Reglementare tehnică din 14 decembrie 2022

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.221 bis din 20 decembrie 2022

Anexă

Metodologie de evaluare vizuală rapidă a clădirilor

Indicativ RTC 10 - 2022

Noiembrie 2022

Generalități

Obiect și domeniul de aplicare

Această reglementare tehnică cuprinde prevederi pentru ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al riscului seismic, în vederea stabilirii priorității investițiilor pentru punerea în siguranță a clădirilor față de acțiunea seismică.

Pentru punerea în siguranță a clădirilor la acțiuni seismice se aplică o strategie bazată pe trei niveluri de evaluare a riscului seismic:

evaluarea riscului seismic la nivel național, prin realizarea hărților de risc la acțiuni seismice la nivelul fiecărui județ, pe baza unei metodologii unitare;

ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al riscului seismic la nivel de unitate administrativ teritorială prin evaluare vizuală rapidă, pe baza prevederilor acestei reglementări tehnice;

evaluarea vulnerabilității seismice a clădirilor prin expertizare tehnică de către un expert tehnic atestat pentru domeniul „Rezistență mecanică și stabilitate” și stabilirea măsurilor de intervenție pentru punerea în siguranță față de acțiunea seismică urmată de implementarea acestora.

Ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al riscului seismic la nivel de unitate administrativ teritorială se face prin evaluare vizuală rapidă.

Evaluarea vizuală rapidă este o procedură de evaluare seismică simplă, fără analiză inginerească de detaliu, și are la bază informații privind: efectul cutremurelor din trecut asupra fondului construit, rezultatele cercetărilor din domeniul riscului seismic, evoluția reglementărilor tehnice de proiectare seismică, evoluția practicii de proiectare și a materialelor de construcție utilizate.

Prin evaluare vizuală rapidă se stabilește un nivel (punctaj) de prioritate pentru realizarea investițiilor pentru punerea în siguranță a clădirilor față de acțiunea seismică. Punctajul este stabilit considerând caracteristicile de vulnerabilitate seismică ale clădirilor realizate conform sistemului de asigurare a calității în construcții și practicii generale de construcție de la data realizării acestora.

Evaluarea vizuală rapidă se realizează prioritar în unitățile administrativ teritoriale situate în zonele cu risc seismic mai mare, în acord cu rezultatele evaluării riscului seismic la nivel național.

Prin excepție de la (6), în cazul în care nu sunt disponibile hărți de risc la acțiuni seismice la nivel național, elaborate pe baza unei metodologii unitare, evaluarea vizuală rapidă se realizează prioritar în unitățile administrativ teritoriale caracterizate prin valori mai mari de proiectare ale accelerațiilor orizontale care descriu hazardul seismic în amplasament, conform prevederilor Codului de proiectare seismică – Partea I–Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P 100-1.

Evaluarea vizuală rapidă este o procedură care ia în considerare un număr limitat de parametri care influențează semnificativ riscul seismic asociat unei clădiri.

Evaluarea vizuală rapidă necesită colectarea de informații prin inspecție în teren a fiecărei clădiri care face obiectul acestei proceduri, de către inspectori calificați, conform prevederilor acestei reglementări tehnice.

Gradul de încredere în rezultatele aplicării metodologiei de evaluare vizuală rapidă este dependent de cantitatea și acuratețea informațiilor disponibile inspectorului.

Indisponibilitatea informațiilor relevante sau gradul redus de încredere în informațiile disponibile conduc la stabilirea unui nivel mai ridicat asociat vulnerabilități seismice potențiale.

Informațiile pentru realizarea evaluării vizuale rapide, conform prevederilor acestei reglementări tehnice, sunt stabilite minimal, astfel încât inspecția să se poată realiza de pe domeniul public, prin observarea clădirii dinspre exterior, fără a fi necesar accesul inspectorului în imobil, indiferent de forma de proprietate a acestuia.

Prin accesul inspectorului în imobil și prin punerea la dispoziția acestuia a unor informații tehnice relevante crește cantitatea și acuratețea informațiilor disponibile și sporește gradul de încredere în rezultatele evaluării.

Pentru evaluarea vizuală rapidă a unei clădiri se pot folosi informații din baze de date privind fondul construit, aflate în administrarea autorităților publice centrale sau locale, sau alte imagini din surse publice disponibile inspectorului. În cazul utilizării imaginilor din surse publice, inspectorul verifică vizual acuratețea acestora în timpul inspecției în teren.

Evaluarea vizuală rapidă nu constituie evaluare seismică a clădirilor în sensul stabilit prin reglementarea tehnică Cod de proiectare seismică - Partea a III-a - Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P100-3. Prin evaluare vizuală rapidă nu se poate stabili încadrarea clădirilor în clase de risc seismic.

Informațiile colectate prin aplicarea metodologiei de evaluare vizuală rapidă se colectează în format standardizat și servesc la inventarierea fondului construit.

În cazul în care pentru o clădire dată există o expertiză tehnică la acțiuni seismice elaborată pe baza prevederilor Codului de proiectare seismică - Partea a III-a - Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente aflat în vigoare, concluziile acestei expertize pot fi utilizate pentru a înlocui rezultatele evaluării vizuale rapide, conform prevederilor acestei reglementări tehnice, la solicitarea beneficiarului expertizei tehnice. Expertizele tehnice realizate exclusiv prin mijloace calitative, fără a respecta integral conținutul cadru dat în reglementarea tehnică P 100-3, nu pot fi utilizate pentru a înlocui rezultatele evaluării vizuale rapide.

Metodologia de evaluare vizuală rapidă se utilizează în cazul clădirilor publice și a clădirilor rezidențiale multifamiliale, indiferent de forma de proprietate a acestora, având următoarele funcțiuni:

locuințe multifamiliale;

alte funcțiuni asimilabile locuințelor (cazare, cămine studențești, cămine de bătrâni etc.);

ocrotirea sănătății;

administrație publică;

comerț și servicii;

educație;

activități culturale, sport, turism;

gospodărie comunală, activități energetice și tehnico-edilitare;

alte funcțiuni specifice sistemului de protecție civilă.

Prevederile acestei reglementări tehnice se adresează autorităților publice locale și autorităților de control, proprietarilor construcțiilor și specialiștilor cu activitate în construcții.

Prevederile acestei reglementări tehnice pot fi aplicate în cazul clădirilor monument istoric numai dacă acestea nu contravin conceptelor, abordărilor și procedurilor cuprinse în documentele normative specifice acestei categorii de clădiri.

Structura reglementării tehnice

Structura acestei reglementări tehnice este următoarea:

Generalități

Informații relevante

Indicatori

Colectarea informațiilor

Organizarea programelor

Aplicație informatică

Informații suplimentare

Capitolele 1-5 au caracter normativ. Capitolele 6 și 7 au caracter informativ.

Definiții

(1)Definițiile termenilor specifici principali utilizați în această reglementare tehnică sunt:

Suprafață construită: suprafața construită este aria secțiunii orizontale a clădirii, la cota 0,00 a parterului, măsurată pe conturul exterior al pereților. Nu intră în calculul suprafeței construite terasele descoperite ale parterului care depășesc planul fațadei, a platformelor, scărilor de acces. Proiecția la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat și a logiilor închise ale etajelor se include în suprafața construită.

Suprafața construită desfășurată: suprafața construită desfășurată este suma ariilor tuturor nivelurilor, măsurată ca aria secțiunii orizontale a clădirii la fiecare nivel delimitată de conturul său exterior. Aria nivelului se măsoară la 1 metru deasupra pardoselii finite. Nu se iau în calculul suprafeței construite desfășurate: suprafața subsolurilor cu înălțimea liberă de până la 1,80 m, suprafața subsolurilor cu destinație strictă pentru gararea autovehiculelor, spațiile tehnice sau spațiile destinate protecției civile, suprafața balcoanelor, logiilor, teraselor deschise și neacoperite, teraselor și copertinelor necirculabile, precum și a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare, trotuarele de protecție.

Amplasament: localizarea în teritoriu a unei activități, prin precizarea unei porțiuni de teren care urmează a fi organizat spațial, corespunzător unei anumite funcționalități.

Clădire: construcție supraterană și, după caz, subterană, având încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, materialelor etc.

Clădire existentă: clădire la care s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, inclusiv clădirea aflată în exploatare înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepția construcțiilor, cu modificările și completările ulterioare.

Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei componente structurale a unei clădiri cu scopul îmbunătățirii comportării structurii la diferite tipuri de acțiuni.

Construcție existentă: construcție la care s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, inclusiv construcția aflată în exploatare înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepția construcțiilor, cu modificările și completările ulterioare.

Diafragmă orizontală: element structural care asigură angajarea solidară, coordonată, a elementelor structurale verticale în preluarea forțelor seismice orizontale.

Nivel al unei clădiri: oricare etaj al unei clădiri, parterul sau etajele situate sub cota terenului amenajat.

Perete structural: element structural vertical care susține alte elemente, la care raportul dimensiunilor laturilor secțiunii transversale este mai mare sau egal decât 4.

Planșeu al unei clădiri: totalitatea elementelor structurale care separă două niveluri.

Renovare majoră: lucrările proiectate și efectuate la anvelopa clădirii și/sau la sistemele tehnice ale acesteia, ale căror costuri depășesc 25% din valoarea de impozitare a clădirii, exclusiv valoarea terenului pe care este situată clădirea.

Reparație: refacerea sau înnoirea oricărei componente degradate a unei clădiri cu scopul de a obține caracteristici similare celor anterioare degradării.

Reparație capitală: refacerea sau înnoirea tuturor componentelor esențiale degradate ale unei clădiri pentru a se asigura un nivel al funcțiunii similar celui anterior degradării.

Sistem structural tip pereți: sistem structural în care pereții structurali verticali, cuplați sau nu, preiau majoritatea încărcărilor verticale și orizontale, contribuția acestora la preluarea forțelor tăietoare la baza clădirii depășind 65% din forța tăietoare de bază.

Sistem structural tip cadru: sistem structural în care încărcările verticale cât și cele orizontale sunt preluate în principal de cadre spațiale a căror contribuție la preluarea forței tăietoare la baza clădirii depășește 65% din forța tăietoare de bază.

Unități de măsură

Se utilizează unitățile din Sistemul Internațional.

Pentru calcule sunt recomandate următoarele unități de măsură:

Dimensiuni: m, mm;

Accelerații: m/s2;

Accelerația gravitațională: g (9,81 m/s2).

Simboluri

(1)Se utilizează următorul simbol:

ag valoarea de proiectare a accelerației orizontale a terenului.

Documente normative de referință

Documentele normative de referință sunt cele din tabelul 1.1. și cele din tabelul 1.2.

Tabelul 1.1 Reglementări tehnice de referință

Tabelul 1.2 Legi de referință:

Lista reglementărilor tehnice de referință dată în această reglementare tehnică se consultă împreună cu lista documentelor normative aflate în vigoare publicată de către autoritățile de reglementare de resort.

Informații relevante

Informațiile relevante privind vulnerabilitatea seismică a clădirilor pentru aplicarea metodologiei de evaluare vizuală rapidă a clădirilor sunt stabilite minimal astfel încât să poată fi colectate prin:

extragere din baze de date ale administrațiilor publice centrale sau locale;

inspecție în teren a clădirii, prin observarea clădirii din spații aflate în proprietatea publică a statului, fără a fi necesar accesul în imobil;

extragere din baze de date publice puse la dispoziție de către entități private.

Informațiile relevante precizate în acest capitol se colectează în mod distinct pentru fiecare clădire care face obiectul evaluării vizuale rapide la nivel de unitate administrativ teritorială.

Evaluarea vizuală rapidă a unui tronson dintr-o clădire realizată din două sau mai multe tronsoane învecinate, izolate între ele prin rosturi seismice care traversează întreaga suprastructură, se face independent de restul tronsoanelor.

O clădire realizată din două sau mai multe tronsoane învecinate, separate prin rosturi care nu traversează întreaga suprastructură, se evaluează vizual rapid în ansamblu.

Caracteristici ale clădirii

Pentru luarea în considerare a vulnerabilității seismice potențiale în evaluarea vizuală rapidă, pentru fiecare clădire se colectează informații despre:

număr cadastral al clădirii;

suprafața construită și suprafața construită desfășurată a clădirii;

numărul de niveluri al clădirii;

tipul structurii clădirii;

perioada construirii;

forma clădirii în plan orizontal;

forma clădirii în plan vertical;

existența stâlpilor scurți;

degradările structurale seismice.

Număr cadastral al imobilului

Se consemnează numărul cadastral al clădirii.

Această informație se colectează din baze de date ale autorităților publice centrale sau locale.

Suprafața construită și suprafața construită desfășurată a clădirii

Se consemnează suprafața construită și suprafața construită desfășurată a clădirii în metri, fără zecimale.

Această informație se colectează din baze de date ale autorităților publice centrale sau locale sau prin măsurare de pe ortofotoplanuri puse la dispoziție de către entități private.

Numărul de niveluri

Din punct de vedere al numărului de niveluri, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri cu un singur nivel;

clădiri cu două sau trei niveluri;

clădiri cu patru sau cinci niveluri;

clădiri cu numărul de niveluri cuprins între cinci și opt;

clădiri cu numărul de niveluri cuprins între opt și douăsprezece;

clădiri cu mai mult douăsprezece niveluri.

Numărul de niveluri reglementat prin (1) este egal cu numărul de niveluri supraterane ale clădirii.

Această informație se colectează prin inspecția în teren a clădirii.

Tipul structurii

Din punct de vedere al tipului structurii, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri cu structura din zidărie nearmată și planșee flexibile la acțiuni în planul lor (ZNAF) - aceste clădiri au structura alcătuită din pereți de zidărie simplă, realizată din cărămizi și mortar, fără centuri sau stâlpișori de beton armat și planșee de lemn sau compozite lemn-oțel;

clădiri cu structura din zidărie nearmată și planșee rigide la acțiuni în planul lor (ZNAR) - aceste clădiri au structura alcătuită din pereți de zidărie simplă, realizată din cărămizi și mortar, fără centuri sau stâlpișori de beton armat și planșee de beton armat;

clădiri cu structura de zidărie confinată sau zidărie armată în rosturi (ZC/ZA) – aceste clădiri au structura alcătuită din pereți de zidărie încadrați de stâlpișori și centuri de beton armat sau armați în rosturi orizontale cu bare de oțel și planșee de beton, inclusiv clădirile multietajate cu stâlpi și grinzi de beton și pereți de zidărie realizate înainte de 1940;

clădiri cu structura în cadre de beton armat (CBA) – aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi și grinzi de beton armat, conectate rigid la noduri, și planșee de beton armat; pereții de zidărie, dacă există, nu au rol structural;

clădiri cu structura cu pereți structurali de beton armat (PBA) – aceste clădiri au structura alcătuită din pereți de beton armat, grinzi și stâlpi de beton armat și planșee de beton armat; cea mai mare parte a elementelor structurale sunt realizate din beton turnat la șantier, monolit;

clădiri cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat (PMBA) – aceste clădiri au structura alcătuită din pereți și plăci de beton armat realizate prin turnarea betonului în fabrici de prefabricate, transportul și montajul la șantier;

clădiri cu structura de beton armat cu parter flexibil (PFBA) – aceste clădiri au structura alcătuită din pereți, stâlpi, grinzi și plăci de beton armat; pereții nu sunt continui fiind rezemați la parter pe stâlpi de beton, fără a fi continui până la infrastructură sau fundații;

clădiri cu structura în cadre cu noduri rigide de oțel (CRO) – aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi și grinzi de oțel, conectate rigid la noduri, și planșee de oțel sau compozite oțel-beton armat; pereții de zidărie, dacă există, nu au rol structural;

clădiri cu structura în cadre contravântuite de oțel (CCO) – aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi, grinzi și contravântuiri (diagonale) de oțel și planșee de oțel sau compozite oțel-beton armat;

clădiri cu structură duală de oțel (DO) – aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi și grinzi de oțel, conectate rigid la noduri, contravântuiri (diagonale) de oțel situate în plan vertical, și planșee de oțel sau compozite oțel-beton armat;

clădiri cu structura de lemn (L) – aceste clădiri au diferite soluții structurale la care materialul structural principal este lemnul.

Această informație se colectează prin inspecția în teren a clădirii.

Perioada construirii

Din punct de vedere al perioadei construirii, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri construite înainte de 1940;

clădiri construite între 1940 și 1963;

clădiri construite între 1964 și 1977;

clădiri construite între 1978 și 1992;

clădiri construite între 1993 și 2006;

clădiri construite între 2007 și 2013;

clădiri construite după 2013.

Perioadele relevante de construire specificate la (1) sunt stabilite în funcție de evoluția practicii de proiectare și construire a clădirilor și, în special, în funcție de evoluția prevederilor reglementărilor tehnice naționale de proiectare la acțiuni seismice.

În cazul clădirilor la care, ulterior datei construirii inițiale, au fost realizate lucrări complete pentru punerea în siguranță față de acțiunea seismică, pe baza sistemului legal de asigurare a calității în construcții, perioada construirii se consideră perioada corespunzătoare implementării acestor lucrări.

Această informație se colectează din baze de date ale autorităților publice centrale sau locale sau, în lipsă, prin inspecția clădirii în teren.

Forma clădirii în plan orizontal

Din punct de vedere al formei clădirii în plan orizontal, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri regulate în plan orizontal - de formă cvasi-rectangulară sau circulară în plan orizontal;

clădiri neregulate în plan orizontal – de formă variată în plan orizontal.

La aprecierea formei clădirilor în plan orizontal se consideră forma clădirii la primul nivel suprateran.

Clădirile la care forma în plan orizontal prezintă abateri de la o formă circulară sau dreptunghiulară predominantă se consideră regulate dacă:

aria cumulată a abaterilor este mai mică de 20% din aria totală a clădirii în plan orizontal, la nivelul considerat;

aria fiecărei abateri este mai mică de 10% din aria totală a clădirii în plan orizontal, la nivelul considerat.

Aria cumulată a abaterilor se determină ca valoarea absolută a diferenței dintre aria clădirii în plan orizontal, la nivelul considerat, și aria formei circulare sau dreptunghiulare predominante.

Balcoanele, realizate cu grinzi sau plăci având schema statică de consolă (fixate împotriva rotirii la un singur capăt sau pe o singură latură), nu se consideră la evaluarea formei clădirii în plan orizontal, dacă pe acestea nu sprijină elemente structurale sau pereți nestructurali de închidere perimetrală ai clădirii.

Forma dreptunghiulară predominantă

Forma clădirii în plan orizontal

Abatere de la forma dreptunghiulară predominantă

!image

Figura 2.1 Schiță informativă privind evaluarea abaterilor de formă în plan orizontal

În cazul în care condițiile de la (3) nu sunt respectate cumulativ, clădirile se consideră neregulate în plan orizontal.

Această informație se colectează prin inspecția clădirii în teren sau extragerea de informații din baze de date ale administrațiilor publice centrale sau locale sau alte baze de date publice puse la dispoziție de către entități private.

Clădirile realizate cu baza izolată se consideră a fi regulate în plan orizontal, indiferent de forma în plan orizontal.

Forma clădirii în plan vertical

Din punct de vedere al formei clădirii în plan vertical, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri regulate în plan vertical - de formă cvasi-rectangulară în plan vertical;

clădiri neregulate în plan vertical – de formă variată în plan vertical.

La aprecierea formei clădirilor în plan vertical se consideră forma supraterană a clădirii în planul vertical al fațadelor.

La aprecierea formei clădirilor în plan vertical care au mai mult de 5 niveluri nu se consideră spațiile tehnice anexe situate la ultimul nivel al clădirii, dacă aria acestora este mai mică de 20% din aria totală a clădirii.

Clădirile la care forma în plan vertical prezintă abateri de la o formă dreptunghiulară înfășurătoare se consideră regulate dacă:

aria cumulată a abaterilor este mai mică de 20% din aria totală a clădirii în planul vertical considerat;

abaterile există numai la nivelurile superioare, având forma unor retrageri.

Aria cumulată a abaterilor se determină ca valoarea absolută a diferenței dintre aria clădirii în planul vertical considerat și aria formei dreptunghiulare înfășurătoare.

!image

Forma dreptunghiulară înfășurătoare

Abatere de la forma dreptunghiulară înfășurătoare

Forma clădirii în planul vertical median

Nivelul terenului

Balcoanele, realizate cu grinzi sau plăci având schema statică de consolă (fixate împotriva rotirii la un singur capăt sau pe o singură latură), nu se consideră la evaluarea formei clădirii în plan vertical, dacă pe acestea nu sprijină elemente structurale sau pereți nestructurali de închidere perimetrală ai clădirii.

Figura 2.2 Schiță informativă privind evaluarea abaterilor de formă în plan vertical

În cazul în care condițiile de la (4) nu sunt respectate cumulativ, clădirile se consideră neregulate în plan vertical.

Clădirile care au retrageri la nivelurile inferioare, față de forma dreptunghiulară înfășurătoare, se consideră neregulate în plan vertical.

Această informație se colectează prin inspecția clădirii în teren sau extragerea de informații din baze de date ale administrațiilor publice centrale sau locale sau alte baze de date publice puse la dispoziție de către entități private.

Clădirile realizate cu baza izolată se consideră a fi regulate în plan vertical, indiferent de forma în plan vertical.

Stâlpi scurți

Din punct de vedere al existenței stâlpilor scurți, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri care sunt rezemate predominant pe stâlpi scurți;

clădiri care nu sunt rezemate predominant pe stâlpi scurți.

Prin stâlpi scurți se înțeleg stâlpii la care raportul dintre înălțimea liberă și dimensiunea secțiunii transversale (orizontale), în planul considerat, este mai mic decât 2,0.

Se consideră că structura este rezemată predominant pe stâlpi scurți dacă aria orizontală totală a clădirii aferentă (care descarcă pe) stâlpilor scurți este mai mare de 20% din aria orizontală totală a clădirii. Verificarea se face prioritar la primul nivel al clădirii situat deasupra nivelului terenului amenajat.

!image

Fațada clădirii

Stâlpi lungi

Stâlpi scurți

Nivelul terenului

Această informație se colectează prin inspecția în teren a clădirii.

Figura 2.3 Schiță informativă identificarea stâlpilor scurți în fațade

Degradări structurale seismice

Din punct de vedere al existenței degradărilor structurale seismice, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri care au avarii structurale seismice sistematice;

clădiri care nu au avarii structurale seismice sistematice.

Prin degradări structurale seismice se înțeleg:

pentru structuri de zidărie:

fisuri verticale în parapete, buiandrugi și arce;

fisuri înclinate în parapete, buiandrugi și arce;

fisuri înclinate în șpaleți;

zdrobirea zidăriei provocată de concentrarea locală a eforturilor de compresiune, eventual cu expulzarea materialului;

fisuri orizontale la extremitățile șpaleților;

avarii la intersecțiile pereților, cu tendință de desprindere;

fisuri sau crăpături verticale la legăturile dintre pereții perpendiculari;

expulzarea locală a zidăriei din elementele orizontale pe care reazemă planșeele.

pentru structuri de beton armat:

fisuri înclinate în zonele critice ale grinzilor sau stâlpilor;

fisuri înclinate în pereți;

fisuri normale în grinzi și stâlpi, cu deschideri mai mari de 0,3 mm;

expulzarea stratului de acoperire cu beton în zonele critice ale elementelor structurale;

zdrobirea betonului din zonele critice ale stâlpilor, grinzilor sau pereților de beton;

flambajul armăturilor longitudinale;

fisuri care se dezvoltă în lungul barelor de armătură în zonele critice ale elementelor structurale;

fisuri și deformații remanente în zonele critice (zonele plastice) ale stâlpilor, pereților și grinzilor;

fisuri longitudinale în elementele structurale solicitate la compresiune;

fracturi înclinate sau normale în zonele critice ale elementelor structurale;

deplasări remanente ale elementelor structurale;

abateri de la verticalitate a structurii în ansamblu;

degradări locale cauzate de interacțiunea cu clădiri învecinate;

degradări severe ale componentelor nestructurale care interacționează cu structura (fisuri, crăpături, deformații excesive);

fisuri în planșee cauzate de eforturi acționând în planul lor;

degradări ale fundațiilor sau terenului de fundare;

pentru structuri de oțel:

voalarea pereților secțiunii, fisuri și ruperi parțiale în grinzi sau stâlpi;

deformații pronunțate, voalare, fisuri și ruperi parțiale ale sudurilor, ruperi ale elementelor prinderii (șuruburi, gusee, rigidizări) la noduri grindă-stâlp;

deformații plastice severe, fisuri și ruperi parțiale ale barelor sau elementelor din noduri;

flambaj, deformații plastice, cedarea prinderilor la contravântuiri (diagonale);

deformații excesive ale plăcii de bază, traverselor, deformații excesive sau ruperea elementelor de prindere în fundații la baza stâlpilor;

fisurarea sau ruperea planșeelor, distrugerea prinderii plăcii din beton armat de structură metalică (smulgerea din conectori/ruperea conectorilor).

Se consideră că o structură are degradări seismice sistematice dacă sunt observate degradări de tipul celor prezentate la (2) la mai mult de 5% din elementele inspectate.

Această informație se colectează prin inspecția în teren a clădirii.

Expunerea

În evaluarea vizuală rapidă, expunerea este cuantificată pe baza următoarelor informații:

funcțiunea curentă;

numărul de utilizatori;

valoarea patrimonială;

funcțiunea specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală;

capacitatea de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală;

consecințe de siguranță publică, economice, sociale și de mediu ale avarierii.

În aplicarea metodologiei de evaluare vizuală rapidă, clădirile se clasifică din punct de vedere al expunerii în cinci clase de expunere, notate cu cifre romane de la I la V. Clasa I reprezintă clasa clădirilor cu expunerea cea mai mare. Clasa V reprezintă clasa clădirilor cu expunerea cea mai mică.

În cazul clădirilor alcătuite din mai multe tronsoane, cuantificarea expunerii se face independent pentru fiecare tronson.

Funcțiunea curentă

Funcțiunea clădirii se referă la modul în care este ea utilizată în momentul evaluării. Categoria și tipul clădirii se raportează la destinația ei actuală, așa cum este ea constatată la momentul evaluării.

Din punct de vedere al funcțiunii curente, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri cu funcțiunea de locuit

clădiri cu funcțiunea de locuință individuală;

clădiri cu funcțiunea de locuințe multifamiliale;

clădiri cu funcțiuni asimilabile locuințelor (cazare, cămine studențești, cămine de bătrâni etc.) ;

clădiri cu funcțiuni civile;

clădiri pentru ocrotirea sănătății;

clădiri cu funcțiune administrativă și de birouri;

clădiri pentru comerț și servicii;

clădiri pentru activități culturale, educație, culte, sport, turism, agrement;

clădiri cu funcțiuni tehnice și economice;

clădiri pentru activități productive și pentru alte procese tehnologice;

clădiri pentru depozitare;

clădiri de gospodărie comunală, activități energetice și tehnico-edilitare;

clădiri cu funcțiuni agricole;

clădiri cu funcțiuni speciale;

clădiri din sistemul de protecție civilă;

clădiri din sistemul de siguranță națională.

Această informație se colectează din baze de date ale autorităților publice centrale sau locale sau, în lipsă, prin inspecția clădirii în teren.

Numărul de utilizatori

Din punct de vedere al numărului de utilizatori, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri cu număr mic de utilizatori, având până la 10 utilizatori în aria totală expusă;

clădiri cu număr mediu de utilizatori, având între 11 și 100 de utilizatori în aria totală expusă;

clădiri cu număr mare de utilizatori, având între 101 și 1000 de utilizatori în aria totală expusă;

clădiri cu număr foarte mare de utilizatori, având peste 1000 de utilizatori în aria totală expusă.

Această informație se colectează din baze de date ale autorităților publice centrale sau locale sau, în lipsă, prin inspecția clădirii în teren.

Prin utilizatori se înțelege numărul total de persoane permanente, temporare sau ocazionale ce pot fi simultan în clădire.

Valoarea patrimonială

Din punct de vedere al valorii patrimoniale, definite de regimul juridic de protecție legal instituit asupra clădirii din perspectiva importanței sale cultural–istorice, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

monument istoric, grupa valorică A (de importanță națională și universală);

monument istoric, grupa valorică B (de importanță locală);

clădire cu valoare arhitecturală sau istorică;

clădire fără regim de protecție individual, inclusă în ansamblu sau sit clasat, în zonă construită protejată sau în zonă de protecție a altui monument istoric;

clădiri obișnuite, fără valoare patrimonială definită.

Pentru clădirile monument istoric, grupa valorică A, de importanță națională și universală, și grupa valorică B, de importanță locală, se vor considera clădirile din imobile clasate ca monument istoric în sensul Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Se va consulta Lista monumentelor istorice (LMI), actualizată periodic, aprobată prin Ordin al ministrului culturii și publicată în Monitorul Oficial al României. Se încadrează în această categorie clădirile din imobilele clasate în categoria „monument” (litera minusculă „m” aflată pe poziția a treia în codul LMI). Grupa valorică (A sau B) este indicată de litera majusculă aflată pe poziția a patra în codul LMI (ex. SV-II-m-B-05650 – categoria „monument”, grupa valorică B); NB. În lipsa unor precizări contrare în LMI, toate corpurile de clădire aflate în imobilele de la adresele din Listă beneficiază de statutul de monument istoric, indiferent de vechimea sau aparența lor.

Pentru clădirile cu valoare arhitecturală sau istorică, se vor considera clădirile desemnate ca atare prin documentații de urbanism aprobate (PUZ sau PUG), conform art. 3, lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Se vor consulta informațiile disponibile public online din documentațiile de urbanism.

Pentru clădirile fără regim de protecție individual, incluse în ansambluri sau sit-uri clasate, în zonă construită protejată sau în zonă de protecție a altui monument istoric se vor lua în considerare clădirile care nu beneficiază de statutul de monument istoric categoria „m” și nu sunt clădiri cu valoare arhitecturală sau istorică, desemnată ca atare prin documentații de urbanism aprobate, însă care beneficiază de un regim de protecție colectiv, datorat unei anume amplasări, după cum urmează:

clădiri incluse în ansambluri sau situri clasate. - se va consulta Lista monumentelor istorice, actualizată periodic, aprobată prin Ordin al ministrului culturii și publicată în Monitorul Oficial al României. Se încadrează în această categorie clădirile din imobilele

incluse în teritorii clasate categoria „ansamblu” sau „sit” (litera minusculă „a”, respectiv

„s” aflată pe poziția a treia în codul LMI);

clădiri incluse în zone construite protejate: aceste zone sunt instituite prin documentații de urbanism - se vor consulta documentațiile disponibile public online (în special PUG) sau se vor consulta certificate de urbanism recente;

clădiri incluse în zone de protecție ale altui monument istoric: aceste zone sunt instituite în proximitatea unor clădiri clasate, conturul lor exact fiind precizat prin documentația de clasare sau prin documentații de urbanism; se vor consulta documentațiile disponibile public online (în special Planul de Urbanism General), ordinele de clasare publicate în Monitorul Oficial al României sau se vor consulta certificate de urbanism recente; în lipsa unor astfel de precizări, raza forfetară al zonei de protecție este de 100 m (în mediul urban), 200 m (în mediul rural), respectiv 500 m (în afara localităților), măsurată de la limita cadastrală a imobilului clasat.

Această informație se colectează din baze de date ale autorităților publice centrale sau locale.

Funcțiune specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală

Din punct de vedere al funcțiunii specifice în caz de dezastru sau calamitate naturală, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri a căror funcțiune se schimbă în caz de dezastru sau calamitate naturală, din funcțiunea curentă în funcțiune pentru asigurarea coordonării activităților post-dezastru, îngrijire medicală a persoanelor rănite sau adăpostirea de servicii de primă necesitate;

clădiri care își păstrează funcțiunea curentă și în caz de dezastru sau calamitate naturală.

Această informație se colectează din baze de date ale autorităților publice centrale sau locale.

Capacitatea de cazare a persoanelor sinistrate

Din punct de vedere al capacității de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri fără capacitate de cazare a persoanelor sinistrate;

clădiri cu capacitate de cazare a persoanelor sinistrate mai mică de 100 de persoane;

clădiri cu capacitatea de cazare a persoanelor sinistrate mai mare de 100 de persoane.

Această informație se colectează din baze de date ale autorităților publice centrale sau locale.

Consecințele pentru siguranța publică în caz de avariere majoră sau prăbușire

Din punct de vedere al consecințelor pentru siguranța publică în caz de avariere majoră sau prăbușire, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în:

clădiri a căror avariere majoră sau prăbușire are efect semnificativ asupra siguranței publice, asupra contextului sau vieții socio-economice, sau asupra mediului;

clădiri a căror avariere majoră sau prăbușire nu are efect semnificativ asupra siguranței publice, asupra contextului sau vieții socio-economice, sau asupra mediului.

Consecințele pentru siguranța publică în caz de avariere majoră sau prăbușire se apreciază în funcție de efectele negative preconizate.

Evaluarea efectelor negative preconizate ține cont de efectele asupra siguranței publice (alta decât cea a utilizatorilor clădirii, respectiv, de exemplu, avarierea sau distrugerea altor clădiri, punerea în pericol a utilizatorilor acestora sau a persoanelor din spațiul public limitrof, blocarea unor căi de circulație adiacente, afectarea rețelelor de utilități expuse, punerea în pericol indirectă prin neîndeplinirea funcției de bază a clădirii etc.), asupra contextului sau vieții socio-economice (pierderi de bunuri materiale, de mijloace fixe, de locuri de muncă etc.) sau asupra mediului (accidente de mediu, poluare sau contaminare de diferite tipuri, cauzată direct sau indirect, prin neîndeplinirea funcției de bază a clădirii etc.).

Această informație se colectează din baze de date ale autorităților publice centrale sau locale și prin inspecția clădirii în teren.

Seismicitatea amplasamentului

(1)Seismicitatea amplasamentului este descrisă prin valorile de proiectare ale accelerațiilor seismice orizontale, pentru proiectare la Starea limită ultimă, date în reglementarea tehnică P 100-1.

Nivel de cunoaștere

În funcție de modul de colectare a informațiilor relevante și de sursele utilizate se definesc trei niveluri de cunoaștere:

cunoaștere normală – informațiile sunt colectate din baze de date publice, baze de date ale administrațiilor publice și prin inspecția simplă a clădirii dinspre exterior, din amplasamente învecinate aflate în proprietate publică a statului, în cazul clădirilor care nu au făcut obiectul reabilitării termice prin refacerea integrală a anvelopei clădirii;

cunoaștere limitată – informațiile sunt colectate din baze de date publice, baze de date ale administrațiilor publice și prin inspecția simplă a clădirii dinspre exterior, din amplasament învecinate aflate în proprietate publică a statului, în cazul clădirilor care au făcut obiectul reabilitării termice prin refacerea integrală a anvelopei clădirii;

cunoaștere extinsă – informațiile sunt colectate din baze de date publice, baze de date ale administrațiilor publice, cartea tehnică a construcției și prin inspecția simplă a clădirii dinspre exterior și interior.

În cazul în care informațiile colectate din baze de date publice, baze de date ale administraților publice și prin inspecția simplă a clădirii dinspre exterior, din amplasamente învecinate aflate în proprietate publică a statului, nu sunt suficiente pentru stabilirea tipului structurii clădirii, perioadei construirii, formelor clădirii în plan orizontal sau vertical, existenței stâlpilor scurți sau a degradărilor structurale seismice, nivelul de cunoaștere este limitat.

Indicatori

Susceptibilitatea de degradare seismică

Susceptibilitatea de degradare seismică se stabilește în funcție de parametrii indicați la 2.1.

Susceptibilitatea de degradare seismică este caracterizată numeric printr-un indicator de performanță seismică așteptată exprimat ca un număr natural, cu valori de la 1 la 100, în care 1 se atribuie unei clădiri cu susceptibilitatea de degradare seismică cea mai mare și 100 se atribuie unei clădiri la care susceptibilitatea de degradare seismică este similară celei așteptate pentru clădirile noi, realizate în acord cu sistemul legal de asigurare a calității în construcții.

Indicatorul de performanță seismică așteptată, IPS, se evaluează cu relația:

ܫ௉ௌ ൌ ܫ஻ௌ ή ܨ௉ௌଵ ή ܨ௉ௌଶ ή ܨ௉ௌଷ ή ܨ௉ௌସ (3.1)

unde:

IBS indicatorul de bază al performanței seismice așteptate;

FPS1 factor de penalizare al susceptibilității care ține seama de forma clădirii în plan orizontal;

FPS2 factor de penalizare al susceptibilității care ține seama de forma clădirii în plan vertical;

FPS3 factor de penalizare al susceptibilității care ține seama existența stâlpilor scurți;

FPS4 factor de penalizare al susceptibilității care ține seama existența degradărilor seismice.

Indicatorul de bază al performanței seismice așteptate IBS se stabilește diferențiat în funcție de tipul structurii, perioada construirii și numărul de niveluri al clădirii, astfel:

clădiri cu structura din zidărie nearmată și planșee flexibile la acțiuni în planul lor (ZNAF):

Tabelul 3.1 Indicatorul de bază pentru clădiri ZNAF

clădiri cu structura din zidărie nearmată și planșee rigide la acțiuni în planul lor (ZNAR):

Tabelul 3.2 Indicatorul de bază pentru clădiri ZNAR

clădiri cu structura de zidărie confinată sau zidărie armată în rosturi (ZC/ZA):

Tabelul 3.3 Indicatorul de bază pentru clădiri ZC/ZA

clădiri cu structura în cadre de beton armat (CBA):

Tabelul 3.4 Indicatorul de bază pentru clădiri CBA

clădiri cu structura cu pereți structurali (PBA):

Tabelul 3.5 Indicatorul de bază pentru clădiri PBA

clădiri cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat (PMBA):

Tabelul 3.6 Indicatorul de bază pentru clădiri PMBA

clădiri cu structura de beton armat cu parter flexibil (PFBA):

Tabelul 3.7 Indicatorul de bază pentru clădiri PFBA

clădiri cu structura în cadre cu noduri rigide de oțel (CRO):

Tabelul 3.8 Indicatorul de bază pentru clădiri CRO

clădiri cu structura în cadre contravântuite de oțel (CCO):

Tabelul 3.9 Indicatorul de bază pentru clădiri CCO

clădiri cu structură duală de oțel (DO):

Tabelul 3.10 Indicatorul de bază pentru clădiri DO

clădiri cu structura de lemn (L):

Tabelul 3.11 Indicatorul de bază pentru clădiri L

Factorul de penalizare care ține seama de numărul de utilizatori, FPE1 se stabilește diferențiat, conform prevederilor din Tabelul 3.13.

Tabelul 3.13 Factorul de penalizare care ține seama de numărul de utilizatori

Factorul de penalizare care ține seama de valoarea patrimonială, FPE2 se stabilește diferențiat, conform prevederilor din Tabelul 3.14.

Tabelul 3.14 Factorul de penalizare care ține seama de valoarea patrimonială

Factorul de penalizare care ține seama de funcțiunea specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală, FPE3, se stabilește diferențiat, conform prevederilor din Tabelul 3.15.

Tabelul 3.15 Factorul de penalizare care ține seama de funcțiunea specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală

Factorul de penalizare care ține seama de capacitatea de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru, FPE4, se stabilește diferențiat, conform prevederilor din Tabelul 3.16.

Tabelul 3.16 Factorul de penalizare care ține seama de capacitatea de cazare a persoanelor sinistrate în caz de dezastru

Factorul de penalizare care ține seama de consecințe de siguranță publică, economice, sociale și de mediu ale avarierii, FPE5, se stabilește diferențiat, conform prevederilor din Tabelul 3.17.

Tabelul 3.17 Factorul de penalizare care ține seama de consecințele pentru siguranța publică, economice, sociale și de mediu ale avarierii

Nivelul de cunoaștere

Nivelul de cunoaștere se caracterizează printr-un factor de cunoaștere, Fc, având următoarele valori:

pentru cunoaștere extinsă, Fc=1,00;

pentru cunoaștere normală, Fc=1,20;

pentru cunoaștere limitată, Fc=1,35.

În cazul în care, indicatorul de performanță seismică așteptată, IPS, se stabilește pe baza unei expertize tehnice la acțiuni seismice elaborată conform reglementării tehnice P100-3, aflată în vigoare, factorul de cunoaștere se consideră egal cu cel corespunzător cunoașterii extinse.

Indicatorul de asigurare seismică

Riscul seismic asociat unei clădiri se caracterizează în mod convențional printr-un indicator de asigurare seismică exprimat ca un număr natural, cu valori de la 1 la 100, în care 1 se atribuie unei clădiri cu risc seismic ridicat și 100 se atribuie unei clădiri la care riscul seismic este similar celui așteptat pentru o clădire nouă, realizată în acord cu sistemul legal de asigurare a calității în construcții.

Indicatorul de asigurare seismică, IAS, se evaluează cu relația:

ܫ௉ௌ

unde

ܫ஺ௌ ൌ !image

ܨ

஼

(3.3)

IPS indicatorul privind performanța seismică așteptată;

Fc factorul de cunoaștere.

Stabilirea priorității investițiilor

Indicatorul pentru stabilirea priorității investițiilor pentru punerea în siguranță față de acțiunea seismică, IPI, se evaluează cu relația:

ܫ௉ௌܫாܨுௌ

unde

ܫ௉ூ ൌ

!image

ͳͲͲܨ஼

(3.4)

IPS indicatorul de performanță seismică așteptată;

IE indicatorul privind expunerea;

FHS factorul de hazard seismic;

FC factorul de cunoaștere.

Factorul de hazard seismic se alege în funcție de valoarea de proiectare a accelerației seismice orizontale în amplasamentul clădirii, stabilită prin codul de proiectare P 100-1, conform prevederilor din Tabelul 3.18.

Tabelul 3.18 Factori de hazard seismic în amplasament

Ierarhizarea clădirilor

În acord cu valorile obținute în urma evaluării vizuale rapide pentru indicatorii relevanți, clădirile se ierarhizează astfel:

după indicatorul de asigurare seismică, IAS, pentru stabilirea clădirilor care prezintă susceptibilitatea cea mai mare de degradare seismică, care sunt caracterizate prin valorile IAS minime;

după indicatorul pentru stabilirea priorității investițiilor, IPI, pentru clădirile la care intervenția pentru punerea în siguranță față de acțiuni seismice este prioritară, care sunt caracterizate prin valori IPI minime.

Colectarea informațiilor

Informațiile relevante precizate în capitolul 2 se colectează în mod distinct pentru fiecare clădire care face obiectul evaluării vizuale rapide la nivel de unitate administrativ teritorială, utilizând următorul formular:

!image

!image

!image

!image

În cadrul procesului de evaluare vizuală rapidă, informațiile se colectează în baze de date, în format digital.

Bazele de date se transmit spre coordonare către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

Organizarea programelor

Pentru implementarea programului de evaluare vizuală rapidă colaborează următoarele entități:

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației;

autoritatea coordonatoare;

managerul de program;

inginerul supervizor;

inspectorii.

Autoritatea coordonatoare poate fi o autoritate publică centrală sau locală sau orice altă entitate care are în proprietate clădiri. Autoritatea coordonatoare este autoritatea care a decis realizarea unui program de evaluare vizuală rapidă și care va utiliza rezultatele obținute.

MDLPA

Autoritatea coordonatoare

Manager de program

Furnizează o metodologie unitară, aplicația informatică, stochează informațiile într-o bază de date unică

Decide derularea unui program de evaluare vizuală rapidă, stabilește echipa (internă sau operator economic extern)

Inginer supervizor

Inspectori

!image

!image

!image

Program de evaluare vizuală rapidă

Figura 5.1 Schema generală de relaționare pentru evaluare vizuală rapidă

Responsabilitățile autorității coordonatoare sunt:

stabilește obiectivele programului de evaluare vizuală rapidă și, după caz, modul de utilizare a rezultatelor acestuia;

numește managerul de program și inginerul supervizor;

aprobă planul de implementare al programului stabilit de către managerul de program.

Managerul de program poate fi:

o persoană fizică, angajată la o direcție de specialitate a autorității coordonatoare;

o instituție publică cu atribuții specifice implementării programului;

o persoană juridică care prestează serviciile de management de program pentru autoritatea coordonatoare, pe bază de contract.

Responsabilitățile managerului de program sunt:

definește scopului programului;

elaborează planul de implementare al programului;

elaborează bugetul;

monitorizează și controlează programul;

alocă eficient resursele pentru inspecție;

efectuează, după caz, inspecția preliminară;

introduce informațiile colectate în baza de date digitală;

stabilește în acord cu autoritatea contractantă bazele de date publice relevante și asigură accesul la acestea;

alte responsabilități stabilite în acord cu autoritatea coordonatoare.

Inginerul supervizor este o persoană fizică, inginer în domeniul inginerie civilă, cu calificare în ingineria structurilor pentru clădiri. Inginerul supervizor are experiență în evaluarea seismică a clădirilor și în stabilirea riscului seismic asociat. Cerințe specifice suplimentare privind calificarea inginerului supervizor se stabilesc de către autoritatea contractantă.

În funcție de dimensiunile programului, inginerul supervizor poate îndeplini și funcția de manager de program, la decizia autorității coordonatoare.

În funcție de dimensiunile programului, atribuțiile inginerului supervizor pot fi realizate și de o echipă de ingineri supervizori. Fiecare inginer din echipă îndeplinește condițiile date la (6).

Inginerul supervizor are următoarele atribuții:

asigură prin mijloace de telecomunicație consultanța specifică pentru inspectori în timpul desfășurării inspecției în teren;

recenzează formularele completate de către inspectori;

stabilește oportunitatea utilizării informațiilor relevante existente în baze de date publice;

oferă asistență în interpretarea rezultatelor programului;

propune adaptarea punctajelor de bază și ale factorilor de penalizare pentru cazuri particulare de clădiri, identificate în cadrul inspecției, cu acordul autorității coordonatoare.

Inspectorii sunt persoane fizice cu calificare universitară de nivel 6 (licență) în domeniul ingineriei civile, ingineriei instalațiilor, arhitecturii sau urbanismului sau studenți la ciclul de licență sau masterat în domeniul ingineriei civile, arhitecturii sau urbanismului.

Inspectorii își desfășoară activitatea sub coordonarea inginerului supervizor.

Inspectorii sunt instruiți privind aplicarea metodologiei de evaluare vizuală rapidă, conform prevederilor acestei reglementări tehnice, de către inginerul supervizor sau de către o unitate de învățământ superior care desfășoară programe de studii în domeniul arhitecturii, urbanismului, ingineriei civile sau ingineriei instalațiilor, autorizată de către Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior. La instruirea inspectorilor se recomandă participarea și unui lector cu activitate curentă în regiunea geografică unde se desfășoară programul în domeniul ingineriei structurilor.

Inspectorii au următoarele atribuții:

desfășoară inspecția în teren și completează formularele de inspecție;

asistă managerul de program în introducerea informațiilor în baza de date.

Tabelul 5.1 Entități și responsabilități în evaluarea vizuală rapidă

stabilește obiectivele programului de evaluare vizuală rapidă și, după caz, modul de utilizare a rezultatelor acestuia;

numește managerul de program și inginerul supervizor.

aprobă planul de implementare al programului stabilit de către managerul de program.

persoană fizică, angajată la o direcție de specialitate a autorității coordonatoare;

instituție publică cu atribuții specifice implementării programului;

persoană juridică care prestează serviciile de management de program pentru autoritatea coordonatoare, pe bază de contract.

definește scopului programului;

elaborează planul de implementare al programului;

elaborează bugetul;

monitorizează și controlează programul;

alocă eficient resursele pentru inspecție;

efectuează, după caz, inspecția preliminară;

introduce informațiile colectate în baza de date digitală;

stabilește în acord cu autoritatea contractantă bazele de date publice relevante și asigură accesul la acestea;

alte responsabilități stabilite în acord cu autoritatea coordonatoare.

asigură prin mijloace de telecomunicație consultanța specifică pentru inspectori în timpul desfășurării inspecției în teren;

recenzează formularele completate de către inspectori;

stabilește oportunitatea utilizării informațiilor relevante existente în baze de date publice;

oferă asistență în interpretarea rezultatelor programului.

propune adaptarea punctajelor de bază și ale factorilor de penalizare pentru cazuri particulare de clădiri, identificate în cadrul inspecției, cu acordul autorității coordonatoare

desfășoară inspecția în teren și completează formularele de inspecție;

asistă managerul de program în introducerea informațiilor în baza de date.

!image

!image

1

Autoritatea coordonatoare

2

Definirea scopului programului și rezultatelor așteptate.

3

Selectarea echipei programului (entitate, manager de proiect și inginer supervizor).

4

Definirea obiectivelor și bugetului proiectului.

5

Planificarea proiectului.

6

Alegerea și instruirea inspectorilor.

7

Colectarea și revizuirea informațiilor disponibile.

8

Evaluarea vizuală rapidă

9

Verificarea datelor colectate

10

Crearea unei baze de date cu informațiile colectate

11

Depunerea bazei de date la MDLPA

Figura 5.2 Succesiunea activităților într-un program de evaluare vizuală rapidă

Aplicație informatică

Aplicația informatică are trei funcții principale:

colectarea de date;

stocarea datelor;

generarea de rapoarte privind datele colectate.

Modul de relaționare în cadrul aplicației este descris în Figura 6.1. Aplicația informatică este accesibilă de pe terminale mobile sau fixe.

Prin aplicația informatică se colectează următoarele tipuri de date:

date numerice;

șiruri de caractere alfanumerice (text);

valori logice;

imagini obținute prin captură foto, schițe realizate de către utilizator sau documente scanate.

Colectarea datelor se face în format standardizat, astfel:

organizarea interfeței aplicației pentru terminale mobile prin reproducerea formularului descris la capitolul 4;

validarea informațiilor introduse prin compararea cu informații cuprinse în alte baze de date publice sau prin utilizarea de liste predefinite pentru introducerea acestora.

Înregistrările din baza de date au câmpuri logice pentru înregistrarea avizării datelor colectate.

Stocarea datelor colectate se face într-o bază de date accesibilă online, în sistem redundant. Datele înregistrate pot fi actualizate, după caz.

Baza de date cuprinde, la nivel minimal, datele necesare pentru completarea formularului descris la capitolul 4.

Generarea de rapoarte se referă în principal la generarea listelor privind ierarhizarea clădirilor, instrumente de filtrare, instrumente de prelucrare statistică și export în formate accesibile utilizatorilor, editabile.

Datele înregistrate prin intermediul terminalelor mobile pot fi colectate off-line și există posibilitatea sincronizării ulterioare cu baza de date prin legătură on-line.

!image

Inspectori

Autoritate coordonatoare a programului de EVR

Manager de program

MDLPA

Inginer supervizor

Administrator bază de date

Responsabil EVR

Terminale fixe

Server

Terminale mobile

Conectare cu alte baze de date (de exemplu, ME 003)

!image

1

2

3

4

5

6

Figura 6.1 Schema generală de relaționare în cadrul aplicației

Figura 6.2 Înregistrarea datelor cu ajutorul aplicației

Tipuri de conturi

Platforma de Evaluare vizuală rapidă are definite cinci tipuri de conturi, astfel:

Administrator;

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA);

Autoritate coordonatoare;

Manager de program;

Inginer supervizor;

Inspector.

Contul de administrator este creat implicit la construirea platformei. Conturile MDLPA sunt create de către administrator. Conturile de autoritate coordonatoare sunt create de către administrator, la propunerea MDLPA. Conturile de manager de program și inginer supervizor sunt create de către administrator la propunerea MDLPA pe baza nominalizărilor transmise de către autoritatea contractantă. Conturile de inspectori sunt create de către managerul de program, pentru fiecare program în parte.

Contul de administrator este un cont cu privilegii ridicate care permite utilizatorilor să facă modificări care afectează conturile altor utilizatori sau configurații ale acestora. Astfel, administratorul are următoarele privilegii:

acceptă și validează toate tipurile de conturi;

poate modifica formularul de evaluare;

poate întreprinde orice acțiune asupra celorlalte conturi.

Contul MDLPA este un cont la care au acces persoane desemnate de către MDLPA pentru a coordona conectarea bazei de date primare cu autoritățile coordonatoare în vederea completării chestionarului de evaluare vizuală rapidă pentru clădiri. Acest cont are următoarele caracteristici:

vizualizează lista conturilor autorităților coordonatoare, inginerilor supervizori și inspectorilor;

editează formularul de evaluare;

generează și vizualizează rapoarte privind rezultatele programelor de evaluare vizuală rapidă

solicită administratorului crearea de conturi pentru autoritățile coordonatoare care desfășoară programe de evaluare vizuală rapidă;

avizează solicitările autorităților coordonatoare privind crearea de conturi pentru inginerul supervizor și managerul de program.

Contul autorității coordonatoare este un cont atribuit fiecărei autorități coordonatoare care desfășoară programe de evaluare vizuală rapidă a clădirilor din portofoliul propriu.

solicită administratorului și MDLPA crearea de conturi pentru managerul de program și inginerul supervizor, pentru fiecare program de evaluare în parte;

vizualizează datele completate de către inspectori în cadrul programului sau programelor de evaluare vizuală rapidă pe care le derulează sau le-a derulat în trecut;

generează și vizualizează rapoarte privind rezultatele evaluării în cadrul programului sau programelor de evaluare vizuală rapidă pe care le derulează sau le-a derulat în trecut.

Contul managerului de program care se creează pentru managerul fiecărui program de evaluare rapidă desfășurat de orice autoritate coordonatoare. Caracteristicile acestui cont sunt:

introduce date și poate vizualiza formularele completate în cadrul programului de evaluare pe care îl gestionează;

generează și vizualizează rapoartele privind rezultatele programului de evaluare pe care îl gestionează;

creează, modifică sau șterge conturi pentru inspectorii care acționează în cadrul programului.

Contul inginerului supervizor este un cont care se creează pentru inginerul supervizor al fiecărui program de evaluare rapidă desfășurat de orice autoritate coordonatoare. Caracteristicile acestui cont sunt:

vizualizează și editează formularele completate în cadrul programului pe care îl supervizează;

generează și vizualizează rapoarte ale programului de evaluare pe care îl supervizează.

Fiecare inspector din cadrul unui program de evaluare are la dispoziție câte un cont având următoarele caracteristici:

completează formulare prin intermediul aplicației;

vizualizează și editează formularele pe care le-a introdus în cadrul programului.

Editarea formularelor de către utilizatorii cu privilegii dedicate nu mai este posibilă după avizarea formularelor de către inginerul supervizor. Inginerul supervizor poate deschide pentru editare formularele completate pe care le-a avizat. Administratorul poate deschide pentru editare formulare la solicitarea MDLPA.

După încheierea unui program de evaluare vizuală rapidă, formularele care au fost completate în cadrul programului nu mai pot fi editate.

Reluarea evaluării unei clădiri, în cadrul unui alt program sau prin efectele unei expertize tehnice, implică introducerea unei noi înregistrări în baza de date, împreună cu data înregistrării.

Informații suplimentare

(1)Acest capitol conține prevederi cu caracter informativ pentru creșterea acurateței informațiilor colectate prin inspecție în teren.

Identificarea numărului cadastral al clădirii

Posibile surse de informare la nivel local sau central pentru numărul cadastral al clădirii sunt:

documentele cadastrale sau înscrisurile din cartea funciară, precum și în bazele de date ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, accesibile online în portalul Agenției;

documente de autorizare a construirii în arhivele primăriilor;

cartea construcției.

Identificarea suprafeței construite și a suprafeței construite desfășurate

Posibile surse de informare la nivel local sau central pentru suprafața construită și suprafața construită desfășurată sunt:

documentele cadastrale sau înscrisurile din cartea funciară, precum și în bazele de date ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

documente de autorizare a construirii în arhivele primăriilor;

cartea construcției.

Determinarea suprafeței construite desfășurate se poate realiza, în lipsă de alte informații, și prin măsurarea pe ortofotoplanuri puse la dispoziție de entități private (sau accesibile public online) a ariei clădirii în plan.

Determinarea suprafeței construite desfășurate se poate realiza, în lipsă de alte informații, și prin înmulțirea suprafeței construite cu numărul de niveluri.

Identificarea tipului structurii

Clădiri cu structura din zidărie nearmată și planșee flexibile la acțiuni în planul lor

Sistemul structural vertical de preluare al acțiunilor laterale pentru acest tip de clădiri este format din pereți de zidărie nearmată și neconfinată, fără elemente de beton armat în zonele de intersecție. În cazuri frecvente, dispunerea pereților de zidărie a urmărit, în principal, doar îndeplinirea condițiilor arhitecturale și funcționale ale clădirii. Zidăria este realizată, de obicei, din elemente ceramice pline. Grosimea pereților este modulată de dimensiunile blocurilor de cărămidă. De regulă, proprietățile mecanice ale mortarului de legătură au valori mici. Planșeele sunt flexibile la acțiuni în planul lor fiind realizate cu grinzi din lemn, mai rar grinzi din profile metalice sau bolți din cărămidă. Aceste planșee nu sunt suficient de rigide în planul lor, astfel încât deformațiile orizontale ale acestora nu pot să fie neglijate în raport cu deformațiile elementelor verticale. Pereții de zidărie nu au elemente de rigidizare pentru prevenirea efectelor induse de acțiuni perpendiculare pe planul lor. Acest tip de structuri au o vulnerabilitate ridicată la solicitarea seismică, deoarece planșeul nu poate distribui eforturile între pereții structurali și pot apărea cedări locale, prin cedarea pereților în afara planului lor sau în zonele de rezemare ale grinzilor de planșeu pe pereți. Majoritatea clădirilor realizate înainte de anul 1920 se încadrează în această categorie. În perioada interbelică, a început treptat utilizarea planșeelor din beton armat, dar pentru clădiri de până la 2-3 niveluri construite înainte de 1963 în zone cu seismicitate ridicată (ag≥0.20g) și 4-5 niveluri în zone cu seismicitate redusă (ag<0.20g), a continuat să fie utilizat acest sistem structural.

!image

Figura 7.1 Clădire cu structura din zidărie nearmată și planșee flexibile la acțiuni în planul lor, amplasată în Focșani