Tratat
Tratat din 10 septembrie 2007
de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii
- Emitent
- Act Internațional
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 387 din 21 mai 2008
Textul actului · 23 de articole
100%
de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii
România şi Statele Unite ale Americii, denumite în continuare părţi,
văzând Convenţia de extrădare încheiată şi semnată la Bucureşti la 23 iulie 1924 dintre România şi Statele Unite ale Americii şi Convenţia adiţională semnată la Bucureşti la 10 noiembrie 1936,
luând în considerare faptul că România şi Statele Unite ale Americii aplică în prezent dispoziţiile acestor convenţii,
fiind conştiente de obligaţiile asumate potrivit Acordului de extrădare dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, semnat la Washington DC la 25 iunie 2003,
ţinând cont de necesitatea respectării drepturilor omului şi supremaţiei legii şi dorind să asigure între cele două părţi o cooperare mai eficientă în lupta împotriva criminalităţii şi, în acest scop, să încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor,
au convenit următoarele:
Părţile convin să-şi extrădeze reciproc, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare.
(1)O infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. În cazul în care cererea de extrădare are ca obiect executarea de către o persoană condamnată a unei pedepse aplicate pentru o infracţiune care dă loc la extrădare, pedeapsa privativă de libertate rămasă de executat trebuie să fie de cel puţin 4 luni.
(2)De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa, asocierea sau participarea la săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile menţionate la alin. (1).
(3)În sensul prezentului articol, o infracţiune dă loc la extrădare:
a)indiferent dacă legea statelor solicitant şi solicitat încadrează sau nu acţiunile ori omisiunile care constituie infracţiunea în aceeaşi categorie de infracţiuni sau descriu infracţiunea prin aceeaşi terminologie;
b)indiferent dacă infracţiunea este sau nu una dintre acelea pentru care legislaţia federală a Statelor Unite ale Americii prevede dovedirea unor aspecte precum folosirea transportului interstatal ori folosirea serviciilor poştale sau a altor facilităţi care afectează comerţul interstatal ori exterior, aceste aspecte fiind doar de natură a stabili competenţa pentru o instanţă federală din Statele Unite ale Americii; şi c) indiferent dacă, în cauzele penale privitoare la impozite şi taxe, obligaţii vamale, controlul operaţiunilor valutare, importul sau exportul de mărfuri, legislaţia statelor solicitant şi solicitat prevede ori nu acelaşi tip de impozite şi taxe, obligaţii vamale sau controlul operaţiunilor valutare, importul ori exportul aceloraşi tipuri de mărfuri.
(4)Dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru extrădare, în cazul în care legislaţia statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare. Dacă legislaţia statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracţiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiţii pentru extrădare sunt îndeplinite.
(5)Dacă extrădarea este acordată pentru o infracţiune care dă loc la extrădare, se va acorda extrădarea şi pentru orice altă infracţiune menţionată în cererea de extrădare, chiar dacă pentru această infracţiune se prevede o pedeapsă privativă de libertate de un an sau mai mică, dacă toate celelalte condiţii prevăzute pentru extrădare sunt îndeplinite.
Extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetăţeniei persoanei căutate.
(1)Extrădarea nu va fi acordată dacă infracţiunea pentru care se solicită extrădarea este o infracţiune politică.
(2)În sensul prezentului tratat nu sunt considerate infracţiuni politice următoarele:
a)omorul sau altă infracţiune violentă împotriva şefului de stat al uneia dintre părţi sau împotriva unui membru al familiei acestuia;
b)o infracţiune pentru care ambele părţi au în baza unui tratat internaţional multilateral obligaţia de a extrăda persoana căutată sau de a supune cazul autorităţilor lor competente, în vederea luării unei decizii asupra urmăririi penale;
c)omorul, uciderea din culpă, vătămarea corporală cu intenţie, vătămarea corporală gravă, atacul cu intenţia de a pricinui o vătămare fizică gravă sau o agresiune sexuală gravă;
d)infracţiunile care implică răpirea sau orice altă formă de detenţie ilegală, inclusiv luarea de ostatici;
e)plasarea, folosirea, ameninţarea cu folosirea sau posesia unui material exploziv, incendiar ori distructiv capabil să pună în pericol viaţa sau să cauzeze vătămări fizice considerabile ori să provoace pagube materiale substanţiale proprietăţii; şi f) plănuirea sau tentativa la săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile sus-menţionate ori participarea la comiterea unor astfel de infracţiuni.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (2), extrădarea nu va fi acordată dacă autoritatea competentă a statului solicitat apreciază că cererea este motivată politic.
(4)Autoritatea competentă a statului solicitat poate refuza extrădarea pentru infracţiuni militare care nu sunt infracţiuni de drept comun.
(5)În înţelesul prezentului articol, pentru Statele Unite ale Americii autoritatea competentă este Ramura executivă.
(Ne bis în idem)
(1)Extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea.
(2)Extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că autorităţile statului solicitat au decis:
a)să nu urmărească penal persoana căutată pentru faptele pentru care se solicită extrădarea;
b)să înceteze orice procedură penală începută împotriva persoanei căutate pentru aceleaşi fapte; sau c) să cerceteze persoana căutată pentru aceleaşi fapte pentru care se solicită extrădarea.
Extrădarea poate fi refuzată dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale sau a executării pedepsei potrivit legii statului solicitant. Statul solicitat va ţine cont de actele care ar întrerupe sau suspenda termenul de prescripţie în statul solicitant.
Atunci când, potrivit legii statului solicitant, infracţiunea pentru care se solicită extrădarea este pedepsită cu moartea şi nu este pedepsită cu moartea de legea statului solicitat, statul solicitat poate acorda extrădarea cu condiţia ca pedeapsa capitală să nu fie aplicată persoanei căutate sau, dacă pentru motive procedurale o asemenea condiţie nu poate fi îndeplinită de către statul solicitant, cu condiţia ca pedeapsa cu moartea, în cazul în care va fi aplicată, să nu fie executată. Dacă statul solicitant acceptă extrădarea sub condiţia prevăzută de acest articol, trebuie să respecte condiţia.
(1)Cererile de extrădare şi documentele în susţinerea acestora trebuie prezentate pe cale diplomatică, fapt ce include modalitatea de transmitere prevăzută la art. 12 alin. (4).
(2)Cererile de extrădare vor fi însoţite de:
a)documente, declaraţii sau alte categorii de informaţii privind identitatea şi localizarea probabilă a persoanei căutate;
b)informaţii care descriu faptele care stau la baza infracţiunii şi un scurt istoric al cazului din punct de vedere procedural;
c)textele legale relevante care reglementează elementele constitutive ale infracţiunii pentru care se solicită extrădarea;
d)textele legale relevante care prevăd o pedeapsă pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea;
e)textele legale relevante privind prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei şi informaţii privind aplicarea acestora în cazul infracţiunii pentru care se solicită extrădarea; şi f) documentele, declaraţiile şi alte categorii de informaţii prevăzute la alin. (3) şi (4), după caz.
(3)Pe lângă cerinţele prevăzute la alin. (2), cererea de extrădare a unei persoane inculpate pentru săvârşirea unei infracţiuni va fi însoţită de:
a)copia mandatului sau ordinului de arestare ori de detenţie emis de un judecător, instanţă sau de altă autoritate competentă;
b)copia actului de acuzare; şi c) orice informaţii de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârşit infracţiunea pentru care se cere extrădarea.
(4)Pe lângă cerinţele prevăzute la alin. (2), cererea de extrădare a unei persoane care a fost găsită vinovată sau condamnată pentru o infracţiune pentru care se solicită extrădarea va fi însoţită de:
a)copia hotărârii de condamnare sau, în cazul în care persoana căutată a fost găsită vinovată, dar nu i s-a aplicat pedeapsa, o declaraţie dată de autoritatea judiciară care atestă stabilirea vinovăţiei;
b)informaţii care dovedesc că persoana căutată este persoana a cărei vinovăţie a fost stabilită;
c)dacă persoana căutată a fot condamnată, o declaraţie privind stadiul executării pedepsei; şi d) în cazul unei persoane care a fost găsită vinovată sau condamnată în lipsă, documentele prevăzute la alin. (3) şi informaţii privind împrejurările în care persoana a lipsit de la procedurile penale.
Statul solicitat poate să ceară statului solicitant să furnizeze informaţii suplimentare într-un termen rezonabil indicat, dacă apreciază că informaţiile prezentate în sprijinul cererii de extrădare nu sunt suficiente pentru a îndeplini cerinţele prevăzute de prezentul tratat. Astfel de informaţii suplimentare pot fi solicitate şi transmise direct între Ministerul Justiţiei din România şi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii.
Documentele care poartă certificarea sau sigiliul Ministerului Justiţiei din România sau Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru afaceri externe al statului solicitant vor fi admisibile în procedura de extrădare în statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare.
Toate documentele prezentate de statul solicitant trebuie traduse în limba statului solicitat, dacă nu se convine altfel.
(1)În caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiţiei din România şi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate şi canalele Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
(2)Cererea de arestare provizorie va cuprinde:
a)descrierea persoanei căutate;
b)localizarea persoanei căutate, dacă este cunoscută;
c)o scurtă expunere a faptelor, incluzând, dacă este posibil, data şi locul săvârşirii infracţiunii;
d)o descriere a dispoziţiilor legale încălcate;
e)o declaraţie privind existenţa unui mandat sau ordin de arestare ori de detenţie sau o declaraţie a vinovăţiei ori de condamnare a persoanei căutate;
f)o declaraţie potrivit căreia cererea de extrădare a persoanei căutate şi documentele în sprijinul cererii de extrădare vor fi transmise în termenul prevăzut în prezentul tratat.
(3)Statul solicitant va fi informat fără întârziere cu privire la urmarea dată cererii de arestare provizorie, precum şi cu privire la motivele care împiedică să se dea curs cererii.
(4)Cu excepţia cazului în care există motive temeinice pentru menţinerea în stare de arest, persoana care a fost arestată provizoriu va fi pusă în libertate la expirarea unei perioade de 60 de zile de la data arestării provizorii, dacă statul solicitat nu a primit cererea oficială de extrădare şi documentele în sprijinul acesteia, cerute potrivit art. 8. În acest scop, primirea cererii oficiale de extrădare şi a documentelor în sprijinul cererii de extrădare de către ambasada statului solicitat în statul solicitant, până la data menţionată mai sus, constituie primirea de către statul solicitat.
(5)Punerea în libertate potrivit alin. (4) nu exclude rearestarea ulterioară în vederea extrădării şi extrădarea persoanei respective dacă cererea de extrădare şi documentele în sprijinul acesteia sunt primite la o dată ulterioară.
(1)Statul solicitat informează prompt statul solicitant cu privire la hotărârea sa asupra cererii de extrădare.
(2)În caz de respingere totală sau parţială a cererii, statul solicitat comunică motivele refuzului. Statul solicitat transmite, la cerere, copiile hotărârilor judecătoreşti pertinente.
(3)În cazul în care cererea de extrădare este aprobată, autorităţile statului solicitant şi ale celui solicitat vor conveni asupra datei şi locului predării persoanei căutate.
(4)În cazul în care persoana căutată nu este preluată de pe teritoriul statului solicitat în perioada de timp prevăzută de legislaţia acelui stat, persoana respectivă poate fi pusă în libertate şi statul solicitat are dreptul să refuze o cerere ulterioară de extrădare pentru aceeaşi infracţiune sau aceleaşi infracţiuni.
(1)Dacă se acordă extrădarea unei persoane care face obiectul unui proces penal sau se află în executarea unei pedepse în statul solicitat, statul solicitat poate preda temporar persoana căutată statului solicitant în vederea urmăririi penale. Persoana astfel predată va fi ţinută în stare de arest în statul solicitant şi va fi returnată în statul solicitat după finalizarea procedurilor împotriva persoanei respective, în conformitate cu condiţiile ce vor fi stabilite prin acord între părţi. Timpul petrecut în arest pe teritoriul statului solicitant în timpul urmăririi penale poate fi computat din perioada rămasă de executat în statul solicitat.
(2)Statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat. Amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.
(1)Dacă statul solicitat primeşte cereri de extrădare privind aceeaşi persoană de la statul solicitant şi de la un alt stat sau alte state, fie pentru aceeaşi infracţiune, fie pentru infracţiuni diferite, autoritatea executivă a statului solicitat va stabili cărui stat, dacă este cazul, va preda acea persoană.
(2)În cazul în care România primeşte o cerere de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii şi o cerere de predare în baza unui mandat european de arestare pentru aceeaşi persoană, fie pentru aceeaşi infracţiune, fie pentru infracţiuni diferite, autoritatea sa judiciară sau orice altă autoritate care ar putea fi desemnată ulterior va determina cărui stat, dacă este cazul, va preda acea persoană.
(3)La luarea unei decizii potrivit alin. (1) şi (2), statul solicitat va ţine seama de toate elementele relevante, inclusiv, dar fără a se limita la, de următoarele:
a)dacă cererile au fost formulate în baza unui tratat;
b)locul unde fiecare infracţiune a fost săvârşită;
c)interesele statelor solicitante;
d)gravitatea faptelor;
e)naţionalitatea sau cetăţenia victimei;
f)posibilitatea unei extrădări ulterioare între statele solicitante; şi g) ordinea cronologică a primirii cererilor din partea statelor solicitante.
(1)În limitele permise de propria legislaţie, statul solicitat poate sechestra şi remite statului solicitant toate obiectele, inclusiv bunurile, documentele, mijloacele de probă şi toate câştigurile în numerar sau sub orice altă formă, care au legătură cu infracţiunea pentru care se acordă extrădarea. Obiectele menţionate mai sus pot fi remise chiar dacă extrădarea nu poate deveni efectivă din cauza decesului, dispariţiei sau evadării persoanei căutate şi pot fi remise înainte de extrădare.
(2)Statul solicitat poate condiţiona remiterea obiectelor de oferirea unor asigurări satisfăcătoare din partea statului solicitant că acestea vor fi returnate în statul solicitat cât mai curând posibil. Statul solicitat poate, de asemenea, să amâne remiterea unor asemenea obiecte dacă acestea sunt necesare ca mijloace de probă în statul solicitat.
(3)Drepturile terţilor vor fi respectate pe deplin, potrivit legislaţiei statului solicitat.
(1)Persoana care a fost extrădată în temeiul prezentului tratat nu poate fi arestată, judecată sau pedepsită în statul solicitant decât pentru:
a)orice infracţiune pentru care extrădarea a fost acordată sau o infracţiune denumită în alt mod, bazată pe aceleaşi fapte ca infracţiunea pentru care extrădarea a fost acordată, dacă o asemenea infracţiune dă loc la extrădare sau este o infracţiune inclusă mai uşoară decât aceasta;
b)orice infracţiune săvârşită după extrădarea persoanei; sau c) orice infracţiune pentru care autoritatea competentă a statului solicitat consimte ca persoana să fie arestată, judecată sau pedepsită. În acest scop:
(i)statul solicitat poate cere transmiterea documentelor menţionate la art. 8; şi
(îi) persoana extrădată poate fi arestată de statul solicitant pentru o perioadă de 90 de zile sau pentru o perioadă mai lungă pe care statul solicitat o poate autoriza, cât timp cererea pentru acordarea consimţământului este în curs de soluţionare.
(2)O persoană extrădată potrivit prezentului tratat nu poate fi extrădată sau predată ulterior pentru nicio infracţiune săvârşită anterior extrădării către statul solicitant, cu excepţia cazului în care statul solicitat consimte.
(3)Alin. (1) şi (2) nu împiedică arestarea, judecarea sau pedepsirea persoanei extrădate ori extrădarea persoanei respective către un stat terţ, dacă:
a)după extrădare, persoana părăseşte teritoriul statului solicitant şi se întoarce pe acest teritoriu în mod voluntar; sau b) persoana respectivă nu părăseşte teritoriul statului solicitant în termen de 20 de zile de la data la care este liberă să plece.
(4)În înţelesul prezentului articol, pentru Statele Unite ale Americii autoritatea competentă este Ramura executivă.
Dacă persoana căutată consimte să fie predată către statul solicitant, statul solicitat poate, în conformitate cu principiile şi procedurile prevăzute de sistemul său juridic, să predea persoana respectivă cât mai repede posibil, fără alte proceduri. Consimţământul persoanei poate include renunţarea sa la protecţia oferită de regula specialităţii.
(1)România poate autoriza tranzitul pe teritoriul său al unei persoane predate Statelor Unite ale Americii de un stat terţ sau de Statele Unite ale Americii unui stat terţ. Statele Unite ale Americii pot autoriza tranzitul pe teritoriul său a unei persoane predate României de un stat terţ sau de România unui stat terţ.
(2)O cerere de tranzit trebuie transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiţiei din România şi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii. Mijloacele Interpolului pot fi de asemenea utilizate pentru transmiterea unei asemenea cereri către autorităţile sus-menţionate. Cererea de tranzit va conţine o descriere a persoanei în tranzit şi o scurtă expunere a faptelor cauzei. Persoana în tranzit va fi ţinută în stare de arest pe durata tranzitului.
(3)În cazul în care un stat utilizează tranzitul aerian şi nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul celuilalt stat, autorizarea nu este necesară. În cazul care are loc o aterizare neprevăzută, statul unde are loc aterizarea poate solicita prezentarea unei cereri de tranzit, potrivit alin. (2), şi poate reţine persoana respectivă până când cererea de tranzit este primită şi tranzitul este efectuat, atât timp cât cererea de tranzit este primită în termen de 96 de ore de la data aterizării neprevăzute.
(1)Statul solicitat va consilia, asista, apărea în instanţă şi reprezenta interesele statului solicitant în orice proceduri determinate de cererea de extrădare.
(2)Statul solicitant suportă toate cheltuielile privind traducerea documentelor de extrădare şi transportarea persoanei predate. Statul solicitat suportă orice alte cheltuieli apărute în acel stat în legătură cu procedurile de extrădare.
(3)Niciunul dintre state nu va avea vreo pretenţie pecuniară faţă de celălalt stat, care rezultă din arestarea, deţinerea, audierea sau predarea persoanelor potrivit prezentului tratat.
(1)Părţile se pot consulta reciproc în legătură cu soluţionarea unor cazuri individuale şi în scopul unei aplicări eficiente a prezentului tratat.
(2)În cazul în care statul solicitant are în vedere transmiterea unei informaţii deosebit de delicate în sprijinul cererii de extrădare, poate consulta statul solicitat pentru a stabili măsura în care informaţiile pot fi protejate de statul solicitat. Dacă statul solicitat nu poate să protejeze informaţia în forma cerută de statul solicitant, acesta va stabili dacă asemenea informaţii vor fi totuşi transmise.
Prezentul tratat se aplică infracţiunilor săvârşite atât înainte, cât şi după data intrării sale în vigoare.
(1)Prezentul tratat este supus ratificării; instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât de curând posibil.
(2)Prezentul tratat intră în vigoare odată cu schimbul instrumentelor de ratificare.
(3)După intrarea în vigoare a prezentului tratat, Convenţia de extrădare încheiată şi semnată la Bucureşti la 23 iulie 1924 dintre România şi Statele Unite ale Americii şi Convenţia adiţională semnată la Bucureşti la 10 noiembrie 1936, denumite împreună tratatele anterioare, îşi vor înceta efectele. Cu toate acestea, tratatele anterioare se aplică oricăror proceduri de extrădare în cazul cărora documentele de extrădare au fost deja supuse instanţelor statului solicitat la data intrării în vigoare a prezentului tratat, însă art. 2, art. 14 alin. (1) şi art. 18 din prezentul tratat vor fi aplicabile şi acestor proceduri, iar art. 17 din prezentului tratat se va aplica şi persoanelor extrădabile potrivit tratatelor anterioare.
(4)În ceea ce priveşte procedurile de extrădare în cazul cărora cererile de extrădare au fost primite de către statul solicitat, dar nu au fost supuse instanţelor înainte de intrarea în vigoare a prezentului tratat, statul solicitant, după intrarea în vigoare a prezentului tratat, poate modifica sau completa cererea de extrădare în măsura în care este necesar pentru ca aceasta să fie supusă instanţelor statului solicitat, potrivit prezentului tratat.
(5)Oricare dintre state poate denunţa prezentul tratat, în orice moment, printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică, şi încetarea îşi va produce efectele la 6 luni de la data primirii notificării.
Drept care subsemnaţii, deplin împuterniciţi, am semnat prezentul tratat.
Semnat la Bucureşti, în două exemplare, astăzi, 10 septembrie 2007, în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru România,
Tudor-Alexandru Chiuariu,
ministrul justiţiei
Pentru Statele Unite ale Americii,
Nicholas F. Taubman,
ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar
al Statelor Unite ale Americii în România
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.