Decizie nr. 780 din 20 septembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ioana Dorina Feraru în Dosarul nr. 3.460/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală, de Simona Claudia Popa în Dosarul nr. 4.378/212/2007 al Judecătoriei Constanţa, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova în Dosarul nr. 3.334/204/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Administraţia Naţională "Apele Române" în Dosarul nr. 17.200/281/2006 al Tribunalului Prahova Secţia penală, de Cezar Receanu în Dosarul nr. 152/281/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Stan Zamfir în Dosarul nr. 508/204/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Marius Laurenţiu Carniciu în Dosarul nr. 827/254/2007 al Judecătoriei Mangalia, de Lazăr Gâlcă în Dosarul nr. 2.713/245/2007 al Judecătoriei Iaşi şi de Gheorghe Stan în Dosarul nr. 3.330/300/2007 al Tribunalului Bucureşti Secţia I penală.

La apelul nominal răspund reprezentanţii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova, domnii consilieri juridici Sorin Florea şi Bianca Dinu, reprezentantul Administraţiei Naţionale "Apele Române", avocat cu delegaţie la dosar, şi Stan Zamfir, asistat de avocat Gherasim Ilinca. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curţii că partea Gabriela Abagiu a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 667 D/2007, nr. 724 D/2007, nr. 794 D/2007, nr. 795 D/2007, nr. 797 D/2007, nr. 798 D/2007, nr. 922 D/2007, nr. 1.105 D/2007 şi nr. 1.125 D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 724D/2007, nr. 794 D/2007, nr. 795D/2007, nr. 797D/2007, nr. 798D/2007, nr. 922 D/2007, nr. 1.105 D/2007 şi nr. 1.125 D/2007 la Dosarul nr. 667D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente.

Reprezentanţii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecată şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Administraţiei Naţionale "Apele Române" solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele expuse în dosar.

Stan Zamfir, prin avocat, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, referindu-se şi la practica instanţelor de judecată în aplicarea textului de lege criticat.

Ministerul Public, referindu-se la jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie, cu privire la care arată că îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauză, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.460/85/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ioana Dorina Feraru în dosarul menţionat.

Prin Încheierea din 20 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.378/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Simona Claudia Popa în dosarul menţionat.

Prin încheierile din 21 mai 2007 şi, respectiv, 14 mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 3.334/204/2006 şi nr. 17.200/ 281/2006, respectiv în dosarele nr. 152/281/2007 şi nr. 508/204/2007, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, Administraţia Naţională "Apele Române", Cezar Receanu şi, respectiv, de Stan Zamfir în dosarele menţionate.

Prin Încheierea din 30 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 827/254/2007, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marius Laurenţiu Carniciu în dosarul menţionat.

Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.713/245/2007, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Lazăr Gâlcă în dosarul menţionat.

Prin Încheierea din 21 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.330/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Stan Gheorghe în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele nouă dosare conexate, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât dă posibilitatea procurorului ca, prin neîndeplinirea în termen a atribuţiilor de serviciu, să lezeze dreptul cetăţenilor la soluţionarea cauzelor prin examinarea nemijlocită de către instanţă a actelor organelor de urmărire penală. Astfel, în opinia autorilor excepţiei, sancţionarea părţii interesate prin lipsirea ei de posibilitatea de a formula plângere împotriva soluţiei date cu întârziere de un prim-procuror ce trebuie să respecte un termen legal, dar care nu este obligat să facă aceleiaşi părţi comunicarea în interiorul aceluiaşi termen (de 20 de zile) sau într-un alt termen stabilit de lege, este disproporţionată şi vătămătoare. Se arată că "aşa cum pentru procuror nu există nicio sancţiune procedurală dacă acesta nu rezolvă plângerea primită în termen de 20 de zile şi nu comunică de îndată persoanei interesate modul de soluţionare, nici părţii vătămate nu ar trebui să i se aplice un regim juridic diferit, sancţionând plângerea ca tardivă". În opinia autorilor excepţiei, "posibilitatea de a folosi o cale de atac nu poate fi îngrădită prin stabilirea unui termen care începe să curgă dintr-o situaţie ipotetică, şi nu după comunicarea soluţiei procurorului". Se mai arată că există neconcordanţă între dispoziţiile art. 277 din Codul de procedură penală, care instituie obligaţia procurorului de a rezolva plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire, şi prevederile criticate, care s-ar interpreta în sensul că termenul de rezolvare a plângerii de către procuror poate fi depăşit, chiar nelimitat. În sfârşit, se mai arată că atât doctrina, cât şi practica în materie propun, de lege ferenda, modificarea prevederilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, "având în vedere că sunt încălcate drepturile constituţionale ale petentului, care este sancţionat procesual pentru o culpă care nu îi aparţine".

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât, prin instituirea modalităţii diferite de calcul al termenului procedural prevăzut de art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, în raport de cel prevăzut de art. 278^1 alin. 1 din acelaşi cod, se încalcă liberul acces la justiţie şi egalitatea în faţa legii. Se apreciază că nu este echitabilă impunerea unei obligaţii procesuale diferite în sarcina persoanei interesate, în ceea ce priveşte termenul de formulare la instanţă a plângerii împotriva unei rezoluţii sau ordonanţe a procurorului, în funcţie de atitudinea organului de urmărire penală, care poate soluţiona plângerea întemeiată pe art. 278 din Codul de procedură penală în termen de 20 de zile sau cu încălcarea acestui termen. În opinia instanţei, textul de lege criticat nu răspunde niciunei raţiuni de ordin practic, fiind absolut suficientă şi legitimă reglementarea instituită prin 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Constanţa, Tribunalul Prahova - Secţia penală, Judecătoria Mangalia, Judecătoria Iaşi şi Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă, de fapt, o concretizare a normelor constituţionale ce consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituit tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi în prezenta cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2), care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi supremaţia legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un process echitabil, precum şi cele ale art. 24 privind dreptul la apărare. Se invocă, totodată, dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, respectiv interzicerea abuzului de drept, precum şi cele ale art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare naţionale competente, împotriva actelor care violează drepturile fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional, care s-a pronunţat asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, şi nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, prin care Curtea Constituţională a statuat că aceste dispoziţii legale sunt constituţionale.

Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, pe de o parte, că prevederile legale criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În plus, în prezenta cauză se invocă încălcarea, prin acelaşi text de lege, a prevederilor constituţionale privind dreptul la apărare, a dispoziţiilor art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv, respectiv interzicerea abuzului de drept, precum şi a celor ale art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare naţionale competente, împotriva actelor care violează drepturile fundamentale.

Nici aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu împiedică partea interesată să se adreseze în mod efectiv instanţei de judecată şi să se prevaleze, în faţa acesteia, de garanţiile procesuale pe care le presupune dreptul la apărare. Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care se face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorilor excepţiei, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ioana Dorina Feraru în Dosarul nr. 3.460/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală, de Simona Claudia Popa în Dosarul nr. 4.378/212/2007 al Judecătoriei Constanţa, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova în Dosarul nr. 3.334/204/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Administraţia Naţională "Apele Române" în Dosarul nr. 17.200/281/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Cezar Receanu în Dosarul nr. 152/281/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Stan Zamfir în Dosarul nr. 508/204/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Marius Laurenţiu Carniciu în Dosarul nr. 827/254/2007 al Judecătoriei Mangalia, de Lazăr Gâlcă în Dosarul nr. 2.713/245/2007 al Judecătoriei Iaşi şi de Gheorghe Stan în Dosarul nr. 3.330/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta