Decizie nr. 260 din 12 mai 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Silvian Mihoc în Dosarul nr. 680/2004 al Judecătoriei Salonta.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că avocatura este organizată şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege.

Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 680/2004, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Silvian Mihoc.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 51/1995, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 255/2004, contravin prevederilor constituţionale ale art. 40 privind dreptul de asociere, precum şi instrumentelor juridice internaţionale care consfinţesc acest drept, şi anume Convenţia europeană a drepturilor omului şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Totodată arată că prin dispoziţiile legale criticate este încălcat şi principiul separaţiei puterilor în stat, printr-o imixtiune inadmisibilă a legislativului în activitatea judecătorească, constând în instituirea interdicţiei de exercitare a oricăror activităţi juridice în afara structurilor organizate ale avocaturii, deşi asemenea activităţi fuseseră autorizate anterior de către autorităţile competente. În opinia autorului excepţiei, măsura astfel dispusă este de natură să îi prejudicieze moral pe cei în cauză.

Judecătoria Salonta apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece este normal ca anumite profesii să fie riguros şi unitar reglementate, în vederea asigurării unor servicii de cea mai bună calitate, responsabile şi eficiente, în beneficiul tuturor cetăţenilor. Instanţa observă totodată că dreptul de asociere nu este încălcat prin dispoziţiile Legii nr. 255/2004, întrucât acestea reglementează doar accesul în profesia de avocat şi modul de exercitare a acesteia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că profesia de avocat este o profesie liberală şi independentă, ale cărei organizare şi exercitare sunt reglementate de Legea nr. 51/1995. Având în vedere importanţa pe care aceasta o prezintă pentru administrarea justiţiei în România, statul a reglementat profesia de avocat de aşa natură încât să asigure desfăşurarea activităţilor acesteia la un nivel de profesionalism corespunzător importanţei pe care o are pentru înfăptuirea actului de justiţie. În acest context, pentru a aduce clarificări cadrului normativ privind exercitarea profesiei de avocat, Legea nr. 51/1995 a fost modificată, prin dispoziţiile legale criticate statuându-se că orice formă de exercitare a activităţilor specifice profesiei de avocat va înceta în scopul realizării legalităţii. Ca atare, Guvernul apreciază că nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 51/1995 nu se referă la dreptul de asociere al cetăţenilor, ci la modul de exercitare a activităţilor specifice profesiei de avocat.

În susţinerea punctului său de vedere Guvernul invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume deciziile nr. 234/2004 şi nr. 321/2004.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 255/2004 faţă de art. 40 din Constituţie, întrucât prevederea potrivit căreia persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea nu aduce atingere sub nici un aspect dreptului de asociere al cetăţenilor. De altfel, consideră că textul de lege criticat reprezintă opţiunea legiuitorului ca profesia de avocat să se desfăşoare după reguli stabilite prin lege specială, şi anume Legea nr. 51/1995, având drept scop asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale. În acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 195/2004.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut:

–Art. 82: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(2)De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi.

(3)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

(4)Consiliile şi decanii barourilor au obligaţia şi autorizarea să urmărească ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (1) şi (2) şi să ia măsurile legale în acest sens."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 40, precum şi principiului separaţiei puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, prevederi care au următorul conţinut:

–Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.";

–Art. 40: "(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

(2)Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

(3)Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

(4)Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise."

De asemenea, autorul excepţiei apreciază că prevederile art. 82 din Legea nr. 51/1995 încalcă şi dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi pe cele ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 40.

Astfel, prin Decizia nr. 88 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, Curtea a reţinut că art. 1 din Legea nr. 51/1995 prevede caracterul liberal şi independent al profesiei de avocat, iar în ceea ce priveşte dreptul de asociere, art. 5 din acest act normativ dispune în legătură cu formele de organizare a activităţii, avocatul având opţiunea de a alege varianta în care îşi exercită profesia. De asemenea, prin Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 13 martie 2003, Curtea a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Astfel se explică de ce condiţiile de organizare şi exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială şi nu se supun normei generale cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările ulterioare.

De altfel, Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispoziţiile cuprinse în art. 40 din Constituţie nu sunt nesocotite prin art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2004.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Curtea reţine totodată că, deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi, fără suport legal. O atare soluţie legislativă nu poate fi calificată însă ca venind în contradicţie cu dreptul de asociere.

Referitor la critica privind înfrângerea art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că, în condiţiile în care avocatura este un serviciu public şi nu o autoritate publică, aceasta nu se circumscrie puterii judecătoreşti, aşa cum în mod greşit consideră autorul excepţiei şi, drept urmare, reglementarea legală a acesteia, potrivit opţiunii legiuitorului, nu poate fi calificată ca o încălcare a principiului separaţiei puterilor. De altfel, chiar dacă teza autorului excepţiei, în sensul că avocatura face parte din puterea judecătorească, ar fi adevărată, ceea ce nu este cazul, atâta vreme cât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, reglementarea dedusă controlului nu are cum să contravină principiului separaţiei puterilor. A admite o atare susţinere ar însemna a refuza legiuitorului posibilitatea de a reglementa în această materie, ceea ce, evident, contravine Constituţiei.

Curtea observă că în realitate autorul excepţiei face o confuzie, extinzând interdicţia imixtiunii în actul de justiţie, constând în interpretarea şi aplicarea unei norme legale la o situaţie de fapt concretă, şi cu privire la posibilitatea reglementării normative a infrastructurii justiţiei, ca şi asupra procedurii pe care aceasta este ţinută să o respecte în derularea activităţii proprii, de înfăptuire a justiţiei.

Aşa fiind, critica adusă reglementării legale în cauză privind încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Silvian Mihoc în Dosarul nr. 680/2004 al Judecătoriei Salonta.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora