Decizie nr. 448 din 26 octombrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dunărea Sotra" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.033/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că actualizarea sumelor şi dobânzilor datorate de debitor nu încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi nici pe cele ale art. 135 din Constituţie, aşa cum susţine autoarea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.033/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dunărea Sotra" - S.R.L. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi pe cele ale art. 44 alin. (1) din Constituţie prin aceea că se încalcă voinţa manifestată de către părţile contractante, prin obligarea debitorului la plată, în plus, a unei sume, şi anume actualizarea cu rata inflaţiei, sumă care nu reprezintă acoperirea vreunui prejudiciu. De asemenea, dispoziţia art. 1 alin. (2) vine în contradicţie şi cu art. 23 alin. (1) din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece actualizarea sumelor şi dobânzilor în raport cu rata inflaţiei este o facultate apreciabilă tot în raport cu criteriile impuse în ceea ce priveşte certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei, caracteristici prevăzute şi la alin. (1) al art. 1.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, în cadrul procedurii reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, textul criticat permite actualizarea obligaţiei corelative creanţei prin raportare la înscrisul doveditor, precum şi la criteriul obiectiv al ratei inflaţiei. Prevederile criticate sunt conforme şi cu regula dreptului comun prevăzută la art. 371 2 din Codul de procedură civilă, reprezentând totodată o reglementare în acord cu principiile constituţionale.

Avocatul Poporului arată că dispoziţia criticată nu încalcă principiile economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, asigură creditorului recuperarea integrală a creanţei. De altfel, toate prevederile cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedură şi reprezintă opţiuni ale legiuitorului, conforme cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile art. 23 şi cele ale art. 44 din Constituţie nu au relevanţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, ordonanţă aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: "Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), care au următorul conţinut:

–Art. 23 alin. (1): "Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile."

–Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

–Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economia de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

(2)Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţia criticată prevede posibilitatea actualizării sumei datorate, a dobânzilor şi majorărilor sau penalităţilor legale în raport cu rata inflaţiei. Curtea reţine că inflaţia este un proces complex şi cumulativ a cărui esenţă constă, în principal, pe lângă distorsiunea puternică existentă între masa monetară şi masa mărfurilor şi serviciilor puse în circulaţie, într-o creştere generală a preţurilor şi o depreciere monetară, puterea de cumpărare a monedei aflându-se în continuă descreştere.

Inflaţia, pe de-o parte, dezavantajează pe creditori, ale căror capitaluri date cu împrumut se devalorizează, şi, pe de altă parte, avantajează pe debitori, care la scadenţă returnează sumele împrumutate mult depreciate. Astfel, cel care a contractat un împrumut în bani înainte de declanşarea inflaţiei, cu suma obţinută a putut cumpăra o cantitate de bunuri care, în timpul inflaţiei, sunt evaluate la o sumă mai mare decât în momentul când au fost cumpărate, iar pe de altă parte cel care a acordat un împrumut în bani înainte de apariţia inflaţiei, primind aceeaşi sumă înapoi după declanşarea fenomenului, cu aceeaşi sumă va putea cumpăra o cantitate mai mică de bunuri decât ar fi cumpărat înainte.

Aşa fiind, Curtea reţine că actualizarea creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, precum şi a dobânzilor, majorărilor sau penalităţilor datorate potrivit legii, cu rata inflaţiei, apare ca fiind necesară tocmai pentru întâmpinarea procesului de devalorizare a capitalului împrumutat de către creditor debitorului şi pentru restabilirea echilibrului economic dintre cei doi.

De altfel, Curtea constată că nivelul preţului la care poate fi dobândit împrumutul, şi anume rata dobânzii, este o mărime variabilă, fiind influenţată de anumiţi factori, printre care se numără şi inflaţia, rata dobânzii majorându-se cu rata inflaţiei. Această majorare a ratei dobânzii apare drept o compensaţie pentru creditor, fiind necesară din cauza deprecierii monetare.

În consecinţă, actualizarea în raport cu rata inflaţiei a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanţei la valoarea ei reală, inclusiv a pierderilor suferite datorită neexecutării la timp a obligaţiilor debitorului, acest lucru realizându-se dacă creditorul solicită aceasta, principiul disponibilităţii aplicându-se în acest caz.

Astfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu contravin celor ale art. 44 alin. (1) şi nici celor ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor prevederi constituţionale.

În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că libertatea individuală priveşte libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea comporta şi mişca liber, de a nu fi ţinută în sclavie, arestată sau deţinută decât în cazurile şi după formele expres prevăzute de Constituţie şi de legi. Aşa fiind, Curtea constată că aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţă în cauza dedusă controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dunărea Sotra" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.033/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu