Decizie nr. 69 din 3 februarie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de Ropotan Jean, Bobeică Rodica, Nicoară Florin Niculae, Bădescu Nicolae, Mihai Adrian, Vintilescu Gheorghe, Tomşa Ovidiu Lucian, Marin Valentin, Stănescu Dorel, Tănase Felicia Eugenia, Anastasiu Ionel Alexandru, Matei Georgeta Camelia, Veseliu Anca Cristina, Anca Viorica, Ciobanu Doina, Arsene Luiza, Dumitraşcu Ioana, Munean Virginia, Badea Luminiţa Niculina, Popescu Sorina-Alina, Bărăiteanu Ralea Violeta Florentina, Costache Ramona, David Andreea, Mihai Cătălina Maria, Tudose Mihai, Dincă Mihai, Mihăilă Mihai, Canache Păcureţu Ion, Doagă Mihai, Petrescu (Constantin) Mihaela Carmen, Turcu Adrian, Ştefan Eudochia, Holban Iulia, David Maria, Ştefan Mihaela, Tudor Mihaela, Neacşa Irina, Ciobanu Gheorghe, Vlaicu Lucreţia, Pârcălabu Victoria, Stoian Mariana, Gheorghe Mădălina, Casandrescu Gheorghe, Neacşu Gheorghe, Zegheru Gheorghe Crişan, Minulescu Maria, Ancuţa Maria, Micu Ion, Gheorghe Florian, Preda Violeta, Duţă Rodica, Răileanu Elena Cerasela, Maftei Daniela, Radu Georgian Cosmin, Ioniţă Gabriela şi Dinescu Gabriela în Dosarul nr. 4.991/2004 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate au avut aplicabilitate limitată în timp, ele nemaifiind în vigoare. În acelaşi timp, observă că soluţia legală criticată a fost preluată de prevederile art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, lege aflată în vigoare, şi pune concluzii de respingere ca neîntemeiate a criticilor de neconstituţionalitate formulate de autorii excepţiei în raport cu acest text de lege, arătând că drepturile salariale suplimentare, aşa cum este şi prima de concediu, nu reprezintă drepturi constituţionale fundamentale. În consecinţă, prevederile constituţionale care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi nu sunt incidente în privinţa reglementării lor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 738 din 3 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.991/2004, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003.

Excepţia a fost ridicată de către Ropotan Jean, Bobeică Rodica, Nicoară Florin Niculae, Bădescu Nicolae, Mihai Adrian, Vintilescu Gheorghe, Tomşa Ovidiu Lucian, Marin Valentin, Stănescu Dorel, Tănase Felicia Eugenia, Anastasiu Ionel Alexandru, Matei Georgeta Camelia, Veseliu Anca Cristina, Anca Viorica, Ciobanu Doina, Arsene Luiza, Dumitraşcu Ioana, Munean Virginia, Badea Luminiţa Niculina, Popescu Sorina-Alina, Bărăiteanu Ralea Violeta Florentina, Costache Ramona, David Andreea, Mihai Cătălina Maria, Tudose Mihai, Dincă Mihai, Mihăilă Mihai, Canache Păcureţu Ion, Doagă Mihai, Petrescu (Constantin) Mihaela Carmen, Turcu Adrian, Ştefan Eudochia, Holban Iulia, David Maria, Ştefan Mihaela, Tudor Mihaela, Neacşa Irina, Ciobanu Gheorghe, Vlaicu Lucreţia, Pârcălabu Victoria, Stoian Mariana, Gheorghe Mădălina, Casandrescu Gheorghe, Neacşu Gheorghe, Zegheru Gheorghe Crişan, Minulescu Maria, Ancuţa Maria, Micu Ion, Gheorghe Florian, Preda Violeta, Duţă Rodica, Răileanu Elena Cerasela, Maftei Daniela, Radu Georgian Cosmin, Ioniţă Gabriela şi Dinescu Gabriela cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile al cărei obiect îl constituie pretenţii privind acordarea sporului de vechime şi prima de concediu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că, potrivit art. 41^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizat potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizaţia de concediu, şi la o primă egală cu indemnizaţia brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică datorită faptului că aplicarea art. 41^1 din Legea nr. 50/1996 a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001. Prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002, iar prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, până la 31 decembrie 2003, respectiv până la 31 decembrie 2004. În consecinţă, consideră că prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie, care reglementează posibilitatea restrângerii prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul la concediul de odihnă plătit, care include, în opinia lor, şi dreptul la prima de vacanţă.

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prima pentru concediul de odihnă, egală în cuantum cu indemnizaţia brută, "are un caracter unitar cu indemnizaţia de concediu", iar prin suspendarea acordării acestei prime se încalcă prevederile constituţionale care consacră dreptul la concediul de odihnă plătit.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că suspendarea aplicării unui act normativ sau a unei dispoziţii dintr-un act normativ este atribuţia legiuitorului, sens în care invocă şi dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 24/2000. În acelaşi timp, observă că art. 53 din Constituţie se referă numai la drepturile şi libertăţile fundamentale. În continuare arată că "acordarea primei de concediu, în plus faţă de garantarea concediului de odihnă plătit, este o opţiune a legiuitorului, care nu se încadrează în condiţiile minime de protecţie a muncii, prevăzute de art. 41 din Constituţie". De altfel, apreciază că, şi în cazul unei interpretări contrare, o astfel de restrângere ar fi în acord cu prevederile constituţionale ale art. 53, "nefiind vorba de o desfiinţare a dreptului salarial însuşi, ci de o suspendare prin lege a acordării unui drept care echivalează cu restrângerea acestuia, ceea ce textul constituţional permite". Ca un ultim argument în sensul respingerii excepţiei invocă şi faptul că prevederile legale criticate au avut un caracter temporar, ele nemaifiind în vigoare.

Avocatul Poporului apreciază că sesizarea Curţii Constituţionale nu a fost făcută în mod legal, întrucât actul de sesizare este o sentinţă, iar nu o încheiere, aşa cum prevede art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând sesizarea, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, dispoziţii potrivit cărora: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000."

De asemenea, autorii excepţiei critică şi dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, dispoziţii potrivit cărora: "Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002", precum şi prevederile art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003, prin care dispoziţiile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă au fost suspendate în continuare până la data de 31 decembrie 2003, respectiv până la 31 decembrie 2004.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, potrivit cărora:

–Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";

–Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, cele ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, la 31 decembrie 2002, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, la 31 decembrie 2003, respectiv la 31 decembrie 2004.

Aşa fiind, în virtutea prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii unui text de lege în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, având în vedere că la data sesizării Curţii acestea mai erau încă în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege este respinsă ca devenită inadmisibilă.

În acelaşi timp însă, Curtea observă că dispoziţia referitoare la suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă a fost preluată şi în Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care, la art. 8 alin. (7), prevede că: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005."

Aceste dispoziţii sunt în vigoare şi, în consecinţă, urmează a se analiza constituţionalitatea acestora în raport cu prevederile constituţionale invocate.

Astfel, autorii excepţiei susţin că prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie care reglementează posibilitatea restrângerii prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, ei consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul la concediul de odihnă plătit, care include, în opinia lor, şi dreptul la prima de vacanţă.

Curtea apreciază că premisele de la care pleacă autorii excepţiei sunt greşite. Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementării lor. În consecinţă, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înţeles ca, prin prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, să abroge toate dispoziţiile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, astfel că prevederile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane.

În sfârşit, Curtea observă că dreptul la concediul de odihnă plătit, ca măsură de protecţie socială garantată de prevederile constituţionale, nu se confundă cu dreptul la prima de concediu, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, excepţie ridicată de Ropotan Jean, Bobeică Rodica, Nicoară Florin Niculae, Bădescu Nicolae, Mihai Adrian, Vintilescu Gheorghe, Tomşa Ovidiu Lucian, Marin Valentin, Stănescu Dorel, Tănase Felicia Eugenia, Anastasiu Ionel Alexandru, Matei Georgeta Camelia, Veseliu Anca Cristina, Anca Viorica, Ciobanu Doina, Arsene Luiza, Dumitraşcu Ioana, Munean Virginia, Badea Luminiţa Niculina, Popescu Sorina-Alina, Bărăiteanu Ralea Violeta Florentina, Costache Ramona, David Andreea, Mihai Cătălina Maria, Tudose Mihai, Dincă Mihai, Mihăilă Mihai, Canache Păcureţu Ion, Doagă Mihai, Petrescu (Constantin) Mihaela Carmen, Turcu Adrian, Ştefan Eudochia, Holban Iulia, David Maria, Ştefan Mihaela, Tudor Mihaela, Neacşa Irina, Ciobanu Gheorghe, Vlaicu Lucreţia, Pârcălabu Victoria, Stoian Mariana, Gheorghe Mădălina, Casandrescu Gheorghe, Neacşu Gheorghe, Zegheru Gheorghe Crişan, Minulescu Maria, Ancuţa Maria, Micu Ion, Gheorghe Florian, Preda Violeta, Duţă Rodica, Răileanu Elena Cerasela, Maftei Daniela, Radu Georgian Cosmin, Ioniţă Gabriela şi Dinescu Gabriela în Dosarul nr. 4.991/2004 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.

2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.

3.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea