referitoare la interpretarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, privind acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B
Dosar nr. 1.856/1/2024
| Corina-Alina Corbu | - președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Marian Budă | - președintele delegat al Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Curelea | - judecător la Secția I civilă |
| Mirela Vișan | - judecător la Secția I civilă |
| Ileana Ruxandra Tirică | - judecător la Secția I civilă |
| Dorina Zeca | - judecător la Secția I civilă |
| Mihaela Glodeanu | - judecător la Secția I civilă |
| Cosmin Horia Mihăianu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ianina Blandiana Grădinaru | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Diana Manole | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Carmen Sandu Necula | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marcela Marta Iacob | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cristian Daniel Oana | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Gheza Attila Farmathy | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ștefania Dragoe | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Pohrib | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Veronica Dumitrache | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.856/1/2024, la care s-a conexat Dosarul nr. 2.019/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Giurgiu - Secția civilă cu privire la dezlegarea următoarei probleme de drept: „dacă, în interpretarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală sau doar cu titlu de excepție, în unitățile unde nu există posibilități de distribuire în natură, iar pentru personalul care își desfășoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea?“ și de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: „dacă norma de hrană nr. 12 suplimentul B se aplică și în privința cadrelor militare polițiști, aflați în subordinea M.A.I., conform Ordinului M.A.I. nr. 136/2017 și Ordinului M.A.I. nr. 310/2009“.
Magistratul-asistent învederează că la dosarul cauzei au fost depuse raportul întocmit, concluzii scrise din partea Inspectoratului General al Poliției Române și puncte de vedere din partea Ministerului Afacerilor Interne și a intimatului.
Președintele completului, doamna judecător Corina Alina Corbu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:
Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 13 august 2024, în Dosarul nr. 56/116/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și proceselor privind prestații de asigurări sociale (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept anterior menționate.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 2 septembrie 2024 cu nr. 1.856/1/2024.
Ulterior, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, cu nr. 2.019/1/2024, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept anterior menționată.
Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și cel al sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 2.019/1/2024 la Dosarul nr. 1.856/1/2024.
Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 65/2003
Articolul 1
Personalul aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană.
Articolul 2
Normele de hrană zilnice, plafoanele calorice și categoriile de personal pentru care se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Articolul 3
Hrana se asigură în conformitate cu prevederile actelor normative care reglementează acordarea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Articolul 4
Normele de aplicare a prezentei hotărâri, precum și structura normelor de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 136/2017 pentru aprobarea Regulilor de aplicare a normelor de hrană, a Regulilor privind organizarea și funcționarea popotelor, a structurii normelor de hrană pentru animalele de serviciu, precum și a structurii normelor de dotare cu bunuri materiale necesare aprovizionării, depozitării și păstrării produselor alimentare, preparării, transportului și servirii hranei în unitățile Ministerului Afacerilor Interne, pe timp de pace, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Ordinul M.A.I. nr. 136/2017
Articolul 1
Se aprobă Regulile de aplicare a normelor de hrană la care are dreptul personalul Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Se aprobă Regulile privind organizarea și funcționarea popotelor în unitățile Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 3
Se aprobă structura normelor de hrană pentru animalele de serviciu și Regulile de aplicare a acestora în unitățile Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute în anexa nr. 3*), care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 4
Se aprobă structura normelor de dotare cu bunuri materiale necesare aprovizionării, depozitării și păstrării produselor alimentare, preparării, transportului și servirii hranei, prevăzute în anexa nr. 4*), care face parte integrantă din prezentul ordin.
*)Anexele nr. 1-4 nu se publică, fiind clasificate potrivit legii. [...]
Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, reclamanții, persoane fizice, prin sindicat, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, obligarea în solidar a acestora la calcularea și plata valorii financiare a suplimentului 12 B la norma de hrană pentru ultimii trei ani și acordarea pentru viitor, calendaristic, în tot cursul anului, a acestui drept, precum și actualizarea cu indicele de inflație a sumelor deja acordate sub forma de supliment 12B pentru membrii de sindicat care nu au beneficiat de acest drept, plata valorilor actualizate ale normelor de hrană nr. I și nr. 6, atât pe timp de pace, cât și în timpul stării de mobilizare, asediu, război sau urgență, prevăzute de ordinele ministrului apărării naționale, pentru perioada celor 3 ani anteriori introducerii acțiunii, efectuarea demersurilor necesare, la nivel de Guvern, pentru emiterea unui ordin de ministru prin care să fie stabilită valoarea normei de hrană începând cu 1 ianuarie 2022 la 45 lei/zi (valoarea reală la o creștere a indicilor prețurilor de consum de 17,6%) și plata efectivă a diferenței rezultate, actualizate.
Pârâții au formulat întâmpinări, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive (Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră) și excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe fondul cauzei solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
La termenul din 13 august 2024, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a dispus sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și suspendarea judecății până la soluționarea sesizării.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul persoană fizică pe rolul Tribunalului Sălaj s-a solicitat obligarea pârâților Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, în solidar, la calcularea și la plata drepturilor bănești aferente normei de hrană nr. 12 supliment B, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada în care reclamantul a avut sau are calitatea de lucrător în cadrul serviciilor sau brigăzilor subordonate I.G.P.R., conform fișelor lunare de prezență.
Tribunalul Sălaj, prin Sentința civilă nr. 1.167 din 6 decembrie 2023, a admis acțiunea și a obligat pârâtul instituție publică să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești aferente normei de hrană nr. 12 supliment B.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a formulat recurs, în susținerea căruia a arătat că intimatul-reclamant nu este încadrat într-o unitate din structura sa, existând o distincție clară între unitățile teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române și unitățile sau subunitățile din structura centrală a Inspectoratului General al Poliției Române, iar Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 310/2009 stabilește în mod expres că suplimentul de hrană prevăzut de norma 12B se acordă polițiștilor care încadrează unitățile și subunitățile din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Dispoziții similare referitoare la procedura de alocare la plata suplimentului de hrană prevăzut de norma 12B sunt prevăzute de art. 7 și 18 din Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, respectiv pct. 1 la nota I, suplimentul B pentru norma 12B din ordin, act normativ ce a înlocuit dispozițiile Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 310/2009, în anexa nr. 1 la ordin fiind reglementată norma 12 suplimentul B, iar categoriile de efective care beneficiază gratuit de aceasta sunt enumerate în tabelul nr. 1.
În consecință, în considerarea celor menționate mai sus, recurentul susține că și după intrarea în vigoare a Ordinului M.A.I. nr. 136/2017 numai polițiștii care sunt încadrați în structurile unității centrale a Inspectoratului General al Poliției Române beneficiază de norma 12B în tot cursul anului, nu și polițiștii care sunt încadrați în unitățile teritoriale subordonate nemijlocit Inspectoratului General al Poliției Române, cum este cazul reclamantului.
În cadrul soluționării recursului, reținând existența unei norme speciale derogatorii cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și obligativitatea sesizării instanței supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept atunci când obiectul cauzei este cel menționat la art. 1 din actul normativ anterior menționat, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei.
Instanțele de trimitere au constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Astfel, în cadrul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special - polițist de frontieră, desfășurându-și activitatea în cadrul Gărzii de Coastă, iar obiectul acțiunii de față este reprezentat de pretenția de acordare a valorii financiare a suplimentului 12B la norma de hrană, precum și a valorilor actualizate ale normelor de hrană nr. I și nr. 6, atât pe timp de pace, cât și în timpul stării de mobilizare, asediu, război sau urgență.
În dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul își desfășoară activitatea profesională în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Cluj, unitate componentă a structurii centrale a Inspectoratului General al Poliției Române, iar prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat drepturi salariale.
Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a arătat că, potrivit Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, alocarea la drepturile de hrană se face la începutul fiecărui an calendaristic, nominal, prin dispoziție zilnică a șefului unității din care face parte sau la care se află în asigurare logistică sau financiară. În ceea ce privește modalitatea de acordare a normei de hrană 12B, la pct. 2 al notei de subsol de la anexa nr. 1 se menționează că acolo unde nu sunt posibilități pentru distribuirea hranei în natură, cu aprobarea comandantului/șefului unității, la sfârșitul lunii se acordă valoarea financiară neimpozabilă a normei.
Astfel, s-a reținut că modalitatea principală de acordare a normei de hrană 12B este în natură, iar acordarea valorii financiare a acesteia are caracter subsidiar, în ipoteza în care nu există posibilitatea acordării în natură.
În ceea ce privește perioada pentru care se acordă această normă de hrană, s-a observat că în tabelul nr. 1 cuprinzând categoriile de efective care beneficiază gratuit de norma nr. 12 suplimentul B din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 se menționează că această normă se acordă, printre alte categorii de personal, și polițiștilor din structurile aparținând Poliției de Frontieră Române, aflate în zona de frontieră, stabilită în condițiile legii, și cei care deservesc punctele de trecere a frontierei de stat, cu excepția polițiștilor de frontieră din unitățile de învățământ aflate în această zonă, în tot cursul anului.
Mențiunea potrivit căreia norma 12B se acordă categoriilor de personal anterior menționate în tot cursul anului trebuie interpretată și prin luarea în considerare a mențiunilor de la pct. 3 al notei de subsol de la anexa nr. 1, unde se menționează că suplimentul B de hrană nu se acordă personalului în zilele când se află în concedii, permisii și învoiri de peste 12 ore și nici în zilele libere sau de sărbători legale, în care personalul nu se află la serviciu.
Așadar, intenția legiuitorului este ca acordarea suplimentului 12B să se realizeze doar pentru perioadele în care personalul care beneficiază de acest drept se află efectiv în activitate, astfel că, pentru personalul care își desfășoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea.
Curtea de Apel Cluj a arătat că se impune a se stabili dacă numai polițiștii care sunt încadrați în structurile aparatului central al Inspectoratului General al Poliției Române beneficiază de norma 12B în tot cursul anului, nu și polițiștii care sunt încadrați în unitățile teritoriale subordonate nemijlocit Inspectoratului General al Poliției Române, din moment ce textele legale nu fac distincție după cum aceste structuri (unități și subunități) sunt sau nu subordonate.
Reținând că există un cadru normativ aplicabil, s-a apreciat că soluționarea problemei de drept se poate realiza doar în limitele cadrului legislativ existent.
În dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat un punct de vedere, arătând că, în raport cu obiectul prezentului dosar, respectiv acordarea de drepturi de natură salarială - contravaloarea financiară a normei de hrană, în cauză sunt incidente dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
În dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul a considerat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și că este posibilă acordarea normei de hrană, întrucât a fost și este încadrat într-o unitate teritorială subordonată nemijlocit Inspectoratului General al Poliției Române, în timp ce pârâtul a susținut inexistența normei legale de reglementare în privința dreptului solicitat, acesta existând doar în privința polițiștilor încadrați în structura centrală a Inspectoratului General al Poliției Române.
Practica identificată pe rolul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Bacău vizează parțial problema de drept pusă în discuție, anume s-a considerat că beneficiază de suplimentul de hrană prevăzut de norma 12B din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 toți polițiștii care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române și că suplimentul pentru lucrul în ture se acordă numai pe timpul lucrului efectiv.
La nivelul Curții de Apel București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București a arătat că, potrivit anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, norma de hrană 12B este un supliment care se acordă pentru eforturi deosebite sau în situații speciale mai multor categorii de personal, limitativ enumerate în dispozițiile legale invocate, cum ar fi personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care lucrează în ture, numai pe timpul lucrului efectiv.
S-a precizat că acordarea contravalorii financiare a normei de hrană nr. 12 suplimentul B reprezintă o situație de excepție, reglementată doar pentru unitățile în care nu există posibilități de distribuire în natură, potrivit prevederilor pct. 2 al notei de subsol la norma în referință din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017. Astfel, conform dispozițiilor sus-menționate, suplimentul de hrană 12B se acordă sub formă de hrană rece sau contravaloarea financiară a acestuia polițiștilor și personalului contractual care depun eforturi deosebite sau se află în situațiile speciale enumerate în tabelul nr. 1.
De asemenea, pct. 3 al notei de subsol a anexei nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 menționează perioadele în care nu se acordă suplimentul 12B, iar pentru polițiștii care își desfășoară activitatea în ture de serviciu, alocarea la suplimentul 12B este prevăzută la pct. 13 al tabelului nr. 1 din anexa nr. 1 (secret de serviciu) la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, raportat la pct. 6 al notei de subsol la norma de referință din anexa nr. 1 la același ordin.
Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, având în vedere că doar în cazul unora dintre normele de hrană prevăzute de actul normativ incident se arată în mod expres faptul că se acordă doar în natură, a concluzionat că, în cazul celorlalte norme de hrană, inclusiv 12B, ce face obiectul sesizării, se impune acordarea acesteia în natură, iar în măsura în care este imposibilă acordarea în natură se acordă sub formă de contravaloare financiară.
În ceea ce privește acordarea normei de hrană 12B către personalul care își desfășoară activitatea în ture, în cadrul anexei se indică faptul că acest supliment se acordă personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care deservește stațiile radiotehnice sau punctele de comandă în ture sau care lucrează în ture, numai pe timpul lucrului efectiv.
Prin urmare, având în vedere această precizare și modalitatea în care a fost prevăzut acest beneficiu în cuprinsul art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, respectiv pentru perioada în care personalul se află în activitate, s-a considerat că acest drept poate fi acordat exclusiv pentru perioada în care beneficiarul și-a desfășurat efectiv activitatea.
La nivelul Tribunalului Călărași s-a înaintat practica judiciară identificată, însă aceasta privește tangențial problema ce face obiectul prezentei sesizări, reținându-se că reclamanții beneficiază de alocarea la suplimentul 12B doar pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea de serviciu în ture, nu și pentru tot timpul anului când nu se află în această situație.
Opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Ialomița a fost în sensul că, în interpretarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B nu are aplicabilitate generală, ci se acordă doar cu titlu de excepție, în situația desfășurării unor activități ce presupun eforturi deosebite sau în situații speciale astfel cum sunt reglementate de actele normative sus-arătate. Pentru personalul care își desfășoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea.
La nivelul Tribunalului Ilfov s-a opinat în sensul că, în ceea ce privește modalitatea de acordare a normei de hrană 12B, este în principal în natură, iar cu titlu subsidiar, sub formă valorică, în ipoteza în care nu există posibilitatea acordării în natură. Referitor la perioada pentru care se acordă suplimentul de hrană 12B, aceasta este proporțională cu perioada lucrată, astfel că, pentru personalul care își desfășoară activitatea în ture, alocarea suplimentului 12B se realizează doar pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea.
De asemenea, se reține că norma 12B se acordă, printre alte categorii de personal, și polițiștilor din structurile aparținând Poliției de Frontieră Române, aflate în zona de frontieră, stabilită în condițiile legii, și celor care deservesc punctele de trecere a frontierei de stat, cu excepția polițiștilor de frontieră din unitățile de învățământ aflate în această zonă, în tot cursul anului.
În urma consultării judecătorilor Secției conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Teleorman, punctul de vedere exprimat a fost în sensul că acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală, iar alocarea suplimentului 12B se realizează nu doar pentru perioada în care personalul își desfășoară efectiv activitatea.
La nivelul Secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Brașov au fost identificate hotărâri judecătorești definitive numai cu privire la partea a doua a acestei probleme juridice, în sensul că, pentru personalul care își desfășoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea.
Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a comunicat Decizia civilă nr. 82/CM din 10 martie 2021, prin care s-a menținut sentința Tribunalului Constanța prin care s-a dispus alocarea, calcularea și plata valorii financiare a suplimentului de hrană prevăzut de norma 12B pentru personalul care își desfășoară activitatea în schimburi.
Curtea de Apel Iași a arătat că, la nivelul Secției a II-a civile de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași, au fost identificate doar acțiuni având ca obiect actualizarea acestei norme de hrană, în care, cu titlu de exemplu, s-a apreciat că acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală.
În urma consultării judecătorilor din cadrul secției și analizării încheierii de sesizare, opinia majoritară este în sensul că intenția legiuitorului a fost ca acordarea suplimentului 12B să se realizeze doar pentru perioadele în care personalul care beneficiază de acest drept se află efectiv în activitate, astfel că, pentru personalul ce își desfășoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea.
La nivelul Curții de Apel Ploiești, Tribunalul Buzău - Secția I civilă a apreciat că, în interpretarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B nu are aplicabilitate generală, legiuitorul prevăzând posibilitatea acordării efective a hranei persoanelor care au funcțiile prevăzute de lege, aceasta acordându-se pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea.
Hotărârile înaintate de curțile de apel Pitești și Timișoara nu vizează problemele de drept ce fac obiectul prezentei sesizări, iar celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară și nu au formulat niciun punct de vedere.
Ministerul Public a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării.
Nu a fost identificată jurisprudență relevantă.
Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea formulată de Tribunalul Giurgiu este inadmisibilă, iar referitor la sesizarea conexă a Curții de Apel Cluj - Secția I civilă s-a considerat că norma de hrană 12 suplimentul „B“ se aplică și în privința cadrelor militare polițiști încadrați în brigăzile de combatere a criminalității organizate.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
Conform art. 1 alin. (1) din același act normativ, „prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariate sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“.
Din coroborarea acestor prevederi legale cu normele de drept comun - art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă - se reține că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:
a)existența unei cauze aflate în curs de judecată;
b)completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;
c)să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
d)chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Verificând îndeplinirea acestor condiții cu privire la ambele sesizări conexate, se constată că procesele în care s-au formulat acestea au ca obiect:
–obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu la plata către reclamantul având calitatea de polițist de frontieră în cadrul Gărzii de Coastă - S.P.F. Isaccea a valorii financiare a suplimentului 12B la norma de hrană pentru ultimii trei ani înaintea sesizării instanței și pentru viitor, calendaristic, în tot cursul anului (Dosarul nr. 1.856/1/2024) și, respectiv,– obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române la plata către reclamantul având calitatea de polițist în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Cluj-Napoca a valorii financiare a suplimentului 12B la norma de hrană începând cu data de 15.11.2022 - data încadrării sale la B.C.C.O. Cluj-Napoca - și până în prezent și pentru viitor, lunar, până la încetarea acestei calități (Dosarul nr. 2.019/1/2024).
În consecință, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Cauzele în care au fost formulate sesizările se află în primă instanță, respectiv în recurs, cerința de admisibilitate de la paragraful 46 lit. b) fiind complinită.
În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei - cerința de admisibilitate de la paragraful 46 lit. c) - în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.
Astfel, în Decizia nr. 72 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 16 noiembrie 2017, cu privire la cerința chestiunii de drept, la paragrafele 51 și 52, s-au arătat următoarele:
Referitor la acest aspect, în doctrină s-a arătat că, în înțelesul legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înțelesurile sau aplicațiile; întrebarea instanței trebuie să fie una calificată, iar nu generică și pur ipotetică.
În același timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile.
Prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun drept condiție de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile existența unei chestiuni de drept, iar noțiunea de „chestiune de drept“ are, în acest context, înțelesul dat de art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiți de legiuitor sunt aceiași, iar art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede că dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
Nu poate fi, astfel, concepută o reglementare specială care să folosească o noțiune autonomă identică, dar cu un conținut juridic diferit decât cea din legea generală (cu care se completează), mai ales având în vedere dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, denumită în continuare Legea nr. 24/2000: „Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.“
Conex acestei probleme se observă că, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanței supreme în vederea dezlegării, în prealabil, a unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispozițiile art. 520 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, de la care legea specială nu derogă. Așadar, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, această obligație rezultând de altfel și din prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care impun completului de judecată să verifice și să constate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate și să dispună sesizarea instanței supreme doar dacă rezultatul acestei verificări este afirmativ, fiind necesare o analiză argumentată cu privire la toate condițiile de admisibilitate incidente, precum și exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept cu privire la care se dispune sesizarea.
Sunt îndeosebi necesare, în acest context, expunerea elementelor de fapt și de drept relevante ale litigiului, precum și indicarea argumentelor din care rezultă că chestiunea de drept are caracter veritabil, de natură să justifice intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale, respectiv caracter esențial, fiind de natură să influențeze în mod direct soluția cauzei pe fond.
În lipsa enunțării acestor elemente, sesizarea nu îndeplinește condițiile legii, iar instanța supremă nu se poate substitui instanței de trimitere în ceea ce privește identificarea și enunțarea unei chestiuni de drept punctuale cu privire la care se solicită o dezlegare de principiu, respectiv în ceea ce privește determinarea contextului factual și juridic în raport cu care rezultă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.
Plecând de la premisa incidenței dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul necesității existenței unei chestiuni de drept apte a constitui izvor al practicii neunitare și ca această chestiune să determine soluția ce va fi pronunțată de instanța de trimitere, se impune a examina distinct cele trei întrebări adresate pe calea procedurală prevăzută de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Primo și secundo, în Dosarul nr. 1.856/1/2024, instanța de trimitere a întrebat dacă, în interpretarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală sau doar cu titlu de excepție în unitățile unde nu există posibilități de distribuire în natură și dacă același drept salarial se acordă personalului care lucrează în ture numai pentru perioada în care își desfășoară activitatea.
Încheierea de sesizare cuprinde în speță indicarea calității reclamantului de funcționar public cu statut special - polițist de frontieră în cadrul Gărzii de Coastă - S.P.F. Isaccea (acțiunea inițială, din care cererea a fost disjunsă, fiind formulată de un număr de 13 reclamanți), a obiectului cauzei indicat la paragraful 50, precum și statuarea în sensul incidenței normelor speciale din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ce fac necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunea de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond, întrucât, asupra acesteia, instanța supremă nu a statuat și ea nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Mai departe, instanța de trimitere a expus punctul său de vedere cu privire la dezlegarea celor două chestiuni ce fac obiectul sesizării.
În aceste condiții, lipsește cu desăvârșire din încheierea de sesizare argumentarea referitoare, pe de o parte, la existența unei chestiuni de drept în sensul arătat mai sus la paragraful 54, iar, pe de altă parte, la modul în care cele două aspecte cuprinse în sesizare influențează soluționarea cauzei cu care instanța este învestită.
Nu se poate pretinde Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a se substitui instanței de trimitere pentru verificarea cerinței ca de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să depindă soluționarea cauzei; chiar dacă o asemenea verificare s-ar face, din documentele atașate încheierii de sesizare nu rezultă că ea este îndeplinită în speță.
Astfel, reclamantul a cerut obligarea a trei pârâți la plata echivalentului valoric al normei de hrană suplimentul 12B pentru 3 ani înaintea sesizării instanței și pentru viitor.
Pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră au invocat prin întâmpinare lipsa calității lor procesuale pasive, cu argumentarea esențială că reclamantul nu se află în raporturi de serviciu cu aceste două entități, ci cu cel de-al treilea pârât, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, unitate cu personalitate juridică, conform art. 12 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române.
Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a arătat că norma de hrană nr. 12 suplimentul B se acordă numai personalului limitativ indicat în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, respectiv personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplica Statutul polițistului, cum ar fi personalului care deservește stațiile radiotehnice sau punctele de comandă în ture sau care lucrează în ture, numai pe timpul lucrului efectiv, „categorie din care fac parte lucrătorii din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu care au calitatea de reclamanți în dosar“, alocarea la suplimentul 12B fiind cuvenită reclamanților numai pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea de serviciu în ture, și nu pentru tot timpul anului când nu se află în această situație.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române nu a formulat apărări pe fondul cauzei în privința solicitării de acordare a normei de hrană suplimentul 12B.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu s-a apărat prin întâmpinare în sensul netemeiniciei cererii de acordare a normei de hrană suplimentul 12B, cu argumentul că Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 se aplică numai polițiștilor încadrați în aparatul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră, nu și celor încadrați în unitățile teritoriale subordonate Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, cum este cazul reclamanților, încadrați la S.P.F. Chirnogi, unitate în subordinea pârâtului, și nu în structura sa.
Față de toate aceste împrejurări, nu se identifică în cadrul procesual astfel stabilit necesitatea pentru instanța de sesizare de a stabili împrejurarea dacă acordarea valorii financiare a suplimentului de hrană 12B este condiționată de inexistența posibilității de acordare a acestui drept în natură, de vreme ce reclamantul a afirmat generic că nu a primit acest drept și niciunul dintre pârâți nu s-a apărat în sensul că el a fost acordat în natură sau că ar putea fi acordat în natură pentru viitor, chestiunile ridicate prin întâmpinări privind cu totul alte aspecte.
Această constatare subliniază încă o dată necesitatea ca instanța de trimitere să motiveze adecvat încheierea de sesizare, în acord cu exigențele art. 519 și art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, pentru a putea permite Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept identificarea corectă a cerințelor de admisibilitate a sesizării.
Firește că, distinct de susținerile și apărările părților, care determină limitele judecății în acord cu art. 9 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în procesul desfășurat după regulile procesuale civile instanța este în drept a avea în vedere și alte chestiuni apreciate ca relevante pentru cauză, însă numai succesiv punerii lor în discuția părților, conform art. 22 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură civilă, pentru a respecta dreptul părților de a-și exprima punctul de vedere cu privire la acestea, prevăzut de art. 14 alin. (4) din același cod.
Or, o atare măsură nu a fost luată în cauză de instanța de trimitere și, în absența oricărei susțineri a părților sub aspectul subsidiarității acordării valorii financiare a suplimentului de hrană față de posibilitatea acordării sale în natură și a oricărui argument al instanței în acest sens cuprins în încheierea de sesizare, nu se poate verifica dacă de această problemă depinde soluționarea pe fond a cauzei.
Similar, nici chestiunea acordării normei de hrană numai în timpul desfășurării activității în ture (alternativa fiind acordarea și în timpul de odihnă, în zilele libere) nu face obiectul dezbaterilor, astfel cum rezultă el din informațiile aflate la dispoziția Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; este adevărat că în întâmpinarea Ministerului Afacerilor Interne se regăsește o frază cu formulare generică în sensul acordării suplimentului pe perioada turelor, dar prima facie chestiunea nu îmbracă forma unei apărări veritabile sau a unei susțineri în sensul necesității respingerii acțiunii reclamantului în privința acestui petit. Dimpotrivă, acest pârât recunoaște apartenența reclamantului la categoria de personal vizată de dreptul în discuție.
În urma acestor argumente se apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu cauza a chestiunii ce face obiectul sesizării.
Subsidiar, se reține că nici cerința ca sesizarea să aibă ca obiect o chestiune de drept nu este îndeplinită.
Din examinarea prevederilor anexei nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 se poate observa că, la secțiunea dedicată normei de hrană 12 suplimentul B, în cuprinsul notelor incluse în anexă sunt prevăzute condițiile concrete în care această normă de hrană suplimentară se acordă, iar nota 2, ce arată în ce condiții se acordă valoarea financiară neimpozabilă a normei, este neîndoielnic clară și lipsită de orice echivoc.
De aceea, se consideră, în aplicarea considerațiilor teoretice cuprinse în paragraful 54, că prima întrebare din sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.856/1/2024 nu îndeplinește cerința de a constitui o chestiune de drept veritabilă, pentru că ea nu privește interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte și nici nu pune în discuție incidența unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile.
Dimpotrivă, legislația terțiară analizată statuează în mod clar chestiunea ce face obiectul întrebării, fără a fi incidentă niciuna dintre ipotezele necesare pentru a califica întrebarea ca reprezentând o chestiune de drept.
În privința întrebării dacă același drept salarial - mai sus evocat - se acordă personalului care lucrează în ture numai pentru perioada în care își desfășoară activitatea, notele ce însoțesc secțiunea dedicată suplimentului de hrană 12 B din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 arată în mod neechivoc acest aspect, detaliind și modul de acordare a normei de hrană și, respectiv, modul de calcul al echivalentului financiar al normei de hrană, cu evidențierea distincției dintre personalul care lucrează program normal de lucru și personalul care lucrează în ture.
Cu privire la sesizarea ce face obiectul Dosarului nr. 2.019/1/2024, cerința de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea cauzei este îndeplinită, după cum se va arăta.
Astfel, în cauza în care s-a dispus această sesizare reclamantul are calitatea de polițist încadrat în Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Cluj-Napoca și a cerut instanței obligarea pârâților Inspectoratul de Poliție Județean Cluj și Inspectoratul General al Poliției Române la plata valorii bănești a suplimentului de hrană 12B începând cu data de 15.11.2022 până în prezent și pentru viitor, până la încetarea acestei calități.
Prima instanță a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române la calcularea și la plata către reclamant a drepturilor bănești aferente normei de hrană nr. 12 supliment B începând cu data de 15.11.2022, actualizate, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare.
Prin recursul declarat împotriva acestei sentințe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a susținut, în dezvoltarea unui motiv de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, că reclamantul nu este încadrat într-o unitate din structura organizatorică a Inspectoratului General al Poliției Române, ci într-o unitate aflată în subordinea acestei entități, astfel încât dreptul prevăzut de Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 și pretins prin acțiune nu i se cuvine, beneficiarii săi fiind exclusiv polițiștii care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Față de aceste împrejurări, ce rezultă din documentele aflate la dispoziția Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și parțial din încheierea de sesizare, se apreciază că, în speță, este necesară, pentru soluționarea cererii de recurs cu care instanța de trimitere este învestită, dezlegarea chestiunii de drept ce privește câmpul de aplicare al normei invocate de reclamant în susținerea acțiunii sale, din perspectiva calificării unității sale angajatoare ca fiind una dintre cele la care se referă ordinul menționat.
În acest sens se impun analiza dispozițiilor legale ce reglementează organizarea Inspectoratului General al Poliției Române, a statutului brigăzilor pentru combaterea criminalității organizate, precum și interpretarea normelor cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 și, respectiv, în Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 a căror aplicare în speță este disputată de părți.
Raportând această constatare la considerațiile teoretice mai sus expuse referitoare la calificarea chestiunii de drept ce poate face obiectul sesizării, văzând și existența unor puncte de vedere argumentate ce se contrazic, este îndeplinită cerința în discuție, atât din perspectiva existenței unei chestiuni de drept, cât și a legăturii sale cu cauza aflată pe rolul instanței de trimitere.
În fine, sub aspectul admisibilității, se constată că nu a rezultat din verificările efectuate că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta nu formează obiect al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.X.II. Asupra fondului sesizării ce face obiectul Dosarului nr. 2.019/1/2024, conexat
Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003: „Personalul aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană.“
Art. 2 al hotărârii menționate prevede că „Normele de hrană zilnice, plafoanele calorice și categoriile de personal pentru care se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre“, iar în anexă este inclusă norma de hrană 12 suplimentul „B“ - supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale - ce se acordă, inter alia, „personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române“.
Reglementarea terțiară - anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 nu conține prevederi diferite în privința beneficiarilor normei de hrană 12 suplimentul „B“.
Pentru a determina dacă reclamantul, angajat al unei brigăzi teritoriale pentru combaterea criminalității organizate, este inclus în sfera de aplicare subiectivă a dreptului la norma de hrană în discuție, este necesar a fi avute în vedere mai multe dispoziții legale ce conturează modul de organizare a Inspectoratului General al Poliției Române.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 218/2002), „Poliția Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii“.
Art. 5 din același act normativ prevede că:
Poliția Română are următoarea structură organizatorică:
a)Inspectoratul General al Poliției Române;
b)unități teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția generală de poliție a municipiului București și inspectoratele județene de poliție;
c)instituții de învățământ pentru formarea și pregătirea continuă a personalului;
d)alte unități necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice poliției, înființate potrivit legii.
Conform art. 7 din lege, „Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate, desfășoară activități de investigare si cercetare a infracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalității economico-financiare sau bancare, a altor infracțiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și orice alte atribuții date în competența sa prin lege“.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 218/2002, „Inspectoratul General al Poliției Române are în structura sa organizatorică direcții generale, direcții, servicii și birouri, înființate prin ordin al ministrului afacerilor interne, în limita fondurilor la dispoziție“.
Art. 5 alin. (1) din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. S/71/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspectoratului General al Poliției Române (menționat în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române) prevede că în structura organizatorică a Inspectoratului General al Poliției Române intră, inter alia, și Direcția de Combatere a Criminalității Organizate.
Art. 5 alin. (2) din același ordin prevede că cele 15 brigăzi de combatere a criminalității organizate funcționează în subordinea nemijlocită a Inspectoratului General al Poliției Române.
Pe de-o parte, art. 11 din Legea nr. 218/2002 prevede că în structura Inspectoratului General al Poliției Române intră direcții generale, direcții, servicii și birouri, înființate prin ordin al ministrului, între aceste direcții numărându-se și Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (conform ordinului ce reglementează la nivel terțiar activitatea Inspectoratului General al Poliției Române), iar brigăzile teritoriale de combatere a criminalității organizate fac parte din amintita direcție, aspect necontestat de către recurentul-pârât.
Pe de altă parte, desfășurarea de către Inspectoratul General al Poliției Române a activității prevăzute de art. 7 din Legea nr. 218/2002, „de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate“, nu s-ar putea realiza decât prin intermediul structurilor specializate - între care direcția menționată și cele 15 brigăzi teritoriale - astfel încât dispozițiile legale ce organizează activitatea Inspectoratului General al Poliției Române susțin apartenența structurii în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamantul la organismul pârât.
În aceste coordonate, relația de subordonare a brigăzilor de combatere a criminalității organizate față de Inspectoratul General al Poliției Române, la care se referă argumentele contrarii acestei teze, nu poate primi o altă valență decât cea proprie noțiunii de subordonare (raport de ierarhie în temeiul căruia organul superior îndrumă și controlează, coordonează activitatea organului inferior), fără a semnifica și sustragerea primei instituții din ansamblul organizatoric al celei de-a doua.
Având în vedere că nici Direcția de Combatere a Criminalității Organizate și nici brigăzile teritoriale nu au personalitate juridică, nu poate fi primită teza în care acestea ar funcționa într-o ordine juridică separată, distinctă de Inspectoratul General al Poliției Române.
Dimpotrivă, ele funcționează dependent de organismul din care fac parte și căruia îi sunt subordonate, astfel încât distincția între apartenența la structura Inspectoratul General al Poliției Române și subordonarea față de Inspectoratul General al Poliției Române este una artificială, ce nu poate primi efecte juridice în contextul pendinte.
În urma acestor argumente rezultă că brigăzile de combatere a criminalității organizate fac parte din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Giurgiu - Secția civilă, în Dosarul nr. 56/116/2023, în privința pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă, în interpretarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală sau doar cu titlu de excepție, în unitățile unde nu există posibilități de distribuire în natură, iar pentru personalul care își desfășoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea?
Admite sesizarea conexă formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 838/84/2023, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, brigăzile de combatere a criminalității organizate fac parte din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2024.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
CORINA-ALINA CORBU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
