Decizie nr. 361 din 2 mai 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată în faţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti de către Ana Betlendi în Dosarul nr. 20.748/301/2005, de Doina Magdalena Duca şi Ruxandra Cătălina Baltag în Dosarul nr. 11.746/301/2005, de Constanţa Cornelia Eliza Popovici şi Dan Constantin Sorin Popovici în Dosarul nr. 11.859/301/2005, de Nicolai Pomârleanu în Dosarul nr. 11.850/301/2005, de Silvia Chindruş în Dosarul nr. 21.088/301/2005, de Dumitru Paraschiv în Dosarul nr. 18.940/301/2005, de Lenuţa Iuga în Dosarul nr. 25/301/2006, de Alexandru Dinu în Dosarul nr. 14/301/2006 şi de Traian Goia în Dosarul nr. 20.872/301/2005. Aceeaşi excepţie a fost ridicată în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă de către Alexandra Pişcărac şi Gheorghe Pişcărac în Dosarul nr. 242/3/2006, de Ioana Roşca în Dosarul nr. 181/3/2006, de Mihail Iliescu în Dosarul nr. 276/3/2006 şi de Marieana Antim în Dosarul nr. 246/3/2006. De asemenea, critica a fost formulată şi în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială de către Natalia Cerba în Dosarul nr. 17.501/301/2005, de Adrian Mateescu în Dosarul nr. 12.080/301/2005, de Filoftia Mitrea în Dosarul nr. 11.876/301/2005, de Elena Nicolae în Dosarul nr. 11.734/301/2005 şi de Origen Tranca în Dosarul nr. 4.744/3/2006.

La apelul nominal se prezintă personal şi sunt asistate de avocat G.G. Florescu părţile Nicolai Pomârleanu, Dumitru Paraschiv, Alexandru Dinu Gheorghe Pişcărac, Ioana Roşca şi Adrian Mateescu. Ceilalţi autori ai excepţiei de neconstituţionalitate sunt reprezentaţi de procuratorul Mihai Cucu Dogaru, asistat de acelaşi avocat. Casa de Economii şi Consemnaţiuni" - S.A. şi Ministerul Finanţelor Publice lipsesc, procedura de citare în ceea ce le priveşte fiind legal îndeplinită.

Avocatul autorilor excepţiei solicită conexarea dosarelor nr. 270D/2006, 271D/2006, 272D/2006, 273D/2006, 274D/2006, 275D/2006, 276D/2006, 277D/2006, 364D/2006, 365D/2006, 366D/2006, 367D/2006, 410D/2006, 411D/2006, 412D/2006, 413D/2006 şi 415D/2006 la Dosarul nr. 269D/2006, dată fiind identitatea de obiect al celor optsprezece dosare.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării.

Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepţiei solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, întrucât, prin aplicarea dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, atât în cauzele comerciale, cât şi în cele civile, se aduce atingere în mod nejustificat drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că motivele invocate în susţinerea criticii nu relevă o problemă de constituţionalitate şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 20.748/301/2005, prin încheierile din 17 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 11.746/301/2005 şi nr. 11.859/301/2005, prin încheierile din 20 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 14/301/2006 şi nr. 20.872/301/2005, prin încheierile din 24 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 11.850/301/2005 şi nr. 21.088/301/2005, prin încheierile din 27 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 18.940/301/2005 şi nr. 25/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana Betlendi, Doina Magdalena Duca, Ruxandra Cătălina Baltag, Constanţa Cornelia Eliza Popovici, Dan Constantin Sorin Popovici, Nicolai Pomârleanu, Silvia Chindruş, Dumitru Paraschiv, Lenuţa Iuga, Alexandru Dinu şi Traian Goia.

Prin încheierile din 3 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 242/3/2006, nr. 181/3/2006, nr. 276/3/2006 şi nr. 246/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandra Pişcărac, Gheorghe Pişcărac, Ioana Roşca, Mihail Iliescu şi Marieana Antim.

Prin încheierile din 13 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 17.501/301/2005, nr. 12.080/301/2005, nr. 11.876/301/2005, nr. 11.734/301/2005 şi nr. 4.744/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Natalia Cerba, Adrian Mateescu, Filoftia Mitrea, Elena Nicolae şi Origen Tranca.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât imprecizia textului de lege criticat dă posibilitatea instanţei de a-l aplica şi în litigiile dintre persoane fizice, necomercianţi, şi persoane juridice, comercianţi. Prin aplicarea procedurii prealabile a concilierii, specifică soluţionării litigiilor în materie comercială, raportului juridic civil comerciant-necomerciant, se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi se îngrădeşte dreptul persoanei de a beneficia de judecarea procesului într-un termen rezonabil, suficient pentru pregătirea apărării.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, aplicarea legii comerciale în litigiile dintre un comerciant şi un necomerciant fiind expres reglementată de art. 56 din Codul comercial. Se mai arată că, pe de o parte, principiul celerităţii soluţionării litigiilor comerciale nu vine în conflict cu normele de procedură civilă care au caracterul unor garanţii procesuale, iar, pe de altă parte, judecătorul are obligaţia de a pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin şi de a stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază critica formulată ca fiind lipsită de temei legal şi invocă, în acest sens, jurisprudenţa constantă prin care Curtea Constituţională a respins excepţiile cu un atare obiect.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: "În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.

Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.

Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată."

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 care consacră egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi - mai pregnant în materie comercială - şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente. Faţă de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea prohibită de prevederile constituţionale de referinţă, atâta vreme cât partea interesată poate sesiza instanţa judecătorească cu cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, autorii excepţiei deduc neconstituţionalitatea reglementării legale criticate, constând în îngrădirea accesului liber la justiţie, şi din interpretarea şi aplicarea textului de lege supus controlului, în situaţia în care reclamantul, considerând că litigiul are natură juridică civilă, sesizează direct instanţa, care, analizând situaţia de fapt, califică acţiunea drept litigiu comercial şi o respinge ca fiind prematur introdusă, întrucât nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile de conciliere.

Cu privire la această critică de neconstituţionalitate, Curtea reţine că sfera litigiilor comerciale este reglementată potrivit criteriilor stabilite prin art. 3-6 din Codul comercial, referitoare la faptele de comerţ. Acestea sunt fie obiective, datorită naturii lor juridice sau pentru motive de ordine publică, fiind calificate ca atare prin lege, fie subiective, în considerarea calităţii de comerciant a persoanei care le săvârşeşte.

Curtea apreciază că stabilirea naturii juridice a cererii de chemare în judecată are la bază criteriile stabilite prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, acestea furnizând premisa intrinsecă la care face trimitere art. 720^1 din Codul de procedură civilă, o eventuală imprecizie sau lipsă de rigoare a lor, de natură să antreneze erori de calificare a naturii juridice a cauzei, neoferind temei criticii de neconstituţionalitate a reglementării legale deduse controlului. Or, este evident că actele juridice încheiate între persoane fizice şi Casa de Economii şi Consemnaţiuni, respectiv contractele de depozit, reprezintă, potrivit art. 3 pct. 11 din Codul comercial, atât fapte de comerţ obiective, dată fiind natura juridică a operaţiunilor bancare, cât şi subiective, potrivit art. 4 din acelaşi cod, datorită calităţii de comerciant a persoanei juridice ce desfăşoară astfel de operaţiuni.

Aşa fiind, împrejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială, ca şi consecinţele juridice ale nerespectării lor, nu s-a conformat exigenţei legale, invocând, de fapt, propria sa culpă, lipseşte de îndreptăţire critica reglementării în cauză, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare sau cele referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.

De altfel, asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare păstrându-şi valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată în faţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti de către Ana Betlendi în Dosarul nr. 20.748/301/2005, de Doina Magdalena Duca şi Ruxandra Cătălina Baltag în Dosarul nr. 11.746/301/2005, de Constanţa Cornelia Eliza Popovici şi Dan Constantin Sorin Popovici în Dosarul nr. 11.859/301/2005, de Nicolai Pomârleanu în Dosarul nr. 11.850/301/2005, de Silvia Chindruş în Dosarul nr. 21.088/301/2005, de Dumitru Paraschiv în Dosarul nr. 18.940/301/2005, de Lenuţa Iuga în Dosarul nr. 25/301/2006, de Alexandru Dinu în Dosarul nr. 14/301/2006 şi de Traian Goia în Dosarul nr. 20.872/301/2005, în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă de către Alexandra Pişcărac şi Gheorghe Pişcărac în Dosarul nr. 242/3/2006, de Ioana Roşca în Dosarul nr. 181/3/2006, de Mihail Iliescu în Dosarul nr. 276/3/2006 şi de Marieana Antim în Dosarul nr. 246/3/2006, şi în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială de către Natalia Cerba în Dosarul nr. 17.501/301/2005, de Adrian Mateescu în Dosarul nr. 12.080/301/2005, de Filoftia Mitrea în Dosarul nr. 11.876/301/2005, de Elena Nicolae în Dosarul nr. 11.734/301/2005 şi de Origen Tranca în Dosarul nr. 4.744/3/2006.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu