Convenție
Convenţie din 16 noiembrie 1972
privind protectia patrimoniului mondial, cultural şi natural
- Emitent
- Act Internațional
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 46 din 31 martie 1990
Textul actului · 38 de articole
100%
privind protectia patrimoniului mondial, cultural şi natural
Notă *) Traducere
Conferinta generală a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, intrunita la Paris, de la 17 octombrie la 21 noiembrie 1972, în cea de-a XVII-a sesiune,
constatind ca patrimoniul cultural şi patrimoniul natural sînt din ce în ce mai amenintate de distrugere nu numai datorita cauzelor obisnuite de degradare, dar şi prin evolutia vietii sociale şi economice care le agraveaza prin fenomene de alterare şi de distrugere şi mai grave,
considerind ca degradarea sau dispariţia unui bun al patrimoniului cultural şi natural constituie o diminuare nefasta a patrimoniului tuturor popoarelor lumii,
considerind ca ocrotirea acestui patrimoniu la scara naţionala ramine adesea incompleta din cauza amplorii mijloacelor pe care le necesita şi a insuficientei resurselor economice, stiintifice şi tehnice ale tarii pe teritoriul careia se găseşte bunul de salvgardat,
amintind ca actul constitutiv al organizaţiei prevede că ea va sprijini menţinerea, progresul şi difuzarea cunoştinţelor, veghind asupra conservarii şi protectiei patrimoniului universal şi recomandind popoarelor interesate conventii internationale în acest scop,
considerind ca recomandarile, rezolutiile şi conventiile internationale existente privitoare la bunurile culturale şi naturale demonstreaza importanţa pe care o prezinta, pentru toate popoarele din lume, salvgardarea acestor bunuri unice şi de neinlocuit, indiferent de poporul caruia ele apartin,
considerind ca unele bunuri din patrimoniul cultural prezinta o importanţa excepţionala care necesita protejarea lor ca parte din patrimoniul mondial al intregii omeniri,
considerind ca, faţă de amploarea şi gravitatea noilor pericole care le ameninta, intregii colectivitati internationale îi revine sarcina de a participa la ocrotirea patrimoniului cultural şi natural de valoare universala excepţionala, prin acordarea unei asistente colective care fără a se substitui actiunii statului interesat o va completa în mod eficace,
considerind ca este indispensabil să se adopte în acest scop noi prevederi sub forma de conventii care să stabileasca un sistem eficient de protejare colectiva a patrimoniului cultural şi natural de valoare universala excepţionala, organizat intr-o formă permanenta şi după metode stiintifice şi moderne,
după ce a hotarit cu prilejul celei de-a XVI-a sesiuni a sa ca aceasta problema va forma obiectul unei conventii internationale,
adopta în aceasta a 16-a zi a lunii noiembrie 1972 prezenta convenţie.
I. Definitii ale patrimoniului cultural şi natural
În spiritul prezentei conventii sînt considerate drept patrimoniu cultural:
–monumentele: opere de arhitectura, de sculptura sau de pictura monumentala, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscriptii, grote şi grupuri de elemente care au o valoare universala excepţionala din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific;
–ansamblurile: grupuri de constructii izolate sau grupate, care, datorita arhitecturii lor, a unităţii şi a integrarii lor în peisaj, au o valoare universala excepţionala din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific;
–siturile: lucrari ale omului sau opere rezultate din actiunile conjugate ale omului şi ale naturii, precum şi zonele incluzind terenurile arheologice care au o valoare universala excepţionala din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau antropologic.
În spiritul prezentei conventii sînt considerate ca patrimoniu natural:
–monumentele naturale constituite de formatiuni fizice şi biologice sau de grupari de asemenea formatiuni care au o valoare universala excepţionala din punct de vedere estetic sau ştiinţific;
–formatiunile geologice şi fiziografice şi zonele strict delimitate constituind habitatul speciilor animale şi vegetale amenintate, care au o valoare universala excepţionala din punct de vedere al stiintei sau conservarii;
–siturile naturale sau zonele naturale strict delimitate, care au o valoare universala excepţionala din punct de vedere ştiinţific, al conservarii sau al frumuseţii naturale.
Fiecarui stat care participa la prezenta convenţie îi revine datoria de a identifica şi a delimita diferitele bunuri situate pe teritoriul sau, la care se referă art. 1 şi 2 de mai sus.
II. Protectia naţionala şi protectia internationala a patrimoniului cultural şi natural
Fiecare din statele părţi la prezenta convenţie recunoaste ca, obligaţia de a asigura identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea şi transmiterea către generatiile viitoare a patrimoniului cultural şi natural la care se referă art. 1 şi 2 şi care este situat pe teritoriul sau, îi revine în primul rind. Se va stradui sa actioneze în acest scop atit prin propriul sau efort, în limita maxima a resurselor sale disponibile, cit şi, cînd este cazul, prin intermediul asistentei şi cooperarii internationale de care va putea beneficia, în special pe plan financiar, artistic, ştiinţific şi tehnic.
Pentru a asigura o ocrotire şi o conservare cit mai eficienta şi o valorificare cit mai intensa posibil a patrimoniului cultural şi natural situat pe teritoriul lor şi în condiţii specifice fiecarei tari, statele părţi la prezenta convenţie se vor stradui în măsura posibilului:
a)sa adopte o politica generală prevazind atribuirea unei functii patrimoniului cultural şi natural în viaţa colectiva şi sa integreze ocrotirea acestui patrimoniu în programele de planificare generală;
b)sa infiinteze pe teritoriul lor, în măsura în care inca nu exista, unu sau mai multe servicii de ocrotire, de conservare şi de valorificare a patrimoniului cultural şi natural, prevăzute cu un personal corespunzător şi dispunind de mijloace care să le permita sa indeplineasca sarcinile ce le revin;
c)sa extinda studiile şi cercetarile stiintifice şi tehnice şi sa perfectioneze metodele de interventie care permit unui stat sa faca faţa pericolelor care ameninta patrimoniul lui cultural sau natural;
d)sa ia masurile juridice, stiintifice, tehnice, administrative şi financiare corespunzătoare pentru identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea şi introducerea în circuit public a acestui patrimoniu; şi e) sa inlesneasca crearea sau dezvoltarea de centre naţionale sau regionale de pregatire în domeniul ocrotirii, conservarii şi valorificarii patrimoniului cultural şi natural şi sa încurajeze cercetarea stiintifica în acest domeniu.
1.Respectind pe deplin suveranitatea statelor pe teritoriul cărora se afla patrimoniul cultural şi natural mentionat în art. 1 şi 2, fără a prejudicia drepturile reale, prevăzute de legislatia naţionala, asupra patrimoniului respectiv, statele părţi la prezenta convenţie recunosc ca el constituie un patrimoniu universal la ocrotirea caruia întreaga comunitate internationala are datoria sa coopereze.
2.Statele părţi se angajează, în consecinţa, şi în conformitate cu prevederile prezentei conventii, să-şi dea concursul la identificarea, ocrotirea, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural mentionat în paragrafele 2 şi 4 ale art. 11, dacă statul pe teritoriul caruia se afla cere acest concurs.
3.Fiecare din statele părţi la prezenta convenţie se angajează sa nu ia în mod deliberat nici o măsura susceptibila sa dauneze direct sau indirect patrimoniului cultural şi natural mentionat la art. 1 şi 2, care se afla pe teritoriul altor state părţi la aceasta convenţie.
În spiritul prezentei conventii, trebuie înţeles prin ocrotirea internationala a patrimoniului mondial, cultural şi natural stabilirea unui sistem de cooperare şi de asistenţa internationala avînd drept obiectiv sa ajute statele părţi la convenţie în eforturile pe care le depun pentru a proteja şi identifica acest patrimoniu.
III. Comitetul interguvernamental pentru protectia patrimoniului mondial, cultural şi natural
1.Se infiinteaza pe linga Organizaţia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura un comitet interguvernamental pentru protejarea patrimoniului cultural şi natural de valoare universala excepţionala denumit "Comitetul patrimoniului mondial". El se compune din 15 state părţi la convenţie, alese de statele părţi la convenţie intrunite în adunare generală în cursul sesiunilor ordinare ale Conferintei generale a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura. Numărul statelor membre ale comitetului va fi marit la 21 incepind de la sesiunea ordinara a conferintei generale care va urma intrarii în vigoare a prezentei conventii pentru un numar de cel puţin 40 de state.
2.Alegerea membrilor comitetului trebuie să asigure o reprezentare echitabila a diferitelor regiuni şi culturi din lume.
3.La sedintele comitetului asista cu vot consultativ un reprezentant al Centrului international de studii pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), un reprezentant al Consiliului international al monumentelor şi siturilor (ICOMOS) şi un reprezentant al Uniunii internationale pentru conservarea naturii şi resurselor ei (UICN), la care pot fi adaugati, la cererea statelor părţi intrunite în adunare generală în cursul sesiunilor ordinare ale Conferintei generale a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, reprezentantii altor organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale avînd obiective similare.
1.Statele membre ale Comitetului patrimoniului mondial îşi exercită mandatul lor de la sfirsitul sesiunii ordinare a conferintei generale în cursul careia au fost alese pînă la sfirsitul celei de-a treia sesiuni ordinare urmatoare.
2.Cu toate acestea, mandatul unei treimi din membrii desemnaţi cu ocazia primei alegeri va expira la sfirsitul primei sesiuni ordinare a conferintei generale care urmeaza celei în cursul careia au fost aleşi, iar mandatul unei a două treimi a membrilor desemnaţi în acelasi timp va expira la sfirsitul celei de-a doua sesiuni ordinare a conferintei generale care urmeaza celei în cursul careia ei au fost aleşi. Numele acestor membri vor fi trase la sorti de către preşedintele conferintei generale după prima alegere.
3.Statele membre ale comitetului aleg, pentru a le reprezenta, persoane calificate în domeniul patrimoniului cultural sau al patrimoniului natural.
1.Comitetul patrimoniului mondial adopta un regulament interior al său.
2.Comitetul poate în orice moment sa invite la sedintele sale organisme publice sau particulare, ca şi persoane particulare, spre a le consulta asupra unor probleme speciale.
3.Comitetul poate să creeze organele consultative pe care le considera necesare pentru executarea sarcinilor sale.
Fiecare din statele părţi la prezenta convenţie va prezenta, în măsura în care este posibil, Comitetului patrimoniului mondial un inventar al bunurilor din patrimoniul cultural şi natural aflate pe teritoriul sau şi susceptibile de a fi inscrise pe lista prevăzută la paragraful 2 al prezentului articol. Acest inventar, care nu este considerat ca exhaustiv, trebuie să cuprindă o documentatie asupra locului bunurilor respective şi asupra interesului pe care ele îl prezinta.
2.Pe baza inventarelor prezentate de către state, conform paragrafului 1 de mai sus, comitetul stabileste, tine la zi şi difuzeaza, sub numele de "lista a patrimoniului mondial", o lista a bunurilor patrimoniului cultural şi patrimoniului natural, asa cum sînt ele definite la art. 1 şi 2 ale prezentei conventii, pe care el le considera ca avînd o valoare universala excepţionala pe baza criteriilor pe care le va stabili. O astfel de lista actualizata trebuie difuzata cel puţin la doi ani.
3.Înscrierea unui bun pe lista patrimoniului mondial nu poate să se faca decit cu consimtamintul statului interesat. Înscrierea unui bun situat pe un teritoriu care face obiectul unor revendicari de suveranitate sau de jurisdictie din partea mai multor state nu prejudeca cu nimic drepturile părţilor în litigiu.
4.Comitetul stabileste, actualizeaza şi difuzeaza de fiecare data cînd imprejurarile fac acest lucru necesar, sub numele de "lista a patrimoniului mondial în pericol", o lista de bunuri care figurează pe lista patrimoniului mondial, pentru care s-a cerut asistenţa în cadrul prezentei conventii şi pentru salvgardarea cărora sînt necesare lucrari mari. Aceasta lista va cuprinde o estimare a costului lucrărilor. Nu pot figura pe aceasta lista decit bunuri ale patrimoniului cultural şi natural care sînt amenintate de pericole grave şi precise ca: amenintarea de disparitie datorata unei degradari avansate, proiectele de mari lucrari publice sau private, o dezvoltare rapida urbana şi turistica, distrugeri cauzate de modificari ale utilizarii sau ale proprietăţii, transformari profunde datorate unei cauze necunoscute, abandonari din diferite motive, conflicte armate incepute sau amenintind sa izbucneasca, calamitati şi cataclisme, mari incendii, miscari seismice, alunecari de teren, eruptii vulcanice, modificari ale nivelului apelor, inundaţii, curenti violenti de maree. Comitetul poate, în orice moment, în caz de urgenta, sa procedeze la o noua inscriere pe lista patrimoniului mondial în pericol şi sa difuzeze imediat aceasta inscriere.
5.Comitetul defineste criteriile pe baza cărora un bun al patrimoniului cultural şi natural poate să fie inscris intr-una sau în alta din listele menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale prezentului articol.
6.Înainte de a refuza o cerere de inscriere pe una din cele doua liste menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale prezentului articol, comitetul va consulta statul parte pe teritoriul caruia se afla bunul din patrimoniul cultural sau natural de care este vorba.
7.Comitetul, cu acordul statelor interesate, coordonează şi incurajeaza studiile şi cercetarile necesare la intocmirea listelor menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale prezentului articol.
Faptul ca un bun din patrimoniul cultural şi natural nu a fost inscris pe una sau cealalta din cele doua liste menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale art. 11 nu va insemna nicidecum ca el nu are o valoare universala excepţionala în alte scopuri decit cele care rezultă din înscrierea în aceste liste.
1.Comitetul patrimoniului mondial primeste şi studiaza cererile de asistenţa internationala formulate de statele părţi la prezenta convenţie referitoare la bunurile din patrimoniul cultural şi natural aflate pe teritoriul lor, care figurează sau sînt susceptibile de a figura pe listele menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale art. 11. Aceste cereri pot avea drept obiect ocrotirea, conservarea, valorificarea sau introducerea în circuit public a acestor bunuri.
2.Cererile de asistenţa internationala, conform paragrafului 1 al prezentului articol, pot avea ca obiect şi identificarea bunurilor din patrimoniul cultural şi natural definit la art. 1 şi 2, cînd studii preliminare au permis să se stabileasca faptul ca aceste cercetari merita să fie continuate.
3.Comitetul hotaraste ce urmare se va da acestor cereri, stabileste, cînd este cazul, natura şi importanţa ajutorului sau şi autorizeaza incheierea, în numele sau, a înţelegerilor necesare cu guvernul interesat.
4.Comitetul fixeaza o ordine a priorităţii interventiilor sale. El face aceasta tinind seama de importanţa respectiva a bunurilor de salvgardat pentru patrimoniul mondial, cultural şi natural, de necesitate de a asigura asistenţa internationala bunurilor celor mai reprezentative ale naturii sau ale geniului şi istoriei popoarelor lumii şi de urgenta lucrărilor de intreprins, de importanţa resurselor statelor pe teritoriul cărora se gasesc bunurile amenintate şi, în special, de măsura în care ele ar putea asigura salvgardarea acestor bunuri prin mijloacele lor proprii.
5.Comitetul întocmeşte, tine la zi şi difuzeaza o lista a bunurilor pentru care s-a acordat o asistenţa internationala.
6.Comitetul decide modul de utilizare a resurselor din fondul creat conform art. 15 al prezentei conventii. El cauta mijloacele de sporire a resurselor şi ia toate masurile necesare în acest scop.
7.Comitetul coopereaza cu organizaţiile internationale şi naţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, avînd obiective similare celor din prezenta convenţie. Pentru aplicarea programelor sale şi pentru executarea proiectelor sale, comitetul poate să faca apel la aceste organizaţii, în special la Centrul international de studii pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), la Consiliul international al monumentelor şi siturilor (ICOMOS) şi la Uniunea internationala pentru conservarea naturii şi resurselor ei (UICN), ca şi la alte organizaţii publice sau private şi la persoane particulare.
8.Hotărîrile comitetului sînt luate cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenţi şi votanti. Cvorumul este constituit de majoritatea membrilor comitetului.
1.Comitetul patrimoniului mondial este asistat de un secretariat numit de către directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.
2.Directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, folosind cit mai larg posibil serviciile Centrului international de studii pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale (centrul din Roma), ale Consiliului international al monumentelor şi siturilor (ICOMOS) şi ale Uniunii internationale pentru conservarea naturii şi resurselor sale (UICN), în specificul competentelor şi al posibilitatilor lor, pregăteşte documentaţia comitetului, ordinea de zi a sedintelor sale şi asigura executarea hotărîrilor lui.
IV. Fondul pentru protectia patrimoniului mondial, cultural şi natural
1.Se creeaza un fond pentru protejarea patrimoniului mondial, cultural şi natural de valoare universala excepţionala, denumit "Fondul patrimoniului mondial".
2.Fondul este constituit ca fond de depozit, conform dispoziţiilor regulamentului financiar al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.
3.Resursele fondului sînt formate din:
a)contribuţiile obligatorii şi contribuţiile voluntare ale statelor părţi la prezenta convenţie;
b)varsaminte, donatii sau legate, care vor putea fi facute de către:
i)alte state;
îi) Organizaţia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, alte organizaţii din sistemul Natiunilor Unite, în special Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare şi alte organizaţii interguvernamentale;
iii) organisme publice sau private, sau persoane particulare;
c)orice dobinzi produse de resursele fondului;
d)produsul colectelor şi incasarilor de la manifestarile organizate în beneficiul fondului; şi e) toate celelalte resurse autorizate de regulamentul pe care îl va elabora Comitetul patrimoniului mondial.
4.Contribuţiile aduse fondului şi celelalte forme de asistenţa puse la dispoziţia comitetului nu pot fi folosite decit în scopurile stabilite de acesta. Comitetul poate să accepte contribuţii care să nu fie folosite decit pentru un anumit program sau pentru un proiect special, cu condiţia ca realizarea acestui program sau execuţia acestui proiect sa fi fost hotarite de către comitet. Contribuţiile aduse fondului nu pot fi insotite de nici o condiţie politica.
1.Fără a renunta la orice alta contribuţie voluntara complementara, statele părţi la prezenta convenţie se angajează sa verse în mod regulat, la fiecare doi ani, în Fondul patrimoniului mondial, contribuţii al caror cuantum, calculat după un procentaj uniform aplicabil la toate statele, va fi hotarit de adunarea generală a statelor părţi la convenţie, intrunite în cursul sesiunilor Conferintei generale a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura. Pentru a fi luata, aceasta hotărîre a adunarii generale necesita o majoritate a statelor părţi prezente şi votante, care nu au facut declaratia mentionata la paragraful 2 al prezentului articol. Contribuţia obligatorie a statelor părţi la convenţie nu va putea depăşi, în nici un caz, 1% din contribuţia lor la bugetul ordinar al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.
2.Totusi, orice stat la care se referă art. 31 sau art. 32 al prezentei conventii poate, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa declare că nu se considera legat de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol.
3.Un stat parte la convenţie, care a facut declaratia mentionata la paragraful 2 al prezentului articol, poate oricînd să-şi retraga respectiva declaratie, notificînd aceasta directorului general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura. Totusi, retragerea declaraţiei nu va avea efect asupra contributiei obligatorii datorate de acest stat decit incepind de la data adunarii generale urmatoare a statelor părţi.
4.Pentru ca acest comitet să fie în măsura să-şi prevada operaţiunile sale într-un mod eficace, contribuţiile statelor părţi la prezenta convenţie, care au facut declaratia mentionata la paragraful 2 al prezentului articol, trebuie varsate în mod regulat, cel puţin la fiecare doi ani, şi nu vor trebui să fie inferioare contribuţiilor pe care ar fi trebuit să le depuna dacă ar fi fost legate de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol.
5.Orice stat parte la convenţie, care a intirziat cu plata contributiei sale obligatorii sau voluntare pentru anul în curs şi pentru anul civil care l-a precedat, nu este eligibil în Comitetul patrimoniului mondial, aceasta prevedere neaplicindu-se la prima alegere. Mandatul unui astfel de stat, care este deja membru al comitetului, va expira în momentul oricarei alegeri prevăzute la art. 8 paragraful 1 al prezentei conventii.
Statele părţi la prezenta convenţie iau în considerare sau favorizeaza crearea de fundatii sau de asociaţii naţionale publice şi private avînd ca scop de a incuraja liberalitati în favoarea protejarii patrimoniului cultural şi natural definit la art. 1 şi 2 ale prezentei conventii.
Statele părţi la prezenta convenţie îşi vor da concursul la campaniile internationale de colecte care sînt organizate în beneficiul Fondului patrimoniului mondial cu sprijinul Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura. Ele sprijina colectele facute în acest scop de către organismele menţionate la paragraful 3 al art. 15.
V. Condiţii şi modalităţi ale asistentei internationale
Orice stat parte la prezenta convenţie poate să ceara o asistenţa internationala în favoarea bunurilor din patrimoniul cultural sau natural de valoare universala excepţionala situate pe teritoriul sau. El trebuie să alature la cererea sa informaţiile şi documentele prevăzute la art. 21 de care dispune şi de care comitetul are nevoie pentru a lua hotărîrea sa.
Cu excepţia prevederilor paragrafului 2 al art. 13 ale alin. c) al art. 22 şi ale art. 23, asistenţa internationala prevăzută de prezenta convenţie nu poate fi acordată decit bunurilor din patrimoniul cultural şi natural pe care Comitetul patrimoniului mondial a hotarit sau hotaraste să le inscrie pe una din listele menţionate la paragrafele 2 şi 4 ale art. 11.
1.Comitetul patrimoniului mondial stabileste procedura examinarii cererilor de asistenţa internationala pe care este solicitat sa o acorde şi precizeaza în special elementele care trebuie să fie cuprinse în cerere, care trebuie să descrie operaţiunea ce este avuta în vedere, lucrarile necesare, o estimare a costului lor, urgenta lor şi motivele pentru care resursele statului care solicită nu îi permit acestuia sa faca faţa la totalul cheltuielilor. Cererile trebuie, de cite ori este posibil, să se bazeze pe avizul unor experti.
2.Din cauza unor lucrari care ar trebui intreprinse fără întîrziere, cererile care se intemeiaza pe calamitati naturale sau catastrofe trebuie examinate de urgenta şi cu prioritate de către comitet, care trebuie să dispună de un fond de rezerva destinat unor astfel de eventualitati.
3.Înainte de a lua o hotărîre, comitetul efectueaza studiile şi consultatiile pe care le considera necesare.
Asistenţa acordată de Comitetul patrimoniului mondial poate lua urmatoarele forme:
a)studii asupra problemelor artistice, stiintifice şi tehnice pe care le ridica protejarea, conservarea, punerea în valoare şi reanimarea patrimoniului cultural şi natural, asa cum este ele definit la paragrafele 2 şi 4 ale art. 11 din prezenta convenţie;
b)punerea la dispoziţie de experti, tehnicieni şi mina de lucru calificata pentru a asigura buna execuţie a unui proiect aprobat;
c)formarea de specialisti de toate nivelurile în domeniul identificarii, ocrotirii, conservarii, punerii în valoare şi reanimarii patrimoniului cultural şi natural;
d)furnizarea de echipament pe care statul interesat nu îl poseda sau nu este în măsura sa-l procure;
e)împrumuturi cu dobinda mica, fără dobinda, sau care vor putea fi rambursate pe termen lung;
f)acordarea, în cazuri excepţionale şi în mod special motivate, de subventii nerambursabile.
Comitetul patrimoniului mondial poate, de asemenea, sa acorde o asistenţa internationala unor centre naţionale sau regionale de formare a specialistilor de toate nivelurile în domeniul identificarii, protejarii, conservarii, punerii în valoare şi reanimarii patrimoniului cultural şi natural.
O asistenţa internationala de mare importanţa nu poate fi acordată decit în urma unui studiu ştiinţific, economic şi tehnic detaliat. Acest studiu va trebui sa ia în considerare tehnicile cele mai avansate de ocrotire, de conservare, de punere în valoare şi de reanimare a patrimoniului cultural şi natural şi va trebui sa corespunda obiectivelor prezentei conventii. Studiul va cauta, de asemenea, mijloacele de a folosi în mod rational resursele disponibile în statul interesat.
Finantarea lucrărilor necesare nu trebuie, în principiu, sa revina decit în mod parţial comunităţii internationale. Participarea statului care beneficiaza de asistenţa internationala trebuie să constituie o parte substantiala din resursele utilizate la fiecare program sau proiect, afară de cazul în care resursele sale nu-i permit acest lucru.
Comitetul patrimoniului mondial şi statul beneficiar stabilesc în acordul pe care îl incheie condiţiile în care va fi executat un program sau proiect pentru care s-a acordat o asistenţa internationala în baza prevederilor prezentei conventii. Statului care primeste aceasta asistenţa internationala îi revine datoria de a continua sa ocroteasca, sa conserve şi sa valorifice bunurile astfel salvgardate, conform condiţiilor stabilite în acord.
VI. Programe educative
1.Statele părţi la prezenta convenţie se straduiesc prin mijloace adecvate, mai ales prin programe de educare şi informare, sa intareasca respectul şi atasamentul popoarelor lor faţă de patrimoniul cultural şi natural definit la art. 1 şi 2 ale convenţiei.
2.Ei se angajează sa informeze pe scara larga publicul asupra pericolelor care ameninta acest patrimoniu şi asupra acţiunilor intreprinse prin aplicarea prezentei conventii.
Statele părţi la prezenta convenţie, care primesc o asistenţa internationala în baza convenţiei, iau masurile necesare pentru a face cunoscuta importanţa bunurilor care au facut obiectul acestei asistente şi rolul pe care aceasta din urma l-a avut.
VII. Rapoarte
1.Statele părţi la prezenta convenţie vor indica în rapoartele pe care le vor prezenta la Conferinta generală a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, la termenele şi sub forma pe care aceasta le va stabili, prevederile legislative, reglementarile şi alte măsuri pe care le-au adoptat pentru aplicarea convenţiei, precum şi experienta pe care au obţinut-o în acest domeniu.
2.Aceste rapoarte vor fi aduse la cunoştinţa Comitetului patrimoniului mondial.
3.Comitetul va prezenta un raport asupra activităţii sale la fiecare din sesiunile ordinare ale Conferintei generale a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.
VIII. Clauze finale
Prezenta convenţie a fost redactata în limbile engleza, araba, spaniola, franceza şi rusa, cele cinci texte fiind în mod egal autentice.
1.Prezenta convenţie va fi prezentată spre ratificare sau acceptare statelor membre ale Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, conform procedurilor lor constitutionale respective.
2.Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.
1.Prezenta convenţie este deschisa aderarii oricărui stat membru al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, invitat sa adere la ea de către conferinta generală a organizaţiei.
2.Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de adeziune la directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.
Prezenta convenţie va intra în vigoare după trei luni de la data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare sau aderare, dar numai pentru statele care vor fi depus instrumentele lor respective de ratificare, acceptare sau aderare la această dată sau la o dată anterioara. Ea va intra în vigoare pentru orice alt stat după trei luni de la depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare.
Prevederile care urmeaza se aplică statelor părţi la prezenta convenţie avînd un sistem constituţional federativ sau neunitar:
a)în ceea ce priveste prevederile acestei conventii a caror aplicare necesita o actiune legislativa a puterii legislative federale sau centrale, oblibaţiile guvernului federal sau central vor fi aceleasi ca cele ale statelor părţi care nu sînt state federative;
b)în ceea ce priveste prevederile acestei conventii a caror aplicare necesita o actiune legislativa a fiecaruia din statele, tarile, provinciile sau cantoanele constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituţional al federatiei, obligate sa ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce, cu avizul sau favorabil, respectivele prevederi la cunoştinţa autorităţilor competente ale statelor, tarilor, provinciilor sau cantoanelor.
1.Fiecare din statele părţi la prezenta convenţie poate denunta convenţia.
2.Denuntarea va fi notificata printr-un instrument scris depus la directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.
3.Denuntarea va intra în vigoare la 12 luni de la primirea instrumentului de denuntare. Ea nu va modifica cu nimic oblibaţiile financiare asumate de statul care face denuntarea, pînă la data la care retragerea intră în vigoare.
Directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura va informa statele membre ale organizaţiei, statele nemembre menţionate la art. 32, ca şi Organizaţia Natiunilor Unite, asupra depunerii tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare, menţionate la art. 31 şi 32, ca şi asupra denunturilor prevăzute de art. 35.
1.Prezenta convenţie va putea fi revizuita de Conferinta generală a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura. Revizuirea nu va putea obliga, totusi, decit statele care vor deveni părţi la convenţia revizuita.
2.În cazul în care conferinta generală va adopta o noua convenţie prevazind revizuirea totala sau parţială a prezentei conventii şi afară de cazul în care noua convenţie nu stabileste altfel, prezenta convenţie va inceta să fie deschisa ratificarii, acceptarii sau aderarii, incepind de la data intrarii în vigoare a noii conventii revizuite.
Conform art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Organizaţiei Natiunilor Unite la cererea directorului general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.
Întocmită la Paris, în a douazeci şi treia zi a lunii noiembrie 1972, în doua exemplare autentice, purtind semnatura presedintelui conferintei generale, intrunita în cea de-a saptesprezecea sesiune a sa, şi a directorului general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, care vor fi depuse în arhiva Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, şi ale carei copii certificate pentru conformitate vor fi inaintate tuturor statelor menţionate la art. 31 şi 32, ca şi Organizaţiei Natiunilor Unite.
Textul care precede este textul autentic al convenţiei adoptat de Conferinta generală a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura la cea de-a 17-a sesiune, care s-a tinut la Paris şi care a fost declarata inchisa la 21 noiembrie 1972.
Drept pentru care şi-au pus semnaturile, în 23 noiembrie 1972.
Preşedintele conferintei generale,
Directorul general,
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.