Decizie nr. 59 din 11 februarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Nicolau în Dosarul nr. 7.026/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 7.026/2001, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Nicolau.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 47 privind dreptul la petiţionare, din Constituţie, deoarece, "speriati de o eventuala amenda ce ar putea primi ca urmare a cererii lor, mulţi cetăţeni vor renunţa la dreptul de a se adresa cu cereri sau petiţii justiţiei". De asemenea, autorul excepţiei susţine ca textele de lege criticate încalcă şi art. 123 şi art. 125 alin. (2) din Legea fundamentală.

Instanţa de judecată apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că nu exista contradictii între dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă şi prevederile constituţionale invocate.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca textele atacate ca neconstituţionale nu contravin principiului liberului acces la justiţie prevăzut în art. 21 din Constituţie. Se arata ca textele atacate nu sunt contrare nici art. 47 din Constituţie, care reglementează dreptul la petiţionare, deoarece "adresarea unor cereri instanţei de judecată, în timpul derulării unui proces, constituie aspecte de procedura reglementate de legea specială, cărora nu le sunt incidente prevederile constituţionale ale art. 47". În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 123 din Legea fundamentală, se arata ca textele criticate "răspund rigorii constituţionale atâta timp cat judecătorul, independent în exercitarea profesiei, apreciază în funcţie de prevederile legale incidente şi de situaţia de fapt asupra existenţei relei-credinţe".

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arata ca cetăţenii beneficiază de drepturile şi obligaţiile prevăzute în Constituţie şi în alte legi şi ca art. 54 din Constituţie prevede obligaţia exercitării cu buna-credinţa a drepturilor şi a libertăţilor. De asemenea, se arata ca "textele criticate trebuie privite în contextul reglementării unitare a amenzii judiciare introduse în Codul de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, în scopul sporirii eficientei măsurilor luate pentru asigurarea ordinii şi solemnitatii şedinţei de judecată, pentru desfăşurarea normală a judecaţii sau a executării silite, fără amânări pricinuite cu rea intenţie sau din culpa."

Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca "art. 108^1 alin. 1 lit. a) şi b) nu împiedica în nici un fel activitatea de judecată, ci, dimpotriva, ocroteşte înfăptuirea justiţiei". În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei cu privire la buna-credinţa, se apreciază că nu sunt incalcate prevederile art. 123 din Constituţie. Se mai arata ca "susţinerea potrivit căreia prin aplicarea amenzii judiciare instanţa s-a erijat într-o instanţa extraordinară nu poate fi primită, deoarece amenda se stabileşte în cadrul procesului civil în desfăşurare, iar împotriva încheierii prin care s-a stabilit exista calea de atac de reexaminare".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, va sanctiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

1.cu amendă judiciară de la 500.000 la 7.000.000 lei:

a)introducerea, cu rea-credinţa, a unor cereri vadit netemeinice;

b)formularea, cu rea-credinţa, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;"

Autorul excepţiei, care, de altfel, a formulat în cursul judecaţii numeroase cereri de recuzare, considera, în esenta, ca sancţionarea introducerii în justiţie, cu rea-credinţa, a unor cereri de recuzare sau de strămutare, ar încalcă principiul liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.

Critica este nefondata, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce urmează.

Activitatea procesuala a părţilor trebuie să se desfăşoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusiva a legiuitorului, soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Legea fundamentală.

Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu buna-credinţa, iar nu în spirit abuziv, sicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţa. În opinia autorului excepţiei, nefiind definită prin lege, reaua-credinţa nici nu poate exista, cu atât mai mult cu cat buna-credinţa este prezumată, iar "netemeinicia" unei cereri sau petiţii nu este de natura sa pagubeasca justiţia, de vreme ce acela care introduce cererea o şi timbrează. Astfel autorul excepţiei ajunge sa considere ca abuzul este ingaduit, de vreme ce acela care îl săvârşeşte plăteşte pentru aceasta taxa de timbru. Activitatea de judecată devine astfel, în aceasta viziune, o simpla prestare de servicii, comandata de reclamant.

Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăşi, o prezumţie a relei-credinţe. De altfel, exercitarea abuzivă a unui drept se produce numai în situaţia în care acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.

De asemenea, Curtea retine că nu poate fi primită nici critica autorului excepţiei, potrivit căreia sancţionarea justiţiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedura ar împiedica accesul liber la justiţie, deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancţiunii se poate face cerere de reexaminare.

Şi, în sfârşit, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia partea ce foloseşte în mod abuziv drepturi procesuale răspunde pentru pagubele pricinuite celui prejudiciat şi nu ar mai fi cazul sa mai "răspundă încă o dată" printr-o amenda. Or, răspunderea civilă delictuala nu exclude, în principiu, existenta, pentru aceleaşi fapte, a răspunderii administrative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Nicolau în Dosarul nr. 7.026/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu