Decizie nr. 793 din 19 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ion Scarlat în Dosarul nr. 4.739/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin care solicită acordarea unui termen de judecată, în vederea comunicării punctului de vedere al Guvernului şi în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, întrucât punctele de vedere ale autorităţilor nu sunt obligatorii, iar autorul excepţiei a avut suficient timp pentru pregătirea apărării.

Curtea, ţinând cont de faptul că punctul de vedere al Guvernului este la dosarul cauzei, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare a cauzei.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 şi de respingere, ca neîntemeiată, a dispoziţiilor art. 80 din aceeaşi lege, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.739/62/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi ale art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de Ion Scarlat în cadrul recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.291 din 3 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Braşov.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că în baza prevederilor de lege criticate i-a fost restrâns dreptul de pensie, iar măsura este neconstituţională fiindcă nu a fost impusă pentru apărarea securităţii naţionale, aşa cum prevede art. 53 alin. (1) din Constituţie.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 este inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din aceeaşi lege este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 19/2000 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 este inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în notele scrise ale autorului excepţiei şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 80 şi ale art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 19/2000 au următorul cuprins: "(1) Valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecărui an cu cel puţin rata inflaţiei, prognozată pentru anul bugetar următor de instituţia cu atribuţii în domeniu.

(2)În raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici şi cu resursele financiare, valoarea punctului de pensie, stabilită conform prevederilor alin. (1), poate fi majorată prin legile de rectificare a bugetului asigurărilor sociale de stat.

(3)Valoarea punctului de pensie, determinată conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mică de 37,5% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2008, respectiv de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2009."

Potrivit art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, prevederile art. 80 alin. (3) nu se aplică în anul 2009.

Art. 189 din Legea nr. 19/2000 nu are alineate şi, prin urmare, dispoziţiile art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, invocate ca fiind neconstituţionale, nu pot forma obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalităţii drepturilor şi obligaţiilor cetăţeneşti, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 alin. (2) privind dreptul la viaţă, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea unor drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Referitor la dispoziţiile art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, având în vedere că acestea nu se regăsesc în redactarea Legii nr. 19/2000, excepţia de neconstituţionalitate privind acest text este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce priveşte prevederile art. 80 din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a acestora, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale, prin Decizia nr. 966/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că susţinerea potrivit căreia prin folosirea acestui sistem de calcul s-ar obţine o pensie inferioară celor reglementate de unele legi speciale, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 16 din Constituţie, este neîntemeiată. Prevederile de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor persoanelor care se pensionează în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Legiuitorul poate, în considerarea unor situaţii diferite, să adopte prin legi speciale, pentru anumite categorii socioprofesionale, reglementări diferite în ceea ce priveşte pensionarea pentru limită de vârstă, fără a avea semnificaţia încălcării principiului egalităţii în faţa legii.

Referitor la nemulţumirea privind modul de reglementare a valorii punctului de pensie, precum şi pentru existenţa unor lacune ale Legii nr. 19/2000, Curtea a constatat că acestea nu sunt critici de constituţionalitate, ci, eventual, aspecte legate de politica pe care legiuitorul a înţeles să o adopte în domeniu şi pe care Curtea, potrivit competenţelor sale, nu o poate cenzura.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.

În final, Curtea reţine că dispoziţiile art. 22 alin. (2) privind dreptul la viaţă, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea unor drepturi, din Constituţie, nu au legătură cu cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ion Scarlat în Dosarul nr. 4.739/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean