Decizie nr. 297 din 23 mai 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 163 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Noble House Nord" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.952/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 176D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.952/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 163 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Noble House Nord" - S.R.L. într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în răspundere contractuală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că raţiunea reglementării instituţiei litispendenţei constă în asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei, prin evitarea soluţionării repetate a unor litigii şi a pronunţării unor hotărâri contradictorii. Arată că limitarea sesizării instanţelor a acestui incident procedural, prin reglementarea în cuprinsul textului de lege criticat a posibilităţii invocării excepţiei doar în faţa instanţelor de fond, îngrădeşte dreptul de a se adresa justiţiei, precum şi dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 1.351/2009, nr. 84/2010 şi nr. 582/2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 163 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, cu următorul conţinut: "Această excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond."

Textul mai sus redat priveşte excepţia de procedură la care se referă alin. 1 al art. 163 din acelaşi cod, potrivit căruia: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe."

Curtea reţine că prevederile art. 163 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care constituie, conform încheierii de sesizare, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, se regăsesc la art. 138 alin. (2) din Codul de procedură civilă în vigoare la data pronunţării deciziei, într-o formulare asemănătoare.

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora "dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a reţinut că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 163 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, mai sus citate.

Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la textul de lege criticat, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.351 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009, Curtea a statuat că dispoziţiile procedurale referitoare la litispendenţă şi la autoritatea de lucru judecat nu contravin dreptului la un proces echitabil, prin privarea părţii de un grad de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, constituie garanţii ale respectării acestui drept fundamental, şi anume instituie o prezumţie legală absolută că, odată judecat un proces între aceleaşi părţi, având aceeaşi cauză şi acelaşi obiect, acesta nu mai poate fi reluat.

În acelaşi timp, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii Constituţionale a statuat, cu valoare de principiu, că accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţă şi procedură de judecată stabilite de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Noble House Nord" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.952/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 163 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma