Norme de conţinut din 28 mai 2002

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

În sensul prezentelor norme, prin termenii şi definiţiile de mai jos se înţelege:

Sistem de monitorizare sol-teren pentru agricultura supravegherea, evaluarea, prognoza şi avertizarea cu privire la starea calităţii solurilor-terenurilor agricole, pe baza unui sistem informaţional, cu asigurarea de bănci de date la nivelul tarii şi al judeţelor, şi propuneri de măsuri necesare pentru protecţia şi ameliorarea terenurilor agricole, în scopul menţinerii şi creşterii capacităţii de producţie, precum şi al utilizării eficiente şi durabile a acestora.

Studiu pedologic constituie materialul ştiinţific prin care se concretizează o cartare pedologica sau o activitate de prelucrare a unor date pedologice deja existente (reambulare), cu sau fără cercetări de teren în completare pe un anumit teritoriu. El cuprinde un text cu caracterizarea solurilor şi a condiţiilor de mediu, explicarea materialelor cartografice, o prognoza asupra evoluţiei solurilor, recomandări asupra gospodăririi rationale, protecţiei şi ameliorării resurselor de sol-teren.

Cartare pedologica reprezintă activitatea executată în cea mai mare parte pe teren şi cuprinde: cercetarea solului-terenului, identificarea, delimitarea pe harta, plan sau aerofotograma a unor unităţi de teritoriu cu soluri similare, în condiţii de mediu similare.

Dosarul ce conţine datele culese în teren conform Metodologiei elaborării studiilor pedologice, denumita în continuare M.E.S.P., elaborata de Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, denumit în continuare ICPA (partea I/1987 cap. 1 şi 2), în forma de prezentare adecvată, constituie faza de teren a studiului.

Probele de sol recoltate în faza de teren, prelucrate, analizate şi prezentate potrivit instrucţiunilor şi metodelor impuse prin M.E.S.P./1987 (partea I, cap. 3) şi potrivit Metodologiei de analiza a solurilor (vol. I, partea 1 şi 2, editata de ICPA) constituie faza de laborator a studiului.

Rezultatele analizelor sunt prezentate în tabele de interpretare şi constituie alături de memoriul pedologic, harti şi tabele, parte componenta a studiului pedologic al terenurilor agricole, faza de birou. Prelucrarea datelor şi informaţiilor de teren şi de laborator în vederea elaborării Studiului pedologic şi agrochimic se întocmeşte potrivit reglementărilor prevăzute în M.E.S.P./1987 (vol. I, partea a III-a) şi cuprinde memoriul pedologic ce însoţeşte şi completează harta de soluri şi terenuri, hartile interpretative şi tabelele din studiu. Memoriul pedologic descrie condiţiile fizico-geografice din teritoriul studiat, solurile şi aspectele de ordin practic legate de utilizarea resurselor de sol-teren.

Bonitarea terenurilor este operaţiunea complexa de cunoaştere aprofundata a performantelor unui teren. Condiţiile de creştere şi rodire a plantelor, gradul de favorabilitate a acestor condiţii pentru fiecare folosinţă şi cultura sunt interpretate prin intermediul unui sistem de indici tehnici, permitand cuantificarea acestora în note de bonitare. Obiectul bonitarii îl constituie unităţile de teritoriu ecologic omogene (TEO) identificate şi delimitate pe harti. Pentru constituirea şi caracterizarea acestora este folosită o serie de caracteristici şi indicatori de divizare, distincti, prin care se cuantifica fiecare factor sau condiţie de mediu. În urma bonitarii fiecare teritoriu ecologic omogen este evaluat în note (puncte) de bonitare, permitand astfel clasificarea terenurilor agricole în clase de favorabilitate, respectiv de calitate, şi estimarea producţiei potenţiale pentru condiţii naturale şi/sau potentate.

În studiile pedologice întocmite în vederea realizării şi reactualizarii Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultura, terenurile sunt grupate după numărul punctelor de bonitare în clase de favorabilitate şi clase de calitate. Bonitarea terenurilor agricole la nivel de teritoriu ecologic omogen (TEO) pentru teritoriul studiat, pe folosinţe, este parte componenta a studiului pedologic.

Favorabilitatea reprezintă măsura în care un teren satisface cerinţele de viaţa ale unei plante de cultura date, în condiţii climatice normale şi în cadrul folosirii rationale. După nota de bonitare naturala exista zece clase de favorabilitate pentru fiecare cultura şi folosinţă agricolă.

Fertilitatea (naturala) este însuşirea globală a solului de a furniza elementele nutritive în cantităţi şi proporţii corespunzătoare pentru creşterea acelor categorii de culturi pentru care temperatura şi ceilalţi factori ai mediului sunt favorabili.

Calitatea solurilor cuprinde totalitatea însuşirilor solului care îi asigura acestuia un anumit grad de fertilitate naturala.

Calitatea terenurilor cuprinde atât fertilitatea solului, cat şi modul de manifestare faţă de plante a celorlalţi factori de mediu, cum sunt cei cosmico-atmosferici (lumina, căldură, precipitatii etc.), continuand cu cei geomorfologici şi hidrologici. Toate acestea au ca efect productivitatea diferenţiată a muncii omeneşti în raport cu modul de satisfacere a cerinţelor fiziologice ale plantelor. Din acest punct de vedere calitatea terenurilor este reprezentată de favorabilitatea, respectiv nota de bonitare pentru condiţii naturale, privind o anumită folosinţă.

Unitatea de pretabilitate a terenului reprezintă arealul rezultat prin gruparea unităţilor de teren conform unui anumit set de caracteristici specifice, în vederea stabilirii categoriilor de folosinţă. Studiul pedologic cuprinde gruparea terenurilor agricole productive în clase de pretabilitate după folosinţă (arabil, vii, livezi, păşuni, fanete). Din acest punct de vedere terenurile variaza de la cele mai bune şi uşor utilizabile în agricultura până la cele fără valoare agricolă, dar care pot fi folosite în alte scopuri. Gruparea terenurilor după unitatea de pretabilitate cuprinde 6 clase de teren. Aceste clase sunt definite ţinându-se seama de intensitatea limitarilor şi restrictiilor la folosinţe agricole şi se exprima succint în formula unităţii de pretabilitate.

Capacitatea de producţie a terenului este expresia calitativă a modului de manifestare conjugata a tuturor factorilor de vegetaţie care acţionează independent faţă de plante şi determina nivelul de satisfacere a cerinţelor fiziologice ale acestora, într-un anumit loc şi într-un anumit interval de timp. Capacitatea de producţie a terenului (potenţialul de producţie al acestuia) reprezintă calitatea terenului masurata în kg/ha.

Studiul pedologic elaborat în vederea realizării şi reactualizarii Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultura, definit prin prezenta metodologie, este un studiu special pentru delimitarea, inventarierea şi evaluarea resurselor de sol, pentru delimitarea şi inventarierea factorilor limitativi sau restrictivi ai utilizării terenurilor pentru producţia agricolă, pentru delimitarea şi inventarierea zonelor poluate, precum şi pentru estimarea nivelurilor de producţie pentru terenurile agricole, exprimate în baza notelor (punctelor) de bonitare pentru condiţii naturale.

Alţi termeni de specialitate şi notiuni utilizate în studiile pedologice în scopul amintit sunt cele definite în M.E.S.P./1987, partea I, sau acceptate ulterior şi însuşite de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor (M.A.A.P.) după cum urmează:

–profil de sol - secţiune în teren (obţinută prin săparea unei gropi sau pe peretele unei deschideri naturale) pe care se examinează alcătuirea verticala a invelisului de sol. Profilul de sol (sau pedonul, dacă este considerat în suprafaţa) constituie unitatea elementara de baza în cercetarea şi cartarea solului, care permite studierea orizonturilor şi a caracteristicilor morfologice, fizice şi chimice ale solului, precum şi interpretări genetico-evolutive, geografice, agrosilvoproductive sau ameliorative. Pedonul reprezentativ al unei unităţi elementare (areal) de sol constituie obiectul care este studiat, clasificat şi grupat în diferite moduri;

–unitatea taxonomica (tipologica) de sol - un concept care se referă atât la clasificarea, cat şi la denumirea solului, cuprinzând soluri caracterizate prin proprietăţi şi însuşiri morfologice, fizice, chimice, mineralogice, hidrologice etc. egale sau foarte apropiate, care variaza în limite precis definite prin Sistemul român de clasificare a solurilor şi Sistemul român de taxonomie a solurilor, în acord cu rangul unităţii de sol, adaptat conform scării de lucru (tip, subtip, varietate);

–unitatea teritorială de sol - arealele de sol în care este raspandita o unitate taxonomica de sol în natura, într-o anumită regiune;

–unitatea cartografica de sol (US) - reprezentarea grafica pe harta a unei unităţi teritoriale de sol sau a unui grup (asociaţii) de unităţi teritoriale de sol (US complex). Ea este redata pe harta prin unul sau mai multe areale. Unitatea cartografica de sol simpla poate cuprinde până la 10-15% din suprafaţa ei incluziuni de alte soluri care nu se pot evidenţia cartografic la scara de referinţa;

–unitatea de teren (sau pedotopul) - o porţiune de teren omogenă sub aspectul însuşirilor solului, climei, reliefului şi condiţiilor hidrogeologice, conform scării cartografice. Unitatea teritorială de teren care se ia în considerare în studii de detaliu este denumita şi teritoriu ecologic omogen (TEO) sau unitate elementara de teren;

–unitatea cartografica de teren sau de pedotop (UT) reprezentarea pe harta a unei unităţi teritoriale de teren UT complex sau a unui grup (asociaţii) de astfel de unităţi, respectiv a unui TEO sau asociaţii de TEO complex. O unitate cartografica de teren poate fi constituită din unul sau mai multe areale, ea putând cuprinde până la 1015% incluziuni de alte terenuri;

–harta pedologica - lucrare cartografica ce prezintă grafic distribuţia geografică a tipurilor, asociaţiilor, complexelor sau a altor unităţi de sol şi/sau teren, înscrise în legenda hârtii, definite şi numite conform nomenclaturii stabilite prin sistemul de clasificare adoptat (SRCS/1980);

–cartograma - reprezentarea pe o harta (prin culori, hasuri, coduri sau simboluri) a unor suprafeţe ce indica răspândirea, intensitatea unor fenomene, procese etc. În studiul solurilor se întocmesc cartograme cu valori ale stării de aprovizionare cu nutrienti, pentru anumite însuşiri fizice, hidrofizice sau chimice, pentru anumite pretabilitati, diferite favorabilitati etc.;

–reambularea - acţiunea prin care se actualizează informaţia pedologica şi agrochimica din studiu. Proporţia în care va fi efectuată actualizarea datelor (procentul de reambulare) într-un studiu pedologic este prevăzută în S.C.S./1982 "Norme de timp şi elemente de calculatie ale tarifelor pentru studii şi cercetări de sol", cap. 1.2.4 (Norme de timp pentru reambularea studiilor pedologice).

Articolul 2

Prezentele norme de conţinut pentru studiile pedologice elaborate în vederea realizării/reactualizarii periodice a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultura stabilesc etapele ce trebuie parcurse în ceea ce priveşte execuţia, avizarea, recepţia şi decontarea în cadrul unei metodologii unice. Prin aceasta se urmăreşte obţinerea unui material documentar unitar, cu un fond de date care vor fi constituite într-o banca de date pedologice integrate în Sistemul de monitorizare la nivel de judeţ şi ţara şi în Sistemul de monitorizare integrată a mediului.

ICPA realizează şi reactualizează Sistemul naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultura, respectiv Banca de date pedologice (Baza de date pedologice a siturilor de sol-teren şi Baza de date a unităţilor de sol-teren) şi va colabora cu Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti în vederea elaborării raportului privind starea mediului.

OSPA realizează/reactualizează studiile pedologice şi agrochimice şi Sistemul de monitorizare sol-teren pentru agricultura la nivel de judeţ în subordonarea tehnica a ICPA şi vor colabora cu inspectoratele de protecţia mediului judeţene, cu acordul M.A.A.P. şi al Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului (M.A.A.P.), conform prevederilor metodologice. Studiile se vor elabora la nivel de teritoriu administrativ, indiferent de forma de proprietate sau exploatare a terenului.

Articolul 3

Interpretarea datelor şi elaborarea studiului se vor face în conformitate cu Metodologia elaborării studiilor pedologice (vol. I, II, III), editata de ICPA în anul 1987.

Articolul 4

Notele de bonitare şi clasa de calitate a terenului sunt elemente componente ale sistemului de monitorizare şi pot fi prelucrate contra cost, în vederea obţinerii de informaţii ce stau la baza taxelor şi impozitelor, arendării şi concesionarii, numai după ce sunt reactualizate conform prezentelor norme de conţinut.

Articolul 5

Studiile pedologice şi agrochimice elaborate în vederea realizării şi actualizării Sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultura se vor elabora la scara de lucru 1:10.000, pentru zonele de campie cu grad de complexitate mai redus, şi 1:5.000, pentru zonele colinare şi de lunca, cu grad de complexitate ridicat datorită variaţiei mari a elementelor de sol şi teren pe unitatea de suprafaţa.

În situaţii exprese (degradari, poluari), dacă realitatea din teren o impune, scara de lucru poate fi mai mare (1:2.000, 1:1.000 etc.). În cadrul unui teritoriu administrativ pot fi utilizate doua scări de lucru dacă aceasta se impune.

Articolul 6

Studiile pedologice necesare elaborării Sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultura se actualizează cu o periodicitate de 10 ani, iar cele agrochimice cu o periodicitate de 4 ani, şi de 1-2 ani în cazul terenurilor poluate, în limita sumelor alocate de la bugetul M.A.A.P.

Capitolul 2Colectarea şi sistematizarea datelor pedologice de baza, conţinutul studiului pedologic şi agrochimic întocmit în vederea realizării şi reactualizarii Sistemului de monitorizare sol-teren pentru agricultura

Articolul 7

Studiile pedologice şi agrochimice întocmite în vederea realizării şi reactualizarii Sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultura sunt elaborate în etape (faze de execuţie) şi în întregul lor, în conformitate cu Metodologia elaborării studiilor pedologice (vol. I, II, III) editata de ICPA în anul 1987.

a)Faza de teren (cartarea), cuprinzând totalitatea observaţiilor, studiilor şi cercetărilor în teren în vederea caracterizarii aprofundate şi multilaterale a solului ca formaţiune naturala şi mijloc de producţie vegetala, se va executa cu respectarea M.E.S.P./1987 (vol. I, cap. 1 şi cap. 2, pag. 51-93).

Datele culese în teren (fise cu descrierea profilelor de sol, date analitice etc.) nu vor fi incluse în totalitate în raportul final (faza de birou), ele constituind materiale primare absolut necesare pentru redactarea hartilor şi a raportului final, vor fi ordonate în exemplarul de autor şi păstrate obligatoriu în arhiva OSPA.

Identificarea, delimitarea şi caracterizarea unităţilor de sol şi teren, numărul profilelor principale şi secundare, precum şi numărul de profile din care se vor recolta probe pentru analize de sol se vor stabili conform Normei de timp şi elemente de calculatie ale tarifelor pentru studii şi cercetări de sol.

b)Faza de laborator, cuprinzând pregătirea, păstrarea şi analiza probelor de sol, se va executa conform M.E.S.P./1987 (vol. I, cap. 3, pag. 94-134), după Metodologia de analiza a solurilor (vol. I, partea 1 şi 2) editata de ICPA.

Buletinele de analiza vor fi utilizate, alături de informaţiile culese în teren şi birou, la redactarea memoriului pedologic, urmând a fi păstrate în arhiva OSPA, în exemplarul de autor.

Avizarea laboratorului. Pe baza instrucţiunilor elaborate de ICPA, fiecare OSPA va fi controlat cu privire la starea de întreţinere şi funcţionare a laboratoarelor, precizia analizelor, precum şi calificarea personalului aferent.

În cadrul OSPA vor funcţiona pentru studiile specifice numai laboratoarele avizate favorabil.

c)Faza de birou consta în prelucrarea, interpretarea tuturor informaţiilor şi datelor, elaborarea studiului pedologic şi agrochimic al teritoriului cartat.

Articolul 8

Conţinutul studiului pedologic executat în vederea realizării şi reactualizarii Sistemului de monitorizare sol-teren pentru agricultura este cel din M.E.S.P./1987 (vol. I, pag. 155-165), cu completările din prezentele norme de conţinut şi cuprinde următoarele:

A. Memoriul pedologic (partea scrisă)

1.Introducerea va cuprinde:

● obiectul şi scopul studiului;

● denumirea teritoriului studiat;

● numărul contractului (comenzii) în baza căruia s-a făcut studiul şi denumirea beneficiarului;

● scara de lucru;

● tipul şi categoria de complexitate în care se înscrie teritoriul;

● suprafaţa teritoriului;

● localizarea geografică şi administrativă a teritoriului, distanţele faţă de principalele cai de comunicaţie, centre de colectare, aprovizionare, prelucrare, starea infrastructurii în teritoriu;

● studii anterioare consultate.

2.Condiţii fizico-geografice (naturale, de mediu)

2.1.Relieful

În acest capitol se fac consideratii generale despre relieful regiunii, prezentându-se formele principale de relief şi elementele acestora, formele de mezo- şi microrelief, conform indicatorilor 2, 31 şi 32, volum III din M.E.S.P./1987.

Elementele prin care se descrie relieful trebuie să aibă relaţie cu invelisul de sol, iar multe dintre acestea trebuie să se regaseasca în indicatorii de bonitare naturala la nivel de TEO sau UT. Este necesar să rezulte relaţia dintre forma de mezo- şi microrelief şi anumite particularităţi ale solurilor: drenaj (de gradul de gleizare, saraturare etc.), gradul de eroziune etc.

2.2.Litologia depozitelor de suprafaţa (geologia)

Se vor evidenţia acele elemente care au o relaţie strânsă cu alcătuirea invelisului de sol actual şi repartiţia lui în teritoriu:

–natura materialelor parentale (indicatorii 21, 22 categorii de materiale parentale);

–textura etc.

Aceste însuşiri se vor menţiona pe o grosime de 1,5-2,0 m, fiind în măsura sa explice şi aspectele legate de drenajul global, local, grosimea (profunzimea) solurilor sau comportamentul lor în cazul executării unor lucrări de îmbunătăţiri funciare, conform cerinţelor ameliorative ale solurilor (terenurilor).

2.3.Hidrografia şi hidrogeologia

Capitolul va cuprinde scurte referiri asupra cursurilor de apa (vai) şi caracterului lor, din teritoriu sau limitrofe acestuia, efectului asupra stării de drenaj global sau local, asupra regimului de adancime a apei freatice. Adâncimea apei freatice se va corela cu formele de mezo- şi microrelief, explicand astfel gradul de influentare a profilului de sol (gleizarea, saraturarea). De asemenea, se vor face referiri la arealele cu exces de apa de suprafaţa (stagnant) temporar sau permanent (balti, mlastini, lacuri) şi influenţa lor asupra stării de drenaj a solurilor.

Acolo unde este cazul, se vor face referiri şi la frecventa şi durata inundaţiilor pentru zonele afectate.

2.4.Clima

Datele despre clima vor evidenţia principalele elemente climatice, cu influenţa asupra solurilor şi producţiei vegetale (temperatura medie anuală, precipitatii anuale, valori ale evapotranspiratiei potenţiale etc.).

În funcţie de specificul zonei şi al categoriei de folosinţă (plantaţii de pomi, viţă de vie) sau culturi specifice (tutun, orez etc.), se pot menţiona temperaturile minime şi maxime din zona, suma temperaturilor mai mare de 5°C, 10°C, în perioada de vegetaţie. Nu trebuie să lipsească referirile la frecventa şi durata perioadelor de seceta sau la fenomene care provoacă pagube culturilor agricole.

Datele climatice se vor actualiza anual, numai pentru teritoriul cartat (obligatoriu). Datele climatice se dau la nivelul unui areal climatic omogen (ACO) - o zona determinata spatial pe harta, considerată omogenă din punctul de vedere al caracteristicilor climatice utilizate pentru bonitarea şi evaluarea pretabilitatii terenurilor. Se identifica printr-un număr de ordine de la 1 la 99 în cadrul judeţului. ACO este un miniareal şi se cuprinde în întregime într-un areal de microzona pedogeoclimatica. Nu se definesc ACO complex. Datele climatice se definesc prin valori medii multianuale (minimum 30 de ani).

2.5.Folosinţă terenului

Se va specifică, la nivelul suprafeţei totale a teritoriului cartat, modul de folosinţă: arabil, livada, vie, pasune, faneata etc.

2.6.Influenţa antropica

În acest capitol se va evidenţia influenţa antropica indusa în teren (sol) de lucrările agrotehnice, amendare, spalarea sarurilor, lucrările de desecare-drenaj, irigare, CES etc.

De asemenea, se va avea în vedere poluarea solului sub aspectul tipului şi gradului de poluare. Dacă în teritoriu sau în apropierea lui se afla o sursa de poluare, aceasta se va menţiona sub aspectul modului de poluare a mediului şi efectului în teritoriu asupra elementelor de mediu şi producţie vegetala.

3.Solurile

3.1.Repartiţia teritorială a solurilor în raport cu condiţiile naturale, evidentiindu-se solul (solurile) dominant (dominante) într-un sector sau altul, după tipul de teren dominant. În acest context se vor menţiona procesele pedogenetice cu rol în starea de fertilitate a solurilor, care se vor încadra în rândul factorilor limitativi ai producţiei agricole în teritoriu.

3.2.Lista unităţilor de sol (US) echivalenta cu legenda hârtii de soluri (suprafaţa în ha şi %, culoarea, denumirea unităţii, textura în Ap, roca-mama, relieful, adâncimea apei freatice, profile din care s-au recoltat probe).

3.3.Caracterizarea unităţilor de sol

Unităţile de sol se caracterizează succint, sub aspectul condiţiilor de sol, relief şi drenaj. În caracterizarea solurilor se vor avea în vedere mai ales acei indicatori morfologici, fizici, hidrofizici şi chimici care se constituie în indicatori pentru bonitarea naturala a terenurilor agricole sau pentru pretabilitatea lor la diferite folosinţe, cum ar fi: textura, volumul edafic, densitatea aparenta, porozitatea totală, gradul de gleizare, gradul de pseudogleizare, intensitatea saraturarii, conţinutul de CaCO 3 , CaCO 3 activ (pentru pomi), pH, gradul de saturatie în baze, conţinutul (rezerva) de humus în Ap şi până la 50 cm etc.

Pentru monitorizarea procesului de eroziune

M.E.S.P./1987, metodologia se completează cu indicatorii de stare şi risc, numai pentru o suprafaţa de 1 km 2 , în jurul nodului din reţeaua de nivel I sau pentru suprafaţa afectată dintr-un anumit areal, după cum urmează:

1.Indicatori de stare:

────────────────────────

1.1.eroziune în suprafaţa (Es):

1.eroziune neapreciabilă sau slabă;

2.eroziune moderata, orizontul de acumulare a humusului este parţial erodat, apare orizontul de tranzitie sau B pe mai puţin de 20% din suprafaţa;

3.eroziune puternica, orizontul de acumulare a humusului este total erodat, iar orizontul de tranzitie sau B apare pe cel puţin 80% din suprafaţa;

4.eroziune foarte puternica sau excesiva, apar la zi orizonturile inferioare sau roca, condiţii nefavorabile dezvoltării vegetatiei;

1.2.eroziune în adancime (Ead):

1.ogase rare la distanţe mai mici de 100 m;

2.ogase dese la distanţe mai mici de 100 m;

3.ravene sau torenţi;

1.3.alunecări (Al):

1.alunecări stabilizate;

2.alunecări active translationale;

3.curgeri noroioase;

1.4.indicator global de stare pentru eroziune şi alunecări:

1.terenuri neafectate Es1;

2.terenuri moderat afectate Es2, Es3;

3.terenuri puternic afectate Es4, Es2, 3 + Ead1;

4.terenuri foarte puternic afectate Es2, 3, 4 + Ead2, Al2;

5.terenuri excesiv afectate Ead3, Al3.

2.Indicatori de risc:

──────────────────────

Se stabilesc numai pentru eroziunea în suprafaţa, riscul se calculează cu ajutorul metodei recomandate de Motoc şi colaboratorii, 1978.

Clasa de risc, în t/ha/an (Pentru eroziunea în adancime şi alunecări nu sunt încă modele validate de evaluare a riscului).

4.Bonitarea terenurilor

Pentru terenurile agricole bonitarea are ca obiectiv stabilirea notelor şi claselor de favorabilitate pentru diferite culturi şi a claselor de calitate a terenurilor pentru folosinţe agricole: arabil, vii, livezi, păşuni şi fanete.

4.1.Bonitarea naturala se efectuează pe baza unor parametri biofizici sintetici, convertiti în indicatori de caracterizare ecologica a solurilor şi terenurilor sau indicatori ecopedologici (M.E.S.P./1987, vol. III), Bonitarea terenurilor agricole se efectuează în conformitate cu M.E.S.P./1987 (vol. II, cap. 3, pag. 30-54).

4.2.Indicatorii de caracterizare ecologica vor fi prelucrati asa cum au fost înscrişi în tabelele-legenda de caracterizare fizico-geografică sau pedologica. Aceşti indicatori se referă la sol, relief, apa freatica, litologie, clima, hidrologie, poluare. Toţi indicatorii utilizaţi (direct sau indirect) pentru bonitarea naturala, pentru analiza factorilor limitativi şi/sau restrictivi şi pentru stabilirea cerinţelor şi măsurilor ameliorative se vor trece în tabele de coduri.

4.3.Nota de bonitare naturala se exprima în puncte de la 1 la 100 şi se stabileşte pentru teritoriul cartat pe unităţi de teritoriu ecologic omogene (TEO) pentru categoria de folosinţă existenta în momentul cartarii.

Pentru categoria de folosinţă arabil nota de bonitare naturala reprezintă media aritmetica a notelor de bonitare pentru 8 culturi cu aria de răspândire cea mai mare, şi anume: grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahăr, cartof, soia şi mazare/fasole, iar pentru livezi este media aritmetica a notelor pentru speciile mar, par, prun, la care se adauga, după caz, nota speciei cires-visin ori piersic sau cais. Pentru viţă de vie nota de bonitare naturala este media artimetica a celor două categorii. Clasele de favorabilitate vor fi cele din M.E.S.P./1987 (vol. II, pag. 67) de la 1 la 10.

Pentru folosinţe (arabil, pasune, fanete, vii şi livezi) se va stabili şi clasa de calitate de la 1 la 5.

Gruparea terenurilor în 5 clase de calitate se va face după cum urmează:

în funcţie de nota de bonitare naturala pentru categoria de folosinţă existenta în momentul cartarii, calculată pentru fiecare TEO.

4.4.Pentru terenurile echipate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare cu caracter permanent (indiguire, drenaj, CES etc.) se calculează nota de bonitare potentata. Pentru toate situaţiile se folosesc coeficienţii de potentare, în funcţie de lucrarea ameliorativa existenta, specifică pentru fiecare cultura şi folosinţă, obtinandu-se în final o nota de bonitare potentata (M.E.S.P./1987, vol. II, pag. 54-63).

În situaţia parcelelor cu una sau mai multe sisteme de echipare (desecări, drenaj, CES, terasare) se va aplica potentarea cumulată, dar numai în cazul funcţionarii sistemelor la parametri normali.

5.Factorii limitativi ai producţiei agricole, cerinţele şi măsurile ameliorative ale solurilor-terenurilor

Reprezintă o sinteza a celor enunţate la pct. 2, 3 şi 4 şi consta din enumerarea factorilor limitativi, localizarea lor şi modul de influentare a însuşirilor solurilor (terenurilor) şi prin ele a producţiei agricole şi a modului de folosinţă.

Din aceasta sinteza rezultă şi cerinţele şi măsurile ameliorative ale solurilor afectate, specificându-se cerinţa (măsura) ameliorativa şi suprafaţa (ha şi %).

5.1.Gruparea terenurilor în clase de pretabilitate la arabil, pajişti, vii, livezi

Prezentarea sintezei celor 6 clase de pretabilitate pe folosinţe se va face în tabele, iar pentru citirea unităţilor de pretabilitate la nivel de grupa şi subgrupa, exprimate prin formule sau coduri, se vor întocmi tabele după modelele prezentate.

Pretabilitatea terenurilor se va stabili numai pentru folosinţă efectivă a acestora în momentul cartarii. Pentru alta folosinţă pretabilitatea se va stabili la cererea beneficiarului, în cazul schimbării folosinţei.

5.2.Poluare/degradare - se constituie în capitol distinct şi cuprinde aspecte legate de tipul-gradul de poluare, suprafaţa (ha, %), sursa poluarii, măsuri operative. Indicatorii de poluare utilizaţi, precum şi cei ceruti în sistemul de monitorizare sunt cei din M.E.S.P./1987 (partea a III-a, pag. 77-78), cu excepţia indicatorului 29, care se defineste conform tabelului următor:

6.Sistemul de monitoring la nivel I şi II pentru agricultura

Profilele (siturile) din Sistemul de monitoring se actualizează în mod obligatoriu asa cum prevăd Normele de conţinut privind realizarea şi reactualizarea Sistemului de monitoring la nivel I şi II şi a Bazei de date pedologice ale siturilor de sol. Analizele se vor efectua numai în acord cu ICPA, care organizează şi coordonează aceasta activitate.

7.Caracterizare agrochimica

Pentru caracterizarea solurilor din punct de vedere al reacţiei (pH) şi al stării de asigurare a solurilor cu elemente nutritive (humus, azot-ÎN, fosfor mobil, potasiu mobil), se vor recolta probe medii agrochimice, pe unităţi de sol. Proba medie agrochimica se recolteaza din situri reprezentative (suprafaţa sitului 2-5 ha) din punct de vedere agrochimic, o proba medie revenind la 20-25 ha.

8.Concluzii

În acest capitol vor fi punctate aspectele esenţiale ale lucrării, atât cele din partea generală, cat şi cele din partea interpretativa, în fapt, un rezumat necesar al elementelor ce trebuie reţinute de beneficiar.

La sfârşitul raportului (sau la început) trebuie să figureze cuprinsul lucrării, cu capitolele, subcapitolele şi paginatia respectiva, lista anexelor şi ilustratiilor (harti, cartograme etc.).

B. Partea desenată

Harti/cartograme

1.Harta unităţilor cartografice de sol (colorata conform M.E.S.P./1987 lt; lt;vol. I, tabel 4.1, coloana 3 gt; gt;, cu amplasarea profilelor şi a unităţilor cartografice de sol-teren pentru poluari (poluarile sunt identificate prin contur roşu sau puncte de identificare şi sunt însoţite de o legenda care indica natura şi gradul poluarii)

2.Harta unităţilor cartografice de teren (TEO)/cu suprafaţa TEO şi numărul trupului de planimetrare

3.Harta claselor de calitate (în baza notei de bonitare pe folosinţe)

4.Cartograme privind: relieful, textura, eroziunea, apa freatica, favorabilitatea pentru culturi (3 culturi cu cea mai mare nota de bonitare + folosinţă) şi pretabilitatea pentru folosinţă din momentul cartarii.

C. Tabele

În vederea integrării studiilor pedologice şi agrochimice în sistemul naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultura şi în vederea creării băncii de date specifice sol-teren pentru agricultura se vor utiliza tabelele de prezentare a datelor în forma anexată la prezentele norme de conţinut: tabel cu indicatori -1-1.1, tabele privind solurile - 2-2.1, 2.2, 2.3, 2.4, 2.5, 2.6; tabele privind terenurile - 3-3.1, 3.2, 3.3; tabele privind bonitarea - 4-4.1, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5; tabele privind inventarierea terenurilor şi degradărilor - 5-5.1, 5.2, 5.3, 5.4, 5.5, 5.6, 5.7, 5.8, 5.9, 5.10, 5.11.

Capitolul 3Dispoziţii finale

Articolul 10

Se considera bune pentru recepţie studiile avizate favorabil de către membrii comisiilor de avizare, numiţi prin decizie a directorului Direcţiei generale pentru agricultura şi industrie alimentara (DGAIA) (membrii comisiei sunt propuşi de către: ICPA, M.A.A.P. şi DGAIA judeţene).

Copiile de pe situaţia de plată şi de pe procesul-verbal de recepţie se păstrează ataşate la studiu.

Membrii comisiei de avizare răspund de exactitatea datelor şi informaţiilor conţinute în studiul pedologic şi agrochimic şi decid refacerea acestora, atunci când este cazul, de către specialistul care a executat studiul/analizele, cu titlu gratuit.

Articolul 11

Recepţia şi decontarea studiilor se vor face în doua faze (teren, birou), analizele de laborator urmând a fi ataşate, după caz, la una dintre cele doua faze. Procesul-verbal de recepţie se va semna şi se va transmite spre decontare numai după avizarea favorabilă a studiului şi a situaţiei de plată de către comisia constituită în acest sens.

Articolul 12

ICPA va efectua anual controlul interlaboratoare, conform normelor metodologice existente, va analiza situaţia şi va propune măsurile de rigoare.

Articolul 13

Acţiunea de avizare pentru activitatea de laborator (atestare) se va executa contra cost de către ICPA, conform reglementărilor tehnice specifice în vigoare. Valoarea suportată de OSPA este cea rezultată din devizul de cheltuieli prezentat spre decontare de către ICPA.

Articolul 14

Laboratoarele care nu primesc aviz favorabil de funcţionare din partea ICPA îşi pierd dreptul de a executa analize specifice.

Articolul 15

OSPA are dreptul de a solicita reavizarea laboratorului.

Articolul 16

Datele din sistemele judeţene de monitorizare se vor elabora în doua exemplare, dintre care un exemplar se va preda la DGAIA şi unul la ICPA, pentru integrarea acestora în Sistemul naţional de monitorizare sol-teren şi Banca de date aferentă pentru agricultura, ce va fi pus la dispoziţie M.A.A.P. - Serviciul de fond funciar şi cadastru forestier.

Articolul 17

O discheta conţinând date pedologice prezentate după modelul transmis se va depune la M.A.A.P., o dată cu copia de pe procesul-verbal de recepţie a studiului pedologic şi agrochimic predat.

Articolul 18

Datele, informaţiile pedologice din Sistemul de monitoring la nivel I şi II sunt deţinute şi utilizate de către ICPA pentru a fi integrate în Sistemul naţional de monitorizare integrată a mediului şi vor fi puse la dispoziţie Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - I.N.C.D.P.M.

1.TABEL cu indicatori*)

Tabel 1.1

TABEL

cu indicatorii ecopedologici folosiţi în studiile pedologice.

2.TABELE PRIVIND SOLURILE*)

Tabel 2.1

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL. (U.S.) Nr. .......

Tabel 2.2

Teritoriul comunal____________

Judeţul ______________________

LEGENDA UNITĂŢILOR DE SOL

* profilele din sistemul de monitorizare vor fi marcate pe harta:

–0 cu albastru, cele din sistemul de monitoring,

–0 cu roşu, cele analizate,

iar în tabel: R = profil analizat reprezentativ pentru US

A = profil analizat fără a fi de tip R

M1 = profil ce aparţine Nivelului l din Sistemul

de monitorizare

M2 = profil ce aparţine Nivelului II din Sistemul

de monitorizare

Tabel 2.3

TABEL

privind tipurile de sol

Tabel 2.4

TABEL

privind citirea unităţilor de sol exprimate prin formule sau coduri

Varianta de sol după folosinţă şi modificări ca urmare a folosinţei

Tabel 2.5.

FIŞA DE PLANIMETRARE US -TEO

F = Folosinţă

S = Suprafaţa (ha)

Tabel 2.6

TABEL CORELARE U.S.-T.E.O.

3 TABELE PRIVIND TERENURILE *)

Tabel 3.1.

TABEL

pentru citirea unităţilor de pretabilitate exprimate prin formule

sau coduri la nivel de subclasa şi grupa de pretabilitate

Tabel 3.2

TABEL

pentru citirea unităţilor de pretabilitate exprimate prin formele

sau coduri la nivel de subgrupa de pretabilitate.

*)datele înscrise sunt pentru exemplificare

Tabel 3.3

TABEL

privind gruparea terenurilor în clase de pretabilitate

*)Tabelele se întocmesc separat pe folosinţe

4.TABELE PRIVIND BONITAREA*)

Tabel 4.1.

TABEL-LEGENDA

cu indicatori ecopedologici de bonitare

Tabel 4.2.

NOTE DE BONITARE

pentru culturi şi folosinţe agricole (regim natural)

Tabel 4.3.

TABEL

privind încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate

după nota de bonitare în regim natural

*)Situaţia se va prezenta după aceasta macheta pentru fiecare folosinţă (păşuni, fanete, vii, livezi) în suprafaţa din momentul cartarii (după registrul cadastral).

Tabel 4.4

livada, vie, pasune, faneata

Tabelul se va completa numai cu TEO-urile specifice fiecărei categorii de folosinţă (arabil, livada, vie, pasune şi faneata (folosinţă va fi stabilită precis în momentul contractării din registrul cadastral)

Notă *) date înscrise pentru exemplificare

Tabel 4.5

ÎNCADRAREA

terenurilor agricole pe folosinţe în clase de calitate după nota de

bonitare naturala (medie ponderată)

(*) Se calculează cu nota de bonitare echivalenta pentru arabil

5.TABELE PRIVIND INVENTARIEREA TERENURILOR ŞI DEGRADĂRILOR*)

Tabel 5.1

EVIDENTA TERENURILOR AGRICOLE PE FOLOSINŢE

Tabel 5.2

FORME DE MACRO ŞI MEZORELIEF

Tabel 5.3

ZONE NATURALE PROTEJATE

Tabel 5.4

MICROZONE PEDO-GEOCLIMATICE (*)

(*) după N. Florea şi colaboratorii (1999)

Tabel 5.5

ALUNECĂRI DE TEREN

Tabel 5.6

TERENURI INUNDABILE

Tabel 5.7

TERENURI CU SOLURI PSEUDOGLEIZATE.

Tabel 5.8

TERENURI CU SOLURI GLEIZATE

Tabel 5.9

TERENURI CU SOLURI ERODATE, COLMATATE, ACOPERITE

Notă *) Se va menţiona agentul care a produs eroziunea, colmatarea sau acoperirea (prin apa, eolian şi decopertat)

Tabel 5.10

TERENURI AFECTATE DE EROZIUNE ÎN ADANCIME

Tabel 5.11

TERENURI CU SOLURI POLUATE

*)Se va menţiona tipul de poluare.