Decizie nr. 328 din 26 noiembrie 2002

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/2000, precum şi ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001, ambele pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Anton Mazilu în Dosarul nr. 2.226/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ într-un litigiu privind recalcularea drepturilor de pensie.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Corneliu Fratila pentru Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti arata ca Legea nr. 19/2000 nu face parte din domeniul legilor organice de care se vorbeşte la art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, motiv pentru care nu se poate spune ca acest text constituţional a fost încălcat. Nici art. 38 alin. (2) din Legea fundamentală nu a fost încălcat, deoarece acest text nu include în cuprinsul sau şi dreptul la pensie. De asemenea, prin prevederile criticate nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât fiecare lege creează, pe timpul cat este în vigoare, un regim diferit de aplicare faţă de alte legi prin care s-a reglementat anterior domeniul respectiv. Solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001 nu contravin dispoziţiilor art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 din Constituţie, deoarece Legea nr. 19/2000 nu face parte din categoria legilor organice, iar ordonanţele de urgenta pot fi emise fără existenta unei legi speciale de abilitare şi prin ele se poate reglementa chiar şi în domenii rezervate legilor organice. Nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici dispoziţiile art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât ordonanţele criticate nu creează discriminări între persoanele cărora li se aplică. Solicita respingerea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.226/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ordonanţelor de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001, excepţie ridicată de Anton Mazilu.

În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine ca ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001 au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 72 din Constituţie, deoarece modifica o lege organică. Pe fondul reglementării, autorul excepţiei susţine ca ambele ordonanţe criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Susţine, în acest sens, ca modificările Legii nr. 19/2000, dispuse prin cele doua ordonanţe de urgenţă, fac ca noul mod de calcul al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, să se aplice doar persoanelor care se pensionează după data de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a legii), această categorie de persoane fiind privilegiată, în timp ce persoanele pensionate anterior datei respective sunt discriminate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata. Considera ca domeniul pensiilor nu face obiectul legilor organice statuat prin art. 72 alin. (3) din Constituţie şi, astfel, "regimul juridic al pensiilor poate fi stabilit prin lege ordinară, ce, la rândul ei, poate fi modificată, potrivit art. 107 alin. (3) din Constituţie", prin ordonanţa a Guvernului. Instanţa mai arata că nu este încălcat nici principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât dispoziţiile Legii nr. 19/2000 se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se înscriu la pensie după intrarea în vigoare a acestei legi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată în privinta ambelor ordonanţe de urgenţă. În acest sens arata ca, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, interdicţia constituţională de a reglementa în domenii rezervate legilor organice se referă doar la ordonanţele simple ale Guvernului, care pot fi emise pe baza unei legi speciale de abilitare, nu şi la ordonanţele de urgenta. Sunt nefondate, de asemenea, şi criticile referitoare la fondul reglementării, întrucât nici una dintre cele doua ordonanţe de urgenţă criticate nu conţine "dispoziţii de natura sa aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 din Constituţia României". Dispoziţiile art. 180 din Legea nr. 19/2000, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 49/2001, prevăd tocmai recorelarea pensiilor pentru a asigura, şi pe aceasta cale, promovarea principiului egalităţii în drepturi.

Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata sub nici un aspect. Pe de o parte, prin excepţie sunt criticate doua ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, emise în baza prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, ordonanţe pentru care "singura condiţie prealabilă, care este cerută, este cea referitoare la caracterul excepţional, iar în ceea ce priveşte domeniul în care aceste ordonanţe pot fi emise, acesta este mai larg decât cel al ordonanţelor adoptate în temeiul unei legi de abilitare". Pe de altă parte, Legea nr. 19/2000 nu face parte din categoria legilor organice. În legătură cu critica pe fond a dispoziţiilor ordonanţelor de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001, arata ca acestea nu încalcă dispoziţiile art. 16 şi nici pe cele ale art. 20 din Constituţie, întrucât prin ele "nu s-a creat nici o discriminare între beneficiarii drepturilor de pensie".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 27 aprilie 2000, ordonanţa emisă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, precum şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea aceleiaşi legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, ordonanţa aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.

Autorul excepţiei invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organică se reglementează: [...]

l)regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;";

–Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.", cu raportare la prevederile art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, adoptată şi proclamata de Adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluţia 217A(III) din 10 decembrie 1948, potrivit cărora: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egala a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala împotriva oricărei discriminări care ar încalcă prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocari la o astfel de discriminare."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:

Atât Legea nr. 19/2000, cat şi Legea nr. 338/2002 au fost adoptate de Parlament cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie, respectiv cu majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea legilor organice, deşi "sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale" nu este echivalent cu "regimul general privind... protecţia socială".

Ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001 au fost emise potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, situaţie în care, având în vedere urgenta reglementării datorită unui caz excepţional, nu este interzisă reglementarea în domenii care fac obiectul legilor organice.

Nici Legea nr. 19/2000, nici actele normative de modificare şi de completare a dispoziţiilor sale nu prevăd privilegii şi nu instituie nici un fel de discriminare între persoane aflate în situaţii identice. Pentru a respecta prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie, toate aceste acte normative au fost aplicate numai începând de la data intrării lor în vigoare, adică doar persoanelor care s-au înscris la pensie după această dată. Solicitarea autorului excepţiei, în sensul de a se institui un tratament egal pentru toţi pensionării, indiferent de legislaţia în baza căreia li s-au stabilit drepturile de pensie, este contrară principiului neretroactivitatii legii.

Legiuitorul este în drept sa elaboreze noi acte normative ori să le modifice pe cele existente, prevăzând condiţii de acordare a drepturilor şi moduri diferite de calcul al acestora, dar numai pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a noilor reglementări. Legislaţia ce reglementează sistemul public de pensii fiind diferita în funcţie de momentul aplicării, este evident ca şi persoanele care se înscriu la pensie să se afle în situaţii diferite, deoarece le sunt aplicabile reglementările legale în vigoare la data pensionării lor.

Cu toate acestea, Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prevede, ca o măsura de protecţie socială, recorelarea ori recalcularea pensiilor stabilite pe baza legislaţiei anterioare, nicidecum diminuarea acestora. Recalcularea pensiilor şi plata lor într-un cuantum majorat se pot face numai în limitele resurselor financiare alocabile acestui scop în diferite perioade.

Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 nu conţine nici o dispoziţie de diferentiere a drepturilor de pensie în funcţie de data înscrierii la pensie, nu modifica şi nu completează nici o prevedere a Legii nr. 19/2000 referitoare la persoanele pensionate anterior datei de intrare în vigoare a acestei legi.

Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează un nou sistem de acordare a drepturilor de pensie şi de calculare a acestora. La pensiile stabilite anterior datei intrării în vigoare a legii, pe baza legislaţiei atunci aplicabile, se face referire în art. 168 şi 180, prevăzându-se recorelarea şi recalcularea acestora pe baza unei metodologii speciale, elaborata de Guvern, şi eşalonat în timp, urmând ca pensiile mai mici decât cele rezultate din recorelare sa crească, iar cele mai mari să fie păstrate în acelaşi cuantum. Dispoziţiile acestor articole au fost modificate şi completate atât prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 49/2001, cat şi prin Legea nr. 338/2002 pentru aprobarea acestei ordonanţe, dar nu şi în ceea ce priveşte esenta reglementării.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/2000, precum şi ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001, ambele pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Anton Mazilu în Dosarul nr. 2.226/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2002.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu