale de reeducare fiind aplicabile.

Articolul 23

Dispoziţiile privitoare la alocaţia cuvenită în cazul în care minorul este încredinţat unei familii sau persoane, la determinarea contribuţiei la cheltuielile necesare ocrotirii minorului, precum şi la comunicarea hotărîrii prin care s-a dispus încredinţarea minorului, se va aplica şi în cazurile în care această măsură este luată de instanţa judecătorească, în aplicarea prevederilor codului familiei.

Articolul 24

Cauzele privitoare la minorii aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 1, pendinte în faţa judecătorilor, se trimit spre soluţionare comisiilor pentru ocrotirea minorilor competente. Cauzele în care s-a pronunţat o hotărîre judecatoresca nedefinitiva se soluţionează de tribunale, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

Articolul 25

(1)- Hotărîrea nr. 809/1954 privind ocrotirea copiilor rămaşi fără părinţi sau lipsiţi de posibilitatea de a fi crescuti în familie, art. 104 din codul familiei, art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 285/1960 privind acordarea alocaţiei de stat pentru copii, HCM nr. 106/1965 privind organizarea şi funcţionarea învăţămîntului de cultura generală pentru copii cu deficiente senzoriale, fizice şi intelectuale, precum orice alte dispoziţii contrare se abroga. (2) - Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare după 45 zile de la publicare.