Convenție
Convenţie din 21 mai 1963
privind răspunderea civilă pentru daune nucleare
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 258 din 15 octombrie 1992
Textul actului · 29 de articole
100%
privind răspunderea civilă pentru daune nucleare
Notă *) Traducere.
Părţile contractante,
recunoscind necesitatea instituirii unor standarde minime, de natura să asigure protecţia financiară împotriva daunelor rezultind din anumite utilizări ale energiei nucleare în scopuri paşnice,
convinse ca o convenţie privind răspunderea civilă pentru daune nucleare va contribui, de asemenea, la dezvoltarea de relaţii amicale între natiuni, indiferent de sistemele lor constituţionale şi sociale,
au hotărît sa încheie o convenţie în acest scop şi, în consecinţa, au convenit după cum urmează:
1.În sensul prezentei convenţii:
a)persoana înseamnă orice persoană fizica, orice persoană juridică de drept public sau de drept privat, orice organizaţie internationala cu personalitate juridică în temeiul legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia şi orice stat sau orice subdiviziuni constitutive ale acestuia;
b)cetăţean al unei părţi contractante cuprinde o parte contractantă sau orice subdiviziuni constitutive ale acesteia, o persoană juridică de drept public ori privat sau orice entitate publică ori privată fără personalitate juridică, stabilită pe teritoriul unei părţi contractante;
c)exploatant, în ce priveşte o instalatie nucleara, înseamnă persoana desemnată ori recunoscută de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia ca exploatant al acesteia;
d)stat pe teritoriul căruia se afla instalatia, în ce priveşte o instalatie nucleara, înseamnă partea contractantă pe teritoriul căreia este situata instalatia sau, dacă aceasta nu este situata pe teritoriul nici unui stat, partea contractantă care exploatează ori sub a carei autoritate este exploatată instalatia;
e)legea instanţei competente înseamnă legea instanţei care are competenţa jurisdicţională în temeiul prezentei convenţii, inclusiv orice norme ale unei asemenea legi referitoare la conflictul de legi;
f)combustibil nuclear înseamnă orice material care permite producerea de energie printr-o reactie în lant de fisiune nucleara;
g)produs sau deseu radioactiv înseamnă orice material radioactiv obţinut în cursul procesului de producere ori de utilizare a unui combustibil nuclear sau orice material care a devenit radioactiv prin expunere la radiatiile emise în cursul acestui proces, cu excepţia radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare şi sînt susceptibili a fi utilizaţi în scopuri ştiinţifice, medicale, agricole, comerciale sau industriale;
h)material nuclear înseamnă:
1) orice combustibil nuclear, altul decît uraniul natural sau saracit, capabil sa producă energie printr-o reactie în lant de fisiune nucleara în afară unui reactor nuclear, sau în combinaţie cu alte materiale;
2) orice produs sau deseu radioactiv;
i)reactor nuclear înseamnă orice structura conţinînd combustibil nuclear dispus astfel încît să se poată produce o reactie în lant de fisiune nucleara, fără alta sursa de neutroni;
j)instalatie nucleara înseamnă:
1) orice reactor nuclear, cu excepţia aceluia cu care este echipat un mijloc de transport maritim sau aerian, spre a fi folosit ca o sursa de putere, dacă este pentru propulsie sau în orice alt scop;
2) orice uzina care foloseşte combustibil nuclear pentru producerea de materiale nucleare şi orice uzina de prelucrare a materialelor nucleare, inclusiv orice uzina de retratare a combustibilului nuclear iradiat;
3) orice instalatie în care sînt stocate materiale nucleare, cu excepţia depozitarilor în vederea transportului. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate stabili ca mai multe instalaţii nucleare ale unui exploatant care se afla pe acelaşi amplasament vor fi considerate o singura instalatie nucleara;
k)dăuna nucleara înseamnă:
1) decesul sau orice vătămare corporală a unei persoane, orice deteriorare a bunurilor, care provin sau rezultă din proprietăţile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi a proprietăţilor toxice, explozive sau altor proprietăţi periculoase ale unui combustibil nuclear, ale produselor sau deşeurilor radioactive care se afla într-o instalatie nucleara ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalatie nucleara sînt produse în aceasta instalatie, ori sînt trimise la aceasta;
2) orice alte pierdere sau dăuna astfel provocate, în cazul şi în măsura în care prevede legea tribunalului competent;
3) dacă legea statului pe teritoriul căruia se afla instalatia prevede orice daunare a persoanei, orice pierdere sau daunare a bunurilor, care provin ori rezultă din orice radiaţie ionizanta emisă de orice alta sursa de radiatii aflată într-o instalatie nucleara;
l)accident nuclear înseamnă orice fapt sau orice succesiune de fapte avînd aceeaşi origine, care cauzează o dăuna nucleara.
2.Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate, cînd riscurile sînt suficient de reduse, sa scutească de la aplicarea prezentei convenţii mici cantităţi de materii nucleare, sub rezerva ca:
a)limitele maxime pentru scutirea acestor cantităţi sa fi fost stabilite de Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica;
b)pentru orice scutire, statul pe teritoriul căruia se afla instalatia să respecte aceste limite.
Consiliul guvernatorilor va proceda periodic la o revizuire a limitelor respective.
1.Exploatantul unei instalaţii nucleare este ţinut sa răspundă pentru orice dăuna nucleara, dacă s-a dovedit ca a fost cauzată de un accident nuclear:
a)survenit în aceasta instalatie nucleara;
b)implicind un material nuclear care provine din aceasta instalatie sau este produs în aceasta şi survenit:
1) înainte ca răspunderea pentru accidentele nucleare cauzate de acest material sa fi fost asumată, în temeiul unui contract scris, de către exploatantul unei alte instalaţii nucleare;
2) în absenta unor prevederi exprese ale unui asemenea contract, înainte ca exploatantul unei alte instalaţii nucleare sa fi preluat acest material;
3) dacă acest material este destinat unui reactor nuclear utilizat de un mijloc de transport ca sursa de energie, pentru propulsie sau în orice alt scop, înainte ca persoana autorizata sa exploateze acest reactor sa fi preluat materialul nuclear;
4) dacă acest material a fost trimis unei persoane aflate pe teritoriul unui stat necontractant, înainte sa fi fost descărcat din mijlocul de transport prin intermediul căruia a ajuns pe teritoriul acestui stat necontractant;
c)implicind un material nuclear trimis acestei instalaţii şi survenit:
1) după ce răspunderea pentru accidentele nucleare cauzate de respectivul material îi va fi fost transferata, în temeiul unui contract scris, de exploatantul unei alte instalaţii nucleare;
2) în absenta unei prevederi exprese ale unui contract scris, după ce el va prelua acest material;
3) după ce el va prelua acest material provenind de la persoana care exploatează un reactor nuclear utilizat de un mijloc de transport ca sursa de energie, fie pentru propulsie, fie în orice alt scop;
4) dacă acest material a fost trimis, cu consimţămîntul scris al exploatantului, de către o persoană aflată pe teritoriul unui stat necontractant, numai după ce materialul va fi încărcat pe mijlocul de transport cu care trebuie să părăsească teritoriul acestui stat.
Se înţelege ca dacă o dăuna nucleara este cauzată de un accident nuclear survenit într-o instalatie nucleara şi implicind materiale nucleare stocate la aceasta în legătură cu transportul acestor materiale, dispoziţiile alin. a) al prezentului paragraf nu se aplică dacă un alt exploatant ori o altă persoană este singura răspunzătoare în temeiul dispoziţiilor alin. b) sau c) din prezentul paragraf.
2.Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate prevedea în legislaţia sa ca, în condiţiile care vor putea fi specificate, un transportator de materiale nucleare sau o persoană care manipuleaza deşeuri radioactive poate, la cererea sa şi cu consimţămîntul exploatantului interesat, să fie desemnat sau recunoscut ca exploatant, în locul acestuia, în ce priveşte respectiv, materialele nucleare sau deşeurile radioactive. Într-un astfel de caz, acest transportator ori aceasta persoana va fi considerat, în sensul prezentei convenţii, ca exploatant al unei instalaţii nucleare pe teritoriul acestui stat.
3.a) În cazul în care o dăuna nucleara antreneaza răspunderea mai multor exploatanti, ei răspund solidar şi cumulativ, în măsura în care este imposibil să se determine cu certitudine care este partea din dăuna imputabilă fiecăruia;
b)În cazul în care un accident nuclear survine în cursul transportului materialelor nucleare, fie într-unul şi acelaşi mijloc de transport, fie, în cazul depozitarii, în cursul transportului, într-una şi aceeaşi instalatie nucleara şi cauzează o dăuna nucleara care antreneaza răspunderea mai multor exploatanti, răspunderea totală nu poate fi superioară cuantumului cel mai ridicat aplicabil faţă de unul dintre ei potrivit art. V;
c)În nici unul din cazurile menţionate la alin. a) şi b), răspunderea unui exploatant nu poate fi superioară cuantumului care îi este aplicabil potrivit art. V.
4.Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 sus-menţionat, cînd mai multe instalaţii nucleare, aparţinînd unuia şi aceluiaşi exploatant, sînt implicate într-un accident nuclear, acest exploatant este răspunzător pentru fiecare instalatie nucleara implicata, pînă la concurenta cuantumului care îi este aplicabil potrivit art. V.
5.În lipsa unei prevederi contrare prezentei convenţii nici o persoană, alta decît exploatantul, nu răspunde pentru o dăuna nucleara. Totodată, prezenta prevedere este fără efect asupra aplicării oricărei convenţii internaţionale de transport, în vigoare sau deschisă spre semnare, ratificare ori aderare la data la care prezenta convenţie a fost deschisă spre semnare.
6.Nici o persoană nu este răspunzătoare de pierderea sau de dăuna care nu este o dăuna nucleara potrivit alin. k) al paragrafului 1 al art. I, dar care ar fi putut fi considerată ca atare potrivit alin. k) 2) al aceluiaşi paragraf.
7.O acţiune directa poate fi intentată contra persoanei care furnizează o garanţie financiară potrivit art. VII, dacă legea instanţei competente o prevede.
Exploatantul răspunzător în temeiul prezentei convenţii trebuie să dea transportatorului un certificat emis de asigurator sau de persoana care furnizează garanţia financiară, cerută potrivit art. VII, ori în numele sau. Certificatul va indica numele şi adresa exploatantului, precum şi cuantumul, natura şi durata de validitate a garanţiei; persoana prin care sau în numele căruia a fost emis certificatul nu va putea contesta aceste indicaţii. Certificatul va preciza în plus care este materialul nuclear la care se aplică garanţia şi va conţine o declaraţie a autorităţii competente a statului pe teritoriul căruia se afla instalatia, atestind ca persoana menţionată are calitatea de exploatant în sensul prezentei convenţii.
1.Exploatantul răspunde obiectiv de orice dăuna nucleara în temeiul prezentei convenţii.
2.Dacă exploatantul face dovada ca dăuna nucleara a rezultat, în totalitate sau în parte, dintr-o neglijenţa grava a persoanei care a suferit-o ori ca aceasta persoana a acţionat sau a omis sa acţioneze, cu intenţia de a cauza o dăuna, instanţa competenţa poate, dacă legea prevede, sa-l exonereze pe exploatant, în totalitate sau în parte, de obligaţia repararii daunei suferite de aceasta persoana.
3.a) Nici o răspundere nu incumba unui exploatant, în temeiul prezentei convenţii, pentru dăuna nucleara cauzată de un accident nuclear rezultind direct din acte de conflict armat, ostilitati, război civil sau insurectie;
b)Cu excepţia cazului cînd legea statului pe teritoriul căruia se afla instalatia prevede altfel, exploatantul nu este ţinut sa răspundă pentru dăuna cauzată de un accident nuclear rezultind direct dintr-un cataclism nuclear cu caracter excepţional.
4.Cînd o dăuna nucleara şi o dăuna nenucleara sînt cauzate de un accident nuclear sau, conjugat, de un accident nuclear şi de unul sau mai multe evenimente diferite, aceasta alta dăuna, în măsura în care nu poate fi separată cu certitudine de dăuna nucleara, este considerată, în sensul prezentei convenţii, ca o dăuna nucleara cauzată de accidentul nuclear. Totodată, cînd o dăuna este cauzată, conjugat, de un accident nuclear vizat de prezenta convenţie şi de o emisie de radiatii ionizante nevizata de aceasta, nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu limitează şi nici nu afectează în alt mod răspunderea faţă de persoanele care suferă o dăuna nucleara sau, pe cale de regres ori de contribuţie, faţă de orice persoană care ar putea fi ţinuta răspunzătoare de aceasta emisie de radiatii ionizante.
5.Exploatantul nu răspunde, în temeiul prezentei convenţii, de dăuna nucleara cauzată:
a)insesi instalaţiei nucleare sau bunurilor aflate pe amplasamentul acestei instalaţii şi care sînt ori trebuie să fie utilizate în raport cu ea;
b)mijlocului de transport pe care se afla materialul nuclear în cauza, în momentul accidentului nuclear.
6.Orice stat pe teritoriul căruia se afla instalatia poate să prevadă în legislaţia sa ca alin. b) al paragrafului 5 sus-menţionat nu se aplică, sub rezerva ca în nici un caz răspunderea exploatantului pentru o dăuna nucleara, alta decît dăuna nucleara cauzată mijlocului de transport, sa nu fie inferioară sumei de 5 milioane dolari S.U.A. pentru un accident nuclear.
7.Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu afectează:
a)răspunderea oricărei persoane fizice care a cauzat, printr-o acţiune sau omisiune săvîrşită cu intenţia de a cauza o dăuna nucleara pentru care, potrivit paragrafului 3 sau paragrafului 5 sus-menţionate, nu este ţinut sa răspundă în temeiul prezentei convenţii;
b)răspunderea exploatantului, în afară prezentei convenţii, pentru o dăuna nucleara, pentru care, potrivit alin. b) al paragrafului 5 sus-menţionat, exploatantul nu este ţinut sa răspundă în temeiul prezentei convenţii.
1.Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate limita răspunderea exploatantului la un cuantum care nu va fi inferior sumei de 5 milioane dolari S.U.A. pentru un accident nuclear.
2.Orice limite ale răspunderii, stabilite potrivit prezentului articol, nu includ daunele-interese ori cheltuielile acordate de instanţa cu titlu de reparare a unei daune nucleare.
3.Dolarul S.U.A. menţionat în prezenta convenţie este o unitate de cont care echivaleaza cu valoarea-aur a dolarului S.U.A. la data de 29 aprilie 1963, respectiv 35 dolari S.U.A. pentru o uncie de aur fin.
4.Cifra indicată în paragraful 6 al art. IV şi în paragraful sus-menţionat poate fi convertită în moneda naţionala prin rotunjire.
1.Dreptul la reparatie, în temeiul prezentei convenţii, se stinge dacă o acţiune nu este introdusă în 10 ani de la data accidentului nuclear. Totodată, dacă, potrivit legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia, răspunderea exploatantului este acoperită printr-o asigurare sau orice alta garanţie financiară ori prin fonduri publice, pe o perioadă mai mare de 10 ani, legea instanţei competente poate prevedea ca dreptul la reparatie recunoscut împotriva exploatantului nu se stinge decît la expirarea perioadei în care răspunderea exploatantului este astfel acoperită potrivit legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia. Aceasta prelungire a termenului de decădere nu aduce atingere, în nici un caz, dreptului la reparatie în temeiul prezentei convenţii al persoanelor care au intentat contra exploatantului, înainte de expirarea respectivului termen de 10 ani, o acţiune subsecventa morţii sau vatamarii corporale a persoanelor.
2.Cînd o dăuna nucleara este cauzată de un accident nuclear implicind un material nuclear care, în momentul accidentului nuclear, a fost furat, pierdut, aruncat peste bord sau abandonat, termenul vizat în paragraful 1 sus-menţionat este calculat de la data acestui accident nuclear, dar nu poate fi, în nici un caz, mai mare de 20 ani calculati de la data furtului, pierderii, aruncarii peste bord ori abandonului.
3.Legea instanţei competente poate stabili un termen de decădere sau de prescripţie care nu va fi mai mic de 3 ani calculati de la data la care victima daunei nucleare a cunoscut sau ar fi trebui sa cunoască dăuna şi identitatea exploatantului căruia îi incumba răspunderea, fără ca termenele indicate în paragrafele 1 şi 2 sus-menţionate să poată fi depăşite.
4.Cu excepţia cazului ca legea instanţei competente nu dispune altfel, orice persoană care afirma ca a suferit o dăuna nucleara şi care a introdus o acţiune în reparatie în termenul aplicabil în temeiul prezentului articol îşi poate modifica cererea în sensul includerii oricărei agravari a daunei, chiar după expirarea acestui termen, atît timp cît o hotărîre definitivă nu a fost pronunţată.
5.Dacă competenţa jurisdicţională trebuie să fie atribuită potrivit alin. b) al paragrafului 3 al art. XI şi o cerere în acest scop a fost promovata în faţa uneia dintre părţile contractante împuternicite sa determine termenul aplicabil în temeiul prezentului articol, orice acţiune poate fi introdusă în termen de 6 luni de la atribuirea competentei, în cazul în care aceasta ar interveni cu mai puţin de 6 luni înaintea expirării termenului respectiv.
1.Exploatantul este obligat sa instituie o asigurare sau orice garanţie financiară care să-i acopere răspunderea pentru dăuna nucleara; cuantumul, natura şi condiţiile asigurării sau garanţiei sînt determinate de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia asigura plata indemnizaţiilor pentru dăuna nucleara, recunoscute ca fiind în sarcina exploatantului, furnizind sumele necesare în măsura în care asigurarea sau garanţia financiară nu ar fi suficiente, fără ca aceasta plata să poată, totuşi, depăşi limita eventual stabilită în temeiul art. V.
2.Nimic în paragraful 1 sus-menţionat nu obliga o parte contractantă, nici vreuna din subdiviziunile sale politice, cum ar fi state ori republici, sa instituie o asigurare sau orice alta garanţie financiară acoperind răspunderea sa ca exploatant.
3.Fondurile provenind dintr-o asigurare sau din orice alta garanţie financiară ori furnizate de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, potrivit paragrafului 1 sus-menţionat, sînt rezervate exclusiv reparatiei datorate în aplicarea prezentei convenţii.
4.Asiguratorul sau orice alt garant financiar nu poate suspenda asigurarea sau garanţia financiară prevăzută în paragraful 1 sus-menţionat şi nici nu o poate închide fără un preaviz de cel puţin 2 luni, dat în scris autorităţii publice competente, nici, în măsura în care aceasta asigurare sau alta garanţie financiară priveşte un transport de materiale nucleare, pe durata acestui transport.
Sub rezerva prevederilor prezentei convenţii, natura, forma şi întinderea reparatiei, ca şi repartiţia echitabila a indemnizaţiilor, sînt guvernate de legea instanţei competente.
1.Dacă prevederile unui regim de asigurări de boala, de asigurări sociale, de securitate socială, de asigurare împotriva accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale cuprind dispoziţii privind indemnizarea daunelor nucleare, drepturile la reparatie, în temeiul prezentei convenţii, ale beneficiarilor acestui regim, ca şi drepturile de regres contra exploatantului răspunzător prevăzute de acest regim sînt determinate, sub rezerva prevederilor prezentei convenţii, de legea părţii contractante sau de regulamentul organizaţiei internaţionale care au stabilit asemenea regimuri.
2.a) Dacă un cetăţean al unei părţi contractante, altul decît exploatantul, a reparat un prejudiciu nuclear în temeiul unei convenţii internaţionale sau a legii unui stat necontractant, el dobîndeşte prin subrogare, în concurenta sumei vărsate, drepturile de care persoana astfel indemnizata ar fi beneficiat în temeiul prezentei convenţii. Nici o persoană nu va putea dobîndi un drept de acest fel în cazul şi în măsura în care exploatantul are contra sa un drept de regres în temeiul prezentei convenţii;
b)Nici o prevedere a prezentei convenţii nu ar putea împiedica un exploatant care a plătit o indemnizaţie pentru un prejudiciu nuclear cu alte fonduri decît cele care au fost furnizate potrivit paragrafului 1 al art. VII sa reasigure persoana care a furnizat o garanţie financiară în aplicarea respectivului paragraf ori statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, în concurenta sumei pe care a vărsat-o, pentru cuantumul pe care persoana astfel indemnizata l-ar fi obţinut în temeiul prezentei convenţii.
Exploatantul nu are drept de regres decît:
a)dacă un asemenea drept a fost prevăzut expres într-un contract scris; sau b) dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acţiune ori omisiune săvîrşite cu intenţia de a cauza o dăuna, contra persoanei fizice care a acţionat sau a omis sa acţioneze cu aceasta intenţie.
1.Cu excepţia cazurilor în care prezentul articol prevede altfel, instanţele părţii contractante pe teritoriul căreia s-a produs accidentul nuclear sînt singurele competente pentru soluţionarea acţiunilor introduse conform art. II.
2.Cînd accidentul nuclear a survenit în afară teritoriului oricărei părţi contractante sau dacă locul accidentului nu a putut fi determinat cu precizie, instanţele statului pe teritoriul căruia se afla instalatia aparţinînd exploatantului răspunzător sînt competente pentru soluţionarea acestor acţiuni.
3.Cînd instanţele mai multor părţi contractante pot fi competente potrivit paragrafelor 1 sau 2 sus-menţionate, competenţa este atribuită:
a)dacă accidentul nuclear a survenit în parte în afară teritoriului oricărei părţi contractante şi în parte pe teritoriul unei singure părţi contractante, instanţelor acesteia din urma;
b)în orice alte cazuri, instanţelor părţii contractante desemnate prin acordul părţilor contractante ale căror instanţe ar fi competente în temeiul paragrafelor 1 sau 2 sus-menţionate.
1.Orice hotărîre definitivă pronunţată de o instanţa avînd competenţa jurisdicţională în temeiul art. XI trebuie să fie recunoscută pe teritoriul oricărei alte părţi contractante, mai puţin dacă:
a)hotărîrea nu a fost obţinută prin dol;
b)persoana contra căreia hotărîrea a fost pronunţată nu a avut posibilitatea să-şi susţină cauza în condiţii echitabile;
c)hotărîrea nu este contrară ordinii publice a părţii contractante unde trebuie să fie recunoscută sau nu este conformă cu normele fundamentale ale justiţiei.
2.Orice hotărîre definitivă, care este recunoscută şi a carei executare este cerută în forma pretinsa de legea părţii contractante unde executarea s-a cerut, este executorie ca şi orice hotărîre a instanţelor acestei părţi contractante.
3.Orice cauza în privinta căreia s-a pronunţat o hotărîre nu mai poate face obiectul unei noi examinari pe fond.
Prezenta convenţie şi legea naţionala aplicate în temeiul prevederilor sale se aplică fără nici o discriminare bazată pe cetăţenie, domiciliu ori reşedinţa.
Dacă o acţiune este introdusă, în temeiul prezentei convenţii, la instanţa competenţa, potrivit art. XI, nici o imunitate de jurisdicţie decurgind din normele dreptului intern sau ale dreptului internaţional nu poate fi invocată, mai puţin în privinta măsurilor de executare.
Fiecare parte contractantă adopta măsurile potrivite pentru a asigura ca repararea unei daune nucleare, ca şi daunele-interese şi cheltuielile acordate de instanţa cu acest titlu, primele de asigurare şi de reasigurare ca şi fondurile dintr-o asigurare, reasigurare sau din orice alta garanţie financiară ori fondurile furnizate de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, potrivit prezentei convenţii, sînt liber convertibile în moneda părţii contractante pe teritoriul căreia prejudiciul a fost suferit, a părţii contractante pe teritoriul căreia reclamantul îşi are reşedinţa obişnuită şi, în privinta primelor şi prestaţiilor de asigurare şi reasigurare, în moneda specificată în contractul de asigurare sau de reasigurare.
Nimeni nu va avea dreptul să fie despăgubit în temeiul prezentei convenţii în măsura în care dăuna nucleara i-a fost deja reparată în temeiul unei alte convenţii internaţionale privind răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare.
Prezenta convenţie nu aduce atingere aplicării convenţiilor sau acordurilor internaţionale relative la răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare care sînt în vigoare ori deschise spre semnare, ratificare ori aderare la data la care prezenta convenţie este deschisă spre semnare, în privinta părţilor la aceste acorduri ori convenţii.
Prezenta convenţie nu va fi interpretată ca afectind drepturile de care ar putea beneficia o parte contractantă în temeiul dreptului internaţional public în privinta unei daune nucleare.
1.Orice parte contractantă care încheie un acord în virtutea alin. b) al paragrafului 3 al art. XI va comunică fără întîrziere textul prezentului acord directorului general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, în vederea informării şi comunicării către celelalte părţi contractante.
2.Orice parte contractantă va comunică directorului general, în vederea informării şi comunicării către celelalte părţi contractante, textul legilor şi regulamentelor sale referitoare la problemele tratate de prezenta convenţie.
Indiferent dacă o parte contractantă va pune capăt aplicării prezentei convenţii în ce o priveşte, potrivit art. XXV ori o va denunta, potrivit art. XXVI, prevederile prezentei convenţii rămîn aplicabile faţă de orice dăuna nucleara cauzată de un accident nuclear survenit înainte de data la care prezenta convenţie încetează să se aplice faţă de aceasta parte contractantă.
Prezenta convenţie va fi deschisă spre semnare pentru statele reprezentate la Conferinţa Internationala privind răspunderea civilă în materie de daune nucleare, ţinuta la Viena în perioada 29 aprilie - 19 mai 1963.
Prezenta convenţie va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngă directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica.
Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare şi, pentru orice stat care ratifica ulterior, la 3 luni după depunerea instrumentului de ratificare de către acest stat.
1.Orice stat membru al O.N.U., al unei instituţii specializate ori al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, nereprezentat la Conferinţa internationala privind răspunderea civilă în materie de daune nucleare, ţinuta la Viena în perioada 29 aprilie - 19 mai 1963, va putea adera la prezenta convenţie.
2.Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngă directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica.
3.Pentru orice stat care adera, convenţia va intra în vigoare la 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare, cu condiţia să între în vigoare conform art. XXIII.
1.Prezenta convenţie este încheiată pentru o perioadă de 10 ani de la data intrării sale în vigoare. Orice parte contractantă va putea pune capăt, în ceea ce o priveşte, aplicării prezentei convenţii la sfîrşitul acestei perioade dînd un preaviz de un an în acest scop directorului general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica.
2.Prezenta convenţie va rămîne în continuare în vigoare pentru o perioadă de 5 ani faţă de părţile contractante care nu au pus capăt aplicării sale potrivit paragrafului 1 sus-menţionat şi, ulterior, pentru perioade succesive de 5 ani, faţă de părţile contractante care nu îi vor pune capăt la sfîrşitul uneia din aceste perioade, dînd un preaviz de un an în acest scop directorului general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica.
1.O conferinţa va fi convocată de directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica la orice data în cadrul perioadei de 5 ani care va urma datei intrării sale în vigoare, pentru a examina revizuirea prezentei convenţii, dacă o treime din părţile contractante îşi exprima acordul în acest sens.
2.Orice parte contractantă poate denunta prezenta convenţie, prin notificare către directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, într-un termen de 12 luni după prima conferinţa de revizuire ţinuta potrivit paragrafului 1 sus-menţionat.
3.Orice denunţare va dobîndi efect la un an de la data primirii notificării în acest scop de către directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica.
Directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica va notifica statelor invitate la Conferinţa Internationala privind răspunderea civilă în materie de daune nucleare, ţinuta la Viena în perioada 29 aprilie - 19 mai 1963, şi statelor care au aderat la convenţie:
a)semnarea, ca şi primirea instrumentelor de ratificare ori aderare, în aplicarea art. XXI, XXII şi XXIV;
b)data la care convenţia va intra în vigoare, în aplicarea art. XXIII;
c)primirea notificărilor de retragere şi denunţare, în aplicarea art. XXV şi XXVI;
d)cererile de convocare a unei conferinţe de revizuire a convenţiei, în aplicarea art. XXVI.
Prezenta convenţie va fi înregistrată de directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, conform art. 102 al Cartei O.N.U.
Textul original al prezentei convenţii, ale cărui versiuni în limba engleza, spaniola, franceza şi rusa au aceeaşi valoare, va fi depus pe lîngă directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, care va elibera copii certificate conforme.
Drept pentru care plenipotenţiarii subsemnati, deplin împuterniciţi în acest sens, au semnat prezenta convenţie.
Facuta la Viena, la 21 mai 1963.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.