Decizie nr. 99 din 14 februarie 2008

Acsinte Gaspar - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună, prin preşedintele său, Ioan Antonescu, şi de membrii fondatori: Steluţa Safta Lambru, Livia Dima, Elena Lupu, Marcel Coandă, Cătălina Coandă, Roxana Oprea, Viorica Ştefania Oprea şi Ştefan Oprea în Dosarul nr. 28/P/2000 (număr unic 360/3/2005), al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde Ioan Antonescu, preşedinte al Partidului Solidarităţii Democratice Pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună, precum şi Livia Dima, Elena Lupu şi Cătălina Coandă. Se constată lipsa celorlalţi autori, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.058D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de aceiaşi autori în Dosarul nr. 27/P/2000 (număr unic 4/3/2000) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund aceleaşi părţi ca şi în precedentul dosar, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curţii că dosarele se află la al doilea termen de judecată, precum şi faptul că autorii excepţiei au depus note scrise prin care îşi precizează critica de neconstituţionalitate, precum şi o cerere pentru acordarea unui nou termen de judecată.

Ioan Antonescu solicită, personal şi în numele partidului al cărui preşedinte este, amânarea soluţionării cauzei până la exprimarea de către Camera Deputaţilor şi Senat a punctelor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că lipsa acestora reprezintă dovada lipsei de respect a acestor autorităţi faţă de alegători. Mai arată că, deşi au prezentat în detaliu excepţia de neconstituţionalitate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, instanţa nu a reţinut şi critica referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu impune autorităţilor publice obligaţia de a-şi exprima opinia asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, ci instituie doar o posibilitate, o vocaţie a acestora de a formula un punct de vedere în cauză. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională este independentă faţă de orice autoritate publică (...)", astfel încât Curtea nu este ţinută, în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, de opiniile exprimate de acele autorităţi publice. Cu atât mai mult, lipsa acestor puncte de vedere nu împiedică exercitarea controlului de constituţionalitate.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Ioan Antonescu se opune conexării, precizând că se impune judecarea separată a fiecărui dosar.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Deliberând, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.058D/2007 la Dosarul nr. 1.057D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. Ioan Antonescu arată, în esenţă, că prevederile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor şi cele ale Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale contravin dispoziţiilor Constituţiei României, ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale altor instrumente internaţionale.

Ceilalţi autori prezenţi achiesează la susţinerile preşedintelui Partidului Solidarităţii Democratice Pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună, Ioan Antonescu.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 nu au legătură cu cauzele aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 15 iunie 2007 şi 28 iunie 2007, pronunţate în dosarele nr. 28/P/2000 (număr unic 360/3/2005) şi nr. 27/P/2000 (număr unic 4/3/2000), Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor. Excepţia a fost ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună, prin preşedintele său, Ioan Antonescu, şi de membrii fondatori: Steluţa Safta Lambru, Livia Dima, Elena Lupu, Marcel Coandă, Cătălina Coandă, Roxana Oprea, Viorica Ştefania Oprea şi Ştefan Oprea în cauze civile având ca obiect cererea de reînregistrare a partidului menţionat.

În motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 vin în contradicţie cu obligaţiile autorităţilor publice de a răspunde la petiţii la termenele şi în condiţiile stabilite de lege, încălcându-se unele drepturi fundamentale garantate de Constituţie, precum şi de tratatele şi convenţiile la care România este parte.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 "nu încalcă în niciun fel dispoziţiile constituţionale care privesc garantarea accesului liber la justiţie, prioritatea reglementărilor internaţionale faţă de dreptul intern sau răspunderea magistraţilor în cazul restrângerii dreptului unei persoane de a solicita răspuns la o problemă deja soluţionată de către o instituţie publică, privind exercitarea abuzivă a dreptului de petiţionare."

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât sesizarea autorităţilor sau instituţiilor publice de către acelaşi petiţionar, cu mai multe petiţii, referitoare la aceeaşi problemă, creează premisele abuzului de drept. Odată primit răspunsul, sesizarea ulterioară care invocă aceeaşi situaţie, fără indicarea vreunei modificări în fapt sau în drept, devine inutilă. Arată că, odată cu clasarea la numărul primei petiţii, petentului i se va comunică această soluţie, făcându-se menţiune despre răspunsul anterior.

Avocatul Poporului precizează că nu îşi poate exprima punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, întrucât are calitatea de intimaţi în alte cauze aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună, autor al prezentei excepţii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 7 din Legea nr. 233/2002 de aprobare a ordonanţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002.

Textul criticat are următorul conţinut:

–Art. 10. - "(1) În cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite.

(2)Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns."

În ceea ce priveşte susţinerile din şedinţa publică prin care autorii excepţiei precizează că, în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, au criticat şi constituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, dar instanţa a omis să le cuprindă în încheierea de sesizare, Curtea constată că nu se poate considera legal sesizată cu soluţionarea acestei din urmă excepţii. Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl reprezintă încheierea instanţei. Prin urmare, instanţa de contencios constituţional nu poate fi sesizată direct de către autorii excepţiei, căci, altminteri, excepţia s-ar transforma într-o acţiune directă, iar Curtea Constituţională ar exercita un control din oficiu, ceea ce ar fi contrar prevederilor Legii fundamentale cuprinse în art. 144 lit. d).

Aşadar, Curtea va examina numai constituţionalitatea prevederilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege mai sus citat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" şi art. 148 - "Integrarea în Uniunea Europeană".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reînregistrare a Partidului Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună. Textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate reglementează aspecte procedurale pentru situaţia în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă. Faţă de obiectul procesului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu soluţionarea acesteia. De aceea, excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege criticat urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună, prin preşedintele său, Ioan Antonescu, şi de membrii fondatori: Steluţa Safta Lambru, Livia Dima, Elena Lupu, Marcel Coandă, Cătălina Coandă, Roxana Oprea, Viorica Ştefania Oprea şi Ştefan Oprea în dosarele Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă nr. 28/P/2000 (număr unic 360/3/2005) şi nr. 27/P/2000 (număr unic 4/3/2000).

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2008.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu