Decizie nr. 1.183 din 17 septembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2^1) şi (3) şi ale art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.266/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că reglementarea criticată este conformă cu principiile enunţate în Legea fundamentală şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.266/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2^1) şi (3) şi ale art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect o acţiune în pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, deoarece instituie un privilegiu în favoarea chiriaşilor imobilelor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, care au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor ce au fost retrocedate foştilor proprietari prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Se arată că despăgubirea cumpărătorilor unor astfel de imobile la valoarea de circulaţie actuală a imobilelor constituie în mod vădit o îmbogăţire fără justă cauză şi o discriminare, pe de o parte, faţă de restul cetăţenilor care nu beneficiază de astfel de măsuri legislative ce constau în alocarea de fonduri publice cu caracter preferenţial, iar pe de altă parte, faţă de foştii proprietari deposedaţi abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care beneficiază de măsuri reparatorii având ca obiect titluri de participare la Fondul "Proprietatea", organism a cărui incapacitate reală de a asigura plata despăgubirilor a fost subliniată în mod repetat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, cauza Porţeanu contra României, 2006).

În opinia instanţei de judecată, soluţia legislativă actuală, introdusă prin Legea nr. 1/2009, diferă esenţial faţă de dreptul comun în materia răspunderii vânzătorului pentru evicţiune, întrucât, potrivit art. 1344 din Codul civil, cumpărătorul evins are dreptul la restituirea sporului de valoare al imobilului, în caz de evicţiune totală. Într-adevăr, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, este admisibilă instituirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii distincte, însă, în cauză, este evidentă lipsa unui "criteriu obiectiv şi rezonabil", în sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, care să justifice această diferenţă de tratament juridic, respectiv obligarea vânzătorului, în speţă statul, la plata unei despăgubiri cu mult superioare preţului plătit, chiar actualizat cu rata inflaţiei.

În acest sens, susţine şi contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Constituţie, care prevăd că economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera concurenţă, ceea ce exclude alocarea preferenţială de resurse publice fără a exista justificări obiective şi raţionale, cum ar fi considerente de protecţie socială ori cerinţe economice de interes general. În acest mod, instanţa apreciază că este încălcat interesul naţional în activitatea economică şi financiară, instituindu-se o sarcină excesivă asupra bugetului de stat, prin numeroasele acţiuni în justiţie pentru plata valorii de circulaţie a imobilelor, introduse atât de cumpărătorii evinşi care au obţinut deja preţul plătit, actualizat cu valoarea inflaţiei, conform soluţiei legislative anterioare, cât şi de cei care au dreptul la reparaţie prin plata valorii de piaţă a imobilelor, în acord cu actuala reglementare.

Astfel, în opinia instanţei de judecată, prin adoptarea Legii nr. 1/2009 au fost nesocotite atât interesul contribuabilului, cât şi interesul general al statului în activitatea economică şi financiară, ce vizează menţinerea unui echilibru bugetar, necesar bunei funcţionări a economiei şi realizării obligaţiilor sale, stabilite prin Constituţie şi prin legile în vigoare.

Prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, cu referire la Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care interzice însuşi legiuitorului să reglementeze în mod discriminatoriu exerciţiul drepturilor recunoscute cetăţenilor.

Astfel, analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia indemnizării cumpărătorilor imobilelor preluate de regimul comunist, în situaţia în care aceştia au fost evinşi, prin admiterea acţiunilor în revendicare formulate de foştii proprietari, instanţa de judecată învederează faptul că a fost considerată suficientă, prin raportare la exigenţa proporţionalităţii între interesul general care a generat privarea de bun şi interesul particular, o indemnizare care reprezintă o parte din valoarea de circulaţie a bunului (cauza Velikovi şi alţii contra Bulgariei, 2007) sau contravaloarea preţului actualizat, plătit de cumpărătorul evins (cauza Tudor Tudor contra României, 2009). Mai mult, în cauze precum Pincova şi Pinc contra Republicii Cehe, 2005, sau Stoyanova şi Ivanov contra Bulgariei, 1999, instanţa de contencios european al drepturilor omului a statuat că, în situaţia în care au existat încălcări esenţiale ale legii, privarea de proprietate va fi socotită proporţională şi conformă Convenţiei, chiar dacă despăgubirea este net inferioară valorii de circulaţie actuale a imobilului. Prin urmare, aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, soluţia legislativă anterioară Legii nr. 1/2009, de restituire a preţului actualizat cu rata inflaţiei, este conformă cu cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, astfel încât actuala soluţie legislativă, de indemnizare a cumpărătorului la valoarea de circulaţie actuală a bunului, nu este justificată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie şi nici prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că situaţia proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile este deosebită de cea a foştilor proprietari deposedaţi abuziv, diferenţa de tratament juridic fiind justificată de statutul juridic diferit al celor două categorii de proprietari. În plus, legiuitorul este liber să opteze cu privire la întinderea şi modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, iar practica Curţii Europene a Drepturilor Omului recunoaşte despăgubirea persoanelor îndreptăţite prin acordarea unei "sume corespunzătoare cu valoarea actuală a apartamentului" (cauza Raicu contra României, 2006).

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (2^1) şi (3) şi ale art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dispoziţii introduse prin art. I pct. 16 şi 18 şi modificate prin pct. 17 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 50: "(2^1) Cererile sau acţiunile în justiţie având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.

(3)Restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi (2^1) se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor*) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.";

Notă *) Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost reorganizat în Ministerul Economiei şi în Ministerul Finanţelor Publice.

–Art. 50^1: "(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.

(2)Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin expertiză."

În opinia instanţei de judecată, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 135 alin. (1) privind caracterul de economie de piaţă al economiei României şi alin. (2) lit. b) referitor la obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat, în cadrul controlului a priori, asupra constituţionalităţii Legii nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, statuând că aceasta este constituţională.

Astfel, prin Decizia nr. 1.351 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie 2008, Curtea a respins obiecţia de neconstituţionalitate, reţinând, în legătură cu textele de lege criticate şi în prezenta cauză, că "acordarea unor despăgubiri la valoarea actuală a imobilelor are natura juridică a unei măsuri echitabile, menită să le ofere foştilor chiriaşi posibilitatea de a-şi cumpăra o locuinţă, ceea ce este în consens cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora: «România este stat de drept, în care [...] drepturile şi libertăţile cetăţenilor [...], dreptatea [...] reprezintă valori supreme [...] şi sunt garantate.»"

Autorul excepţiei susţine, de asemenea, înfrângerea principiului egalităţii prin reglementarea instituită de Legea nr. 1/2009, "care prevede un privilegiu în favoarea chiriaşilor evinşi pentru că aceştia [...] ar urma să primească valoarea de circulaţie a imobilului, ceea ce reprezintă o discriminare şi un privilegiu atât în raport de restul cetăţenilor, cât şi în raport de foştii proprietari deposedaţi abuziv de regimul comunist", faţă de care "legea prevede o modalitate de reparaţie cu totul incertă şi ineficace". Cât priveşte această pretinsă contrarietate faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin aceeaşi decizie, că aceasta este nefondată, "deoarece principiul egalităţii impune aplicarea aceluiaşi tratament juridic unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Or, foştii proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv se află în situaţie juridică diferită faţă de proprietarii care au dobândit dreptul de proprietate în calitate de foşti chiriaşi, în baza Legii nr. 112/1995. Astfel, prima categorie beneficiază de măsuri reparatorii datorate preluării abuzive a imobilelor de către stat, în timp ce a doua categorie beneficiază de plată unor despăgubiri ca urmare a desfiinţării pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare. Este echitabil, în această situaţie, ca statul să acorde despăgubiri la preţul de piaţă al imobilelor, care să permită cumpărarea unei noi locuinţe, având în vedere că, la data dobândirii acelui imobil de la stat, cumpărătorul a plătit preţul real al imobilului, stabilit în conformitate cu actele normative în vigoare la acel moment."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii, soluţia acestei decizii este valabilă şi în prezenta cauză.

Referitor la înfrângerea prevederilor cuprinse în art. 135 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea fundamentală, autorul excepţiei arată că, potrivit normei constituţionale, "România este o economie de piaţă bazată pe libera concurenţă, ceea ce exclude favorizarea unor particulari prin alocarea preferenţială de resurse publice, fără a exista o justificare întemeiată". Totodată, apreciază că "se încalcă un interes naţional în activitatea economică şi financiară, prin instituirea unei sarcini excesive şi nejustificate în sarcina statului". Faţă de aceste susţineri, Curtea consideră că restituirea preţului de piaţă al imobilelor nu aduce atingere intereselor statului sau economiei naţionale, legiuitorul reglementând, prin art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, modalităţile de restituire a despăgubirilor dintr-un fond extrabugetar, special constituit, precum şi sursele de finanţare, plata despăgubirilor efectuându-se de către Ministerul Economiei şi Finanţelor*), prin serviciile publice descentralizate ale acestuia.

Notă *) Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost reorganizat în Ministerul Economiei şi în Ministerul Finanţelor Publice.

Aşa fiind, Curtea apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală şi din celelalte documente internaţionale invocate în susţinerea excepţiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2^1) şi (3) şi ale art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.266/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora