Decizie nr. 118 din 3 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fabrimixt" - S.R.L. din Poiana Câmpina în Dosarul nr. 2.314/204/2008 al Judecătoriei Câmpina.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că a fost depusă o cerere din partea autorului excepţiei, prin care acesta solicită Curţii acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, întrucât din data sesizării Curţii prin încheiere, 18 septembrie 2008, şi până în prezent partea a avut suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea.

Deliberând, Curtea Constituţională respinge cererea de amânare, deoarece partea nu a învederat motive temeinice care să justifice acordarea unui nou termen.

Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.314/204/2008, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fabrimixt" - S.R.L. din Poiana Câmpina.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, aplicând dispoziţiile criticate, instanţa de judecată a calificat greşit calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea contestaţiei în anulare drept cerere în anulare, cale de atac prevăzută de legea specială care reglementează procedura somaţiei de plată, iar nu recurs, aşa cum prevede legea generală - Codul de procedură civilă. Această împrejurare a generat o situaţie pe care autorul o consideră inadmisibilă, şi anume taxa de timbru cuvenită pentru calea de atac (39 lei) este mai mare decât cea pentru contestaţia în anulare (10 lei), în vreme ce, în mod judicios, ar trebui să reprezinte 50% din valoarea timbrată pe fond. Toate aceste aspecte sunt de natură a contraveni prevederilor art. 21 şi 126 din Constituţie.

Judecătoria Câmpina consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: "Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 129 din Constituţia României.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în cadrul contestaţiei în anulare nu se examinează temeinicia susţinerilor părţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecăţii, calea extraordinară de atac neavând caracter devolutiv, ci doar se verifică dacă judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competenţa şi a celor referitoare la citarea părţilor - în cazul contestaţiei în anulare obişnuite -, precum şi dacă judecata recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau dacă instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare - în cazul contestaţiei în anulare speciale. Din dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă rezultă că, pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, una dintre condiţiile care se cer a fi îndeplinite este aceea ca hotărârea atacată, pronunţată în primă instanţă, apel, recurs, revizuire, contestaţie în anulare, să fie irevocabilă. Judecarea contestaţiei în anulare se face după regulile de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar în caz de admitere, hotărârea se va anula şi se va proceda la rejudecarea cauzei, după caz, de către instanţa care a admis contestaţia în anulare ori de către instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională competente. Aşa fiind, soluţia legislativă reglementată de prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, vine să confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile instanţei a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac.

De altfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

În fine, Curtea constată că autorul excepţiei solicită declararea neconstituţionalităţii textelor de lege criticate pentru motivul că instanţa de judecată a calificat greşit calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea contestaţiei în anulare, aspect care excedează însă controlului Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fabrimixt" - S.R.L. din Poiana Câmpina în Dosarul nr. 2.314/204/2008 al Judecătoriei Câmpina.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu