Decizie nr. 1.089 din 8 septembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Constantin Mitu în Dosarul nr. 877/109/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, din moment ce instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu cele două texte de lege, a considerat că legea mai favorabilă este Legea nr. 87/1994, acest caz fiind, deci, unul de ultraactivitate a legii. Prin urmare, ambele texte de lege îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Pe fond, apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 877/109/2007, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Constantin Mitu într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea unor infracţiuni economico-financiare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele legale criticate, cuprinzând formulări precum "sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale" sau "diminuarea veniturilor sau surselor impozabile", lasă loc la o interpretare arbitrară din partea instanţelor de judecată şi a organelor cu atribuţii în domeniul fiscal, deoarece fie nu enumeră sau exemplifică obligaţiile fiscale la care se face referire, fie nu prevăd cazurile pentru care diminuarea veniturilor impozabile este rezultatul direct al săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, problemele ridicate fiind chestiuni care ţin de interpretarea legii de către judecătorul cauzei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 este inadmisibilă şi că prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, şi ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Se constată că Legea nr. 87/1994 a fost abrogată prin art. 16 lit. a) din Legea nr. 241/2005. Textele legale criticate au următorul cuprins:

–Art. 10 din Legea nr. 87/1994: "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă neîntocmirea, întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, dacă fapta a avut drept consecinţă diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.

Cu pedeapsa prevăzută la alin. 1 se sancţionează şi punerea în circulaţie, în orice mod, fără drept, sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie, fără drept, a documentelor financiare şi fiscale."

–Art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005:

Art. 9. – (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: [...]

c)evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autorul excepţiei, prin critica formulată, tinde la completarea textului de lege, sugerând în acest sens ca ambele texte de lege să cuprindă anumite elemente, precum: enumerarea obligaţiile fiscale la care se face referire sau prevederea cazurilor pentru care diminuarea veniturilor impozabile este rezultatul direct al săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală. Mai mult, motivarea criticii de neconstituţionalitate ridică probleme care ţin de interpretarea şi aplicarea legii. În aceste condiţii, este evident că o atare critică nu se poate constitui într-o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, ceea ce face inutilă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Or, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu are competenţa de a completa, modifica, interpreta sau aplica legile, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Constantin Mitu în Dosarul nr. 877/109/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly