Decizie nr. 48 din 16 martie 2000

Florin Bucur Vasilescu - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gerald Corneliu Gorduna în Dosarul nr. 3.338/1999 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a penală.

La apelul nominal răspunde avocat Mircea Stanculescu pentru Gerald Corneliu Gorduna, constatandu-se lipsa părţilor Razvan Negreanu, Catalin Fratiloiu, Loredana Claudia Dumitru, Andrei Mocanu, Sorin Popa, George Paul Duma, Dan Petrescu, Rodica Cristina Caroghin şi Constantin Peticaru, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, potrivit căruia recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare, încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 şi 24. Se considera ca recipisa care atesta trimiterea citaţiei către parte nu constituie şi o garanţie ca procedura de citare este îndeplinită. Prin redactarea sa textul criticat încalcă şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede dreptul părţii de a fi prezenta la termenul de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca nefondata. Se arata ca, întrucât situaţia persoanelor care locuiesc în străinătate este diferita de cea a persoanelor care locuiesc în ţara, este justificată diferenţa de tratament procedural, fără ca prin aceasta să fie incalcate dispoziţiile constituţionale invocate. Sunt evocate, în sprijinul acestor sustineri, decizii prin care Curtea Constituţională a statuat ca la situaţii diferite se aplică reguli diferite, iar egalitate nu înseamnă uniformitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.338/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gerald Corneliu Gorduna într-o cauza având ca obiect apelul declarat împotriva sentinţei penale prin care acesta a fost condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de fals şi înşelăciune. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, potrivit căreia invinuitul sau inculpatul care locuieşte în străinătate se citeaza prin scrisoare recomandată, iar recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare, încalcă principiul constituţional prevăzut în art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi în art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitor la garantarea dreptului de apărare. Se considera ca textul criticat face o discriminare inadmisibila, pe temeiul locului de domiciliu, între persoana care locuieşte în ţara şi cea domiciliata în străinătate, iar în ceea ce priveşte nerespectarea dreptului la apărare se susţine ca art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală nu satisface cerinţele necesare în vederea asigurării unei adevărate garanţii procesuale privind dreptul la apărare.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece "Prezenta inculpatului nu este obligatorie atâta timp cat acesta este încunoştinţat cu privire la cauza", "recipisa de predare a citaţiei fiind o garanţie a faptului ca partea a fost încunoştinţată despre cauza".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca dispoziţiile art. 177 alin. 8 din Codul de procedură penală nu încalcă principiul consacrat la art. 16 din Constituţie, deoarece tuturor persoanelor le sunt aplicate aceleaşi reguli procedurale. Existenta unor norme derogatorii de la dreptul comun nu infirma existenta acestui principiu, deoarece aplicarea acelor norme nu se face în mod discriminatoriu. În susţinerea acestei aprecieri se citeaza Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994. Se mai arata ca textul criticat nu încalcă nici dreptul la apărare, care, printre alte componente, cuprinde şi obligaţia organelor judiciare de a avea în vedere, din oficiu, îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru valabilitatea unor acte sau posibilitatea părţilor de a folosi calea de atac a apelului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.

Art. 177 alin. 8 din Codul de procedură penală prevede: "Dacă invinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare". Critica de neconstituţionalitate priveşte teza finala a textului, şi anume cea potrivit căreia "Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare." În opinia autorului excepţiei aceasta dispoziţie încalcă normele constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, şi ale art. 24 alin. (1) care reglementează dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

I. O prima critica consta în susţinerea potrivit căreia art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală instituie o discriminare, în funcţie de locul de domiciliu, în ţara sau în străinătate, între persoanele care urmează să fie citate la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată, în cursul procesului penal. Astfel, pentru persoanele care locuiesc în ţara îndeplinirea procedurii de citare trebuie să rezulte din dovada de inmanare a citaţiei, pe când în cazul persoanelor care locuiesc în străinătate, pentru dovedirea îndeplinirii procedurii este suficienta recipisa de predare a scrisorii recomandate prin care s-a făcut citarea. Se considera ca aceasta reglementare încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, conform cărora "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege".

Cu referire la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii Constituţionale a statuat ca "Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Acesta este sensul jurisprudenţei constante a Curţii, care a adoptat soluţii identice în numeroase decizii ulterioare, între care Decizia nr. 6 din 24 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, precum şi Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. E cuprins în partea a V-a din anexa la Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevederi conform cărora "O diferenţa de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este considerată ca discriminatorie".

Curtea Constituţională constata ca situaţia persoanelor care locuiesc în străinătate este esenţial diferita de situaţia persoanelor care locuiesc în ţara, ceea ce, în mod obiectiv, justifica diferenţa de tratament procedural. În rândul cauzelor obiective poate fi menţionat faptul ca legislaţia naţionala poate stabili obligaţia pentru agenţii procedurali proprii de a transmite corespondenta şi de a returna dovada de inmanare a citaţiei sau de comunicare a actelor judiciare, dar nu poate stabili aceleaşi obligaţii pentru agenţii altor state. De asemenea, obiectiv diferite sunt şi posibilităţile de comunicare şi cele de deplasare.

Chiar şi pentru persoanele care locuiesc în ţara normele de procedura prevăd numeroase excepţii de la regula generală a inmanarii în mod direct şi personal a citaţiei, cum sunt, de exemplu: predarea citaţiei unor rude sau altor persoane care locuiesc împreună cu persoana în cauza, afişarea citaţiei, citarea prin publicitate, citarea prin administraţiile locului de deţinere, citarea la unităţile militare sau la spitale ori afişarea la poarta hotelului şi altele. Toate aceste excepţii nu înseamnă discriminare, ci modalităţi diferite de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situaţia obiectiv diferita a persoanelor citate.

Cerinţa legală de a asigura persoanei citate posibilitatea reală de a lua cunoştinţa de citaţie, cu toate datele pe care aceasta trebuie să le conţină, este general valabilă şi obligatorie, fără nici o discriminare şi fără nici un privilegiu. Îndeplinirea viciata a procedurii de citare, precum şi imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de părţile interesate, urmând ca instanţa de judecată sa dispună în consecinţa. Aceste aspecte nu reprezintă însă probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.

Faţa de cele arătate rezultă ca prevederile tezei finale din alin. 8 al art. 177 din Codul de procedură penală nu sunt discriminatorii şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Dreptul la apărare este garantat". În opinia autorului excepţiei lipsa dovezii de inmanare a citaţiei pune sub semnul intrebarii primirea citaţiei de către persoana respectiva, care, fiind în necunostinta de cauza, nu-şi poate exercita dreptul la apărare.

Curtea Constituţională constata ca nici acest motiv de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut. Comunicarea citaţiei printr-o scrisoare recomandată presupune, după toate regulile de transmitere a corespondentei, predarea personală a acesteia. În consecinţa, persoana căreia îi este adresată scrisoarea recomandată are posibilitatea reală de a lua cunoştinţa de faptul ca a fost citata la o anumită instanţa, într-o anume cauza şi calitate procesuala, precum şi la un termen precizat, astfel încât nu se poate susţine încălcarea dreptului sau la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie.

Faţa de cele arătate rezultă ca prevederile art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală nu contravin art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 24 din Constituţie, fiind asadar constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gerald Corneliu Gorduna în Dosarul nr. 3.338/1999 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a penală.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2000.

PREŞEDINTE,

conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu