Decizie nr. 1.158 din 11 decembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu şi Răzvan Adrian Florea în Dosarul nr. 14.462/1/2003 (număr vechi 4.067/2003) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspund, personal, autorii excepţiei Alexandru Ion Anastasiu şi Romeo Anastasiu, precum şi partea Alexandra Henriette Borundel, personal şi asistată de doamna avocat Laura Cosma, apărător ales, cu delegaţie la dosar. Acelaşi avocat răspunde şi pentru părţile Alfred Alexandru Anastasiu şi Irenne Csap. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorii prezenţi solicită Curţii acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Apărătorul ales al părţilor se opune acordării unui nou termen, precizând că se urmăreşte tergiversarea soluţionării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arătând că a existat suficient timp pentru pregătirea apărării.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 156 din Codul de procedură civilă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţilor prezente. Alexandru Ion Anastasiu şi Romeo Anastasiu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Apărătorul ales al părţilor pune concluzii de respingere a excepţiei, sintetizate în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciind că nu există motive pentru reconsiderarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 14.462/1/2003 (număr vechi 4.067/2003), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu şi Răzvan Adrian Florea într-o cauză civilă având ca obiect judecarea unei cereri privind retrocedarea, în temeiul Legii nr. 10/2001, a unui imobil-construcţie, cerere aflată în faza procesuală a recursului.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat creează un regim juridic discriminatoriu pentru succesibilii care au renunţat la moştenire, faţă de aceia care nu au acceptat moştenirea în termenul de opţiune succesorală prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, în sensul că numai cea de-a doua categorie este repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001. Inegalitatea de tratament juridic rezultă, în opinia autorilor excepţiei, din aceea că, la momentul edictării actului normativ criticat, ambele categorii de succesibili erau considerate străine de succesiune cu efect retroactiv, în temeiul dispoziţiilor în materie cuprinse în Codul civil. Se mai susţine că textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate privată, garantat la nivel constituţional, şi, implicit, dreptului la moştenire.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat instituie un tratament juridic egal, deopotrivă, pentru moştenitorii care au acceptat succesiunea după data de 6 martie 1945 şi pentru cei care nu au acceptat-o, prin instituirea repunerii legale în dreptul de acceptare a succesiunii, în ceea ce priveşte bunurile imobile preluate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Se arată că voinţa legiuitorului a fost aceea de a asigura egalitatea moştenitorilor persoanei îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi de a garanta dreptul de proprietate şi dreptul la moştenire. Pentru aceste considerente, Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, întrucât, pe de o parte, nu nesocoteşte principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, iar, pe de altă parte, dă expresie dispoziţiilor constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora:

(3)Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, precum şi a creanţelor asupra statului, şi în art. 46 potrivit căruia dreptul la moştenire este garantat.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege supus controlului de constituţionalitate dă expresie caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2001. Sub acest aspect, repunerea în termenul de acceptare a moştenirii, pentru bunurile preluate abuziv de statul totalitar, cu încălcarea dreptului de proprietate al titularilor, are ca finalitate respectarea principiului restitutio în integrum, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât neacceptarea succesiunii în termenul instituit de art. 700 alin. 1 din Codul civil, din motive neimputabile succesibililor cărora li se aplică prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu este echivalentă cu actul de voinţă al renunţării la moştenire. Aşadar, nefiind vorba de situaţii juridice identice, regimul juridic diferit instituit de legiuitor este justificat, fără a se aduce atingere principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, (Decizia nr. 84 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 1 aprilie 2005), scopul dispoziţiilor legale criticate este acela de a pune capăt perpetuării stării de anormalitate instituită în derularea raporturilor juridice, iar nu acordarea unui avantaj necuvenit, stabilit arbitrar, care să genereze o inegalitate între succesibilii care au acceptat moştenirea în termenul instituit prin prevederile Codului civil şi cei care sunt repuşi în termenul de acceptare prin art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reţinut în decizia menţionată că textul de lege criticat şi în prezenta cauză nu contravine principiului garantării dreptului la moştenire consacrat de art. 46 din Constituţie, ci, dimpotrivă, îi dă expresie prin restabilirea calităţii de moştenitori acceptanţi pentru categoria de persoane avută în vedere de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care, altminteri, ar fi fost exclusă de la moştenire.

Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu şi Răzvan Adrian Florea în Dosarul nr. 14.462/1/2003 (număr vechi 4.067/2003) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu