Decizie nr. 259 din 6 mai 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi a dispoziţiilor pct. 7 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Aristide Haidău în Dosarul nr. 12.046/95/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 885D/2013.

2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Craiova - Secţia L6 CF Craiova, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, după anul 2001, numai o parte din fostele locuri de muncă încadrate în grupa I a fost asimilată condiţiilor speciale de muncă, în timp ce alte locuri de muncă ce aparţineau grupei I nu au beneficiat de această asimilare, deşi îndeplineau aceleaşi criterii. Astfel, s-a creat o discriminare între persoane aflate în situaţii identice.

4.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 31 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12.046/95/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi a dispoziţiilor pct. 7 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010.

6.Excepţia a fost ridicată de Aristide Haidău cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.415 din 14 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 12.046/95/2012, dosar în care autorul excepţiei a solicitat instanţei să constate că în perioada 1 aprilie 2001- 31 decembrie 2010 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul grupei I de muncă (condiţii speciale), să fie înscrise aceste constatări în carnetul de muncă şi să fie acordată o pensie corespunzătoare acestor condiţii de muncă.

7.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii. În acest sens, arată că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, a fost încadrat în grupa I de muncă, întrucât avea funcţia de revizor de cale. Ulterior, s-a creat un tratament discriminator între diferiţii salariaţi ai CFR, în sensul că funcţiile de mecanic de locomotivă şi ajutor mecanic de locomotivă, care aparţinuseră grupei I de muncă, au fost încadrate în condiţii speciale, în timp ce alte funcţii, aşa cum este şi cea de revizor de cale, nu au fost asimilate acestor condiţii.

8.Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, faptul că argumentul potrivit căruia activitatea desfăşurată de autorul excepţiei ar fi asemănătoare atribuţiilor şi activităţilor desfăşurate de personalul din siguranţa circulaţiei încadrat în condiţii speciale nu este suficient pentru a include, prin interpretare şi asimilare în cadrul acestor condiţii, şi funcţia de revizor de cale, întrucât s-ar adăuga la lege, ceea ce este inadmisibil. Legiuitorul are libertatea să stabilească activităţile ce se încadrează în condiţii speciale de muncă şi această prerogativă nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii.

9.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi dispoziţiile pct. 7 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

14.Textele de lege criticate din Legea nr. 263/2010 au următorul conţinut:

–Art. 30 alin. (1) lit. e): "(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: [...]

e)activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.";

–Pct. 7 din anexa nr. 2: "Lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în care se desfăşoară următoarele activităţi: [...]

7.Activitatea desfăşurată de personalul din siguranţa circulaţiei, care îndeplineşte funcţia de mecanic de locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor."

15.Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu indică prevederile Legii fundamentale pretins a fi încălcate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că este avut în vedere art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia invocă existenţa unui tratament diferenţiat sub aspectul încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale între categorii profesionale care, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, au beneficiat de un tratament unitar, fiind deopotrivă încadrate în grupa I de muncă.

17.Faţă de aceste critici, Curtea reţine că legislaţia anterioară Legii nr. 19/2000 a clasificat locurile de muncă pe grupe, în funcţie de complexitatea activităţii, gradul de expunere la risc şi de solicitare la care era supusă persoana care efectua munca. Astfel, dispoziţiile succesive ale art. 10 din Decretul nr. 92/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 august 1959, ale art. 6 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 17-18 din 1 februarie 1969, şi ale Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 82 din 6 august 1977, au stabilit o divizare a locurilor de muncă pe grupe de muncă, grupele superioare referindu-se la activităţi cu un grad sporit de solicitare şi de risc.

18.În acest sens, de exemplu, art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 3/1977 a prevăzut că "pensia se stabileşte în raport de contribuţia adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societăţii, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii şi se diferenţiază în funcţie de vechimea în muncă, retribuţia avută şi grupa de muncă", precum şi că, "în raport de condiţiile, complexitatea şi importanţa muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat."

19.Abrogând Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000 a propus o nouă clasificare a locurilor de muncă în funcţie de condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea, reglementând astfel în art. 19 şi art. 20 locurile de muncă în condiţii deosebite şi cele în condiţii speciale, distinct de locurile de muncă în condiţii normale.

20.Prin dispoziţiile art. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 martie 2001, s-a prevăzut că "Locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale încadrate în grupele I şi a II-a de muncă până la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri sunt considerate activităţi desfăşurate în condiţii deosebite, cu excepţia celor care, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activităţi desfăşurate în locuri de muncă în condiţii speciale."

21.În ceea ce priveşte condiţiile speciale de muncă, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003, a prevăzut că "(1) Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale sunt următoarele:

a)încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;

b)desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);

c)existenţa la locurile de muncă în condiţii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturaţi, în condiţiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de protecţie a muncii în vigoare;

d)efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;

e)efecte asupra capacităţii de muncă şi stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacităţii de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.

(2)Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se va realiza în condiţiile îndeplinirii tuturor criteriilor menţionate la alin. (1)."

22.Curtea observă că, deşi încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale sau deosebite a avut ca temei raţiuni asemănătoare divizării activităţii în grupele I şi a II-a de muncă, raţiuni ce ţin de gradul de solicitare, precum şi de factorii de risc prezenţi şi expunerea la aceştia, totuşi, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărârile Guvernului mai sus amintite, nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I şi a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiţii speciale ori deosebite. Astfel, unele activităţi şi unităţi care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activităţi şi unităţi în care se desfăşoară activitatea în condiţii speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiţii deosebite, dacă au îndeplinit condiţiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001.

23.Locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003, au fost enumerate în cuprinsul Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, fiind preluate aproape identic în cuprinsul Legii nr. 263/2010. Astfel, dispoziţiile pct. 7 din anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 se regăsesc în mod identic în cuprinsul pct. 7 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010.

24.Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea reţine că, din cauza condiţiilor diferite impuse de reglementarea ulterioară Legii nr. 19/2000 faţă de legislaţia anterioară, precum şi a procedurilor de încadrare în condiţii speciale de muncă, în practică nu se poate pune un semn de egalitate între persoanele care anterior au lucrat în grupa I de muncă şi cele care au fost încadrate ulterior în condiţii speciale, iar încadrarea în trecut a unor locuri de muncă în grupa I nu a atras automat un tratament juridic unitar în prezent sub aspectul încadrării în condiţii speciale. Astfel, Curtea apreciază că diferenţa de tratament juridic criticată de autorul excepţiei nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, presupune un tratament egal pentru situaţii egale, dar nu exclude instituirea unei reglementări diferenţiate pentru situaţii obiectiv diferite. În acest sens este Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aristide Haidău în Dosarul nr. 12.046/95/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi cele ale pct. 7 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 mai 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea