Decizie nr. 788 din 3 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zamfir Roşu şi Lidia Elena Roşu în Dosarul nr. 14.221/86/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 804/2007.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 163 din 31 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 14.221/86/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Zamfir Roşu şi Lidia Elena Roşu într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei autorizaţii de construire.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este neconstituţional, întrucât instituie posibilitatea intervenţiei unui terţ în derularea raportului de drept administrativ născut între emitentul unui act administrativ şi beneficiarul acestuia, ceea ce contravine art. 21 din Constituţie. Se susţine, de asemenea, că se creează un statut privilegiat persoanelor străine de raportul juridic de drept administrativ stabilit între emitentul actului administrativ şi beneficiarul acestuia. Aceasta, deoarece le conferă acestora calitate procesuală activă, astfel încât pot contesta un act administrativ cu caracter individual adresat unui alt subiect de drept. În ceea ce priveşte art. 14 din Legea nr. 554/2004, se arată că acesta "e de natură a leza drepturi şi libertăţi fundamentale, generând o restrângere a exerciţiului acestora pe criterii aleatorii şi în desfiderea principiilor constituţionale statuate de art. 53". În fine, se susţine că posibilitatea suspendării unei autorizaţii de construcţie îngrădeşte dreptul de proprietate privată, "cu consecinţe grave asupra patrimoniului beneficiarului actului administrativ".

Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege fiind edictate cu respectarea principiilor şi a drepturilor prevăzute de dispoziţiile constituţionale la care autorul excepţiei îşi raportează critica.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, necontravenind textelor şi principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 1 alin. (2): "(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

–Art. 14: "Suspendarea executării actului

(1)În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.

(2)Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.

(3)Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4)Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5)În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6)Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.

(7)Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (3) teza întâi care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) şi (3) care garantează dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi şi art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 oferă şi terţilor dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative cu caracter individual al căror beneficiar este o altă persoană, în măsura în care acestea le afectează drepturi sau interese legitime. O asemenea reglementare este însăşi expresia principiului constituţional al liberului acces la justiţie, lărgind sfera persoanelor care, prin intermediul justiţiei, au posibilitatea să îşi apere aceste drepturi şi interese legitime.

Nu se poate reţine critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor din Legea fundamentală care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât textul de lege criticat nu conţine norme care să conducă la apariţia unor discriminări între destinatarii acestuia.

De asemenea, nici susţinerea privitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie nu poate fi reţinută, autorul excepţiei neprecizând, de altfel, nici măcar care dintre drepturile şi libertăţile fundamentale apreciază că sunt îngrădite.

În fine, nimic nu justifică aprecierea că dispoziţiile amintite din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ar fi contrare principiului constituţional al exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor, întrucât nu se poate pleca de la premisa că, invariabil, persoanele străine de raportul juridic stabilit între beneficiarul actului administrativ cu caracter individual şi autoritatea emitentă îşi vor exercita cu rea-credinţă dreptul conferit de art. 1 alin. (2) din lege. Atitudinea subiectivă a reclamantului şi maniera de exercitare a acestui drept urmează să fie calificată de instanţa de judecată, care va face propriile aprecieri, aplicând legea, potrivit competenţei sale.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea dreptului de proprietate, garantat la nivel constituţional, deoarece posibilitatea suspendării executării actului administrativ, în speţă - autorizaţia de construire, se încadrează în sfera limitelor dreptului de proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (2) şi art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Zamfir Roşu şi Lidia Elena Roşu în Dosarul nr. 14.221/86/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu