Decizie nr. 509 din 9 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Cristian Răduică în Dosarul nr. 25.698/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că prevederile legale criticate nu încalcă niciun text constituţional invocat în susţinerea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 25.698/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 448/2006, excepţie ridicată de Cristian Răduică în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii de contencios administrativ referitoare la obligaţia de a face. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 42 din Legea nr. 448/2006 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 15, art. 16 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi art. 50 din Constituţie, deoarece prevăd condiţionarea acordării dreptului la asistent personal pentru persoanele cu handicap grav de renunţarea la drepturile prevăzute de art. 61 din Legea nr. 19/2000, renunţare care rezultă din "dreptul la opţiune" între dreptul de asigurări sociale şi dreptul special al persoanei cu handicap.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008. Din analiza susţinerilor autorului excepţiei, rezultă că, în realitate, este criticat doar alin. (2) al art. 42 din Legea nr. 448/2006, text asupra căruia Curtea urmează să se pronunţe.

Textul de lege criticat are următorul conţinut:

–Art. 42: "(2) Persoanele cu handicap grav care au şi calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta pentru indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 61 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru asistent personal. Dreptul de opţiune se menţine şi în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă."

În susţinerea excepţiei sunt invocate următoarele dispoziţii constituţionale: art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (2) referitor la nivelul de trai şi art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 61 din Legea nr. 19/2000, pensionarii de invaliditate încadraţi la gradul I de invaliditate au dreptul la o indemnizaţie de însoţitor.

Dispoziţiile art. 50 din Constituţie privind protecţia persoanelor cu handicap prevăd că această categorie de persoane se bucură de protecţie specială. Or, Legea nr. 448/2006, adoptată tocmai pentru a satisface exigenţele impuse de textul constituţional, prevede la art. 3 principiile care stau la baza protecţiei persoanelor cu handicap, printre care menţionăm prevenirea şi combaterea discriminării, egalizarea şanselor, egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. Dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, parte integrantă din această lege, nu numai că nu încălcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci se încadrează principiilor menţionate. Faptul că persoanele cu handicap grav care au şi calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta pentru indemnizaţia pentru însoţitor sau pentru asistent personal nu înseamnă anularea dreptului la o indemnizaţie de însoţitor, cum susţine autorul excepţiei, ci dreptul de opţiune al persoanelor cu handicap, ceea ce are o cu totul altă semnificaţie. Legiuitorul este liber să stabilească modalitatea de realizare a măsurilor sociale conform voinţei sale.

În consecinţă, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 16 şi 47 din Constituţie.

Prevederile constituţionale ale art. 15 privind universalitatea nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Cristian Răduică în Dosarul nr. 25.698/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta