Decizie nr. 276 din 24 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003, art. 16 şi 41 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, art. 1 alin. (3), art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 991/32/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 februarie 2009 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, iar, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 19 februarie 2009 şi apoi pentru data de 24 februarie 2009, pronunţând prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 991/32/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003, art. 16 şi art. 41 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, art. 1 alin. (3), art. 257 şi art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ într-o cauză privind soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţei prin care a fost anulată în parte o decizie de impunere.

În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate creează un tratament juridic fiscal privilegiat în favoarea titularilor de licenţe de capacităţi energetice, întrucât aceştia sunt scutiţi de plată de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale şi locale. Se susţine că în acest mod este afectată concurenţa loială. De asemenea, se solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra faptului dacă dispoziţiile criticate din Codul fiscal prevalează în faţa celor cuprinse în Legea nr. 13/2007.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, art. 16 şi 41 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, art. 1 alin. (3), art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. În realitate, Curtea observă că Legea nr. 318/2003 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, însă soluţia legislativă cuprinsă în art. 16 al Legii nr. 318/2003 a fost reluată de prevederile art. 16 din Legea nr. 13/2007, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Constituţională, prin prezenta decizie, se va pronunţa numai asupra acestui ultim text de lege. De asemenea, critica autorului excepţiei nu vizează în întregul lor art. 16 şi 41 din Legea nr. 13/2007, ci numai art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4) din lege. În aceste condiţii, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, precum şi pe cele ale art. 1 alin. (3), art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003. Textele legale criticate au următorul cuprins:

–Art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007: "Titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţii publice sau private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt scutiţi de plată de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale şi locale";

–Art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007: "Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului";

–Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003: "În materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal".

Prevederile art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003 prevăd scutirile ce se acordă pentru plata impozitului pe teren, precum şi facilităţile acordate persoanelor juridice în materie de impozite.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă textele constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 56 alin. (1) privind contribuţiile financiare şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), e) şi f) privind economia. Totodată, se susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. Prin Decizia nr. 40 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2006, şi Decizia nr. 246 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, raportat la soluţia legislativă cuprinsă actualmente în art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007, Curtea a statuat constant că stabilirea prin lege a obligaţiei de plată a anumitor impozite sau taxe, ca şi a eventualelor scutiri de la plata acestora, ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, cu condiţia ca aceste reglementări să se aplice în mod uniform pentru situaţii egale.

Pe de altă parte, autorităţile administraţiei publice locale nu au totală independenţă în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale, ele fiind obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii". Această prevedere constituţională obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activităţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activităţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale.

Stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie.

Prin Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, şi Decizia nr. 272 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, raportat la soluţia legislativă cuprinsă actualmente în art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, Curtea a reţinut că încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează reţelele energetice de distribuţie în categoria terenurilor cu destinaţie specială, precum şi reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bun public de interes naţional al fondului energetic.

Referitor la constituţionalitatea soluţiei legislative cuprinse în momentul de faţă de art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, se observă că, faţă de soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale, nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a textului art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, Curtea observă că autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care acesta a fost interpretat şi aplicat de către instanţa de judecată a cărei sentinţă a recurat-o. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât se pun probleme de interpretare şi aplicare a legii. Aceeaşi soluţie se impune şi cu privire la dispoziţiile art. 257 şi art. 285 din Legea nr. 571/2003, întrucât aspectele ridicate ţin de sfera de competenţă a instanţelor de judecată şi a Parlamentului, autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul că instanţele de judecată nu aplică aceste texte în mod exclusiv, fără a le mai corobora cu prevederile art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007, şi de faptul că orice excepţie de la plata taxelor şi impozitelor trebuie prevăzută prin Codul fiscal şi nu şi prin alte legi.

De asemenea, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor contestate pe care o face autorul excepţiei în raport cu prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, întrucât, în cadrul exercitării controlului de constituţionalitate, Curtea trebuie să se raporteze numai la un text constituţional.

Soluţionarea cererii autorului excepţiei adresate Curţii Constituţionale, în sensul că aceasta să se pronunţe dacă dispoziţiile criticate din Codul fiscal prevalează în faţa celor cuprinse în Legea nr. 13/2007, nu intră în sfera de competenţă a instanţei constituţionale, ci ţine, de asemenea, de modul de aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce constituie apanajul instanţelor judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi cu unanimitate de voturi cu privire la respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 257 şi art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 991/32/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 257 şi art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly