Convenţie nr. 135 din 23 iunie 1971

Notă *) Traducere.

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi întrunită la 2 iunie 1971 în cea de a cincizeci şi sasea sesiune a sa,

luînd nota de dispoziţiile Convenţiei asupra dreptului de organizare şi negociere colectivă, 1949, care acorda protecţie lucrătorilor împotriva tuturor actelor de discriminare ce aduc atingere libertăţii sindicale în materie de angajare,

considerind ca este de dorit să se adopte dispoziţii complementare privind reprezentanţii lucrătorilor,

după ce a hotărît sa adopte diverse propuneri în legătură cu protejarea reprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderi şi cu înlesnirile ce trebuie să li se acorde acestora, problema care constituie al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii,

după ce a hotărît ca aceste propuneri sa capete forma unei convenţii internaţionale,

adopta, la 23 iunie 1971, următoarea convenţie care se va numi Convenţie privind reprezentanţii lucrătorilor 1971:

Articolul 1

Reprezentanţii lucrătorilor din întreprinderi trebuie să beneficieze de o protecţie eficace împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de muncă, şi care ar avea drept cauza calitatea sau activităţile lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, apartenenţa sindicala sau participarea la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează potrivit legilor, convenţiilor colective sau altor aranjamente convenţionale în vigoare.

Articolul 2

1.În întreprinderi trebuie să se acorde înlesniri reprezentanţilor lucrătorilor, pentru a putea să-şi îndeplinească repede şi eficace funcţiile lor.

2.Din acest punct de vedere, trebuie să se ţină seama de caracteristicile sistemului de relaţii profesionale aplicate în ţara respectiva, precum şi de nevoile, importanţa şi posibilităţile întreprinderii interesate.

3.Acordarea înlesnirilor nu trebuie să împiedice buna funcţionare a întreprinderii interesate.

Articolul 3

Sînt reprezentanţi ai lucrătorilor, în înţelesul prezentei convenţii, următoarele persoane, recunoscute ca atare de legislaţia sau practica naţionala:

a)reprezentanţii sindicali, care sînt numiţi sau aleşi de sindicate sau de membrii sindicatelor;

b)reprezentanţii aleşi, care sînt liber aleşi de lucrătorii din întreprindere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale sau ale convenţiilor colective şi ale căror funcţii nu se extind la activităţi care în ţările interesate sînt recunoscute ca aparţinînd prerogativelor exclusive ale sindicatelor.

Articolul 4

Legislaţia naţionala, convenţiile colective, hotărîrile arbitrale sau judecătoreşti vor putea determina categoria sau categoriile de reprezentanţi ai lucrătorilor care urmează a avea dreptul de protecţia şi înlesnirile prevăzute de prezenta convenţie.

Articolul 5

Cînd într-o întreprindere exista în acelaşi timp reprezentanţi sindicali şi reprezentanţi aleşi, trebuie luate măsuri corespunzătoare de garanţie pentru ca prezenta reprezentanţilor aleşi sa nu fie folosită pentru a slabi situaţia sindicatelor interesate sau a reprezentanţilor acestora, şi pentru încurajarea cooperării, în toate problemele care îi privesc, între reprezentanţii aleşi, pe de o parte, şi sindicatele interesate şi reprezentanţii acestora, pe de altă parte.

Articolul 6

Aplicarea dispoziţiilor convenţiei va fi asigurata pe calea legislaţiei naţionale, a convenţiilor colective sau pe orice alta cale conformă cu practica naţionala.

Articolul 7

Ratificarile formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va inregistra.

Articolul 8

1.Prezenta convenţie nu obliga decît pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi înregistrate de directorul general.

2.Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către directorul general a primelor doua ratificări din partea membrilor.

3.Pentru fiecare membru, aceasta convenţie va intra în vigoare după 12 luni de la data cînd ratificarea sa va fi înregistrată.

Articolul 9

1.Orice membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea nu va avea efect decît la un an de la înregistrarea sa.

2.Orice membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani menţionată în paragraful precedent, nu va face uz de posibilitatea de a o denunta, prevăzută de prezentul articol, se va obliga pentru o noua perioada de 10 ani şi, în consecinţa, va putea denunta prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 10

1.Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de membrii organizaţiei.

2.Notificînd membrilor organizaţiei înregistrarea celei de a doua ratificări care îi va fi comunicată, directorul va atrage atenţia acestora asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.

Articolul 11

Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Naţiunilor Unite, conform art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informări complete privind orice ratificare şi orice act de denunţare înregistrate conform articolelor precedente.

Articolul 12

Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale rapoarte asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia.

Articolul 13

1.În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie avînd ca obiect revizuirea totală sau parţială a prezentei convenţii şi în măsura în care noua convenţie nu dispune altfel:

a)ratificarea de către un membru a noii convenţii de revizuire va atrage de plin drept, fără sa mai opereze art. 9 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, cu condiţia ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare;

b)cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie nu va mai putea fi ratificată de către membri.

2.Prezenta convenţie va continua sa ramina în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru membrii care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.

Articolul 14

Versiunile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.