Decizia nr. 188 din 21 martie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, excepţie ridicată din oficiu, de către Judecătoria Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.301/180/2016 al acestei instanţe. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 789D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, Compania Regională de Apă Bacău - S.A., cu sediul în Bacău, a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea ca nefondată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că factura fiscală este supusă controlului instanţelor judecătoreşti, iar caracterul executoriu al facturilor de utilitate publică este recunoscut şi prin art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată.

4.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.124D/2016, având un obiect identic al excepţiei de neconstituţionalitate. Excepţia a fost ridicată de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - „RADET“ din Bucureşti în Dosarul nr. 14.543/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

5.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

6.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - „RADET“ a depus un înscris prin care comunică Curţii Constituţionale că renunţă la susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, republicată, având în vedere că, prin introducerea alin. (6^1) la art. 42 din Legea nr. 51/2006, „Factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu“, astfel încât legislaţia în materie a fost armonizată fiind aplicabilă pentru toate serviciile de utilităţi publice, nu numai unui singur operator. De asemenea, magistratul-asistent învederează faptul că, la dosar, partea Apa Nova Bucureşti - S.A., cu sediul în Bucureşti, a depus o adresă prin care solicită instanţei de contencios constituţional să aibă în vedere faptul că Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - „RADET“ a înţeles să nu mai susţină excepţia de neconstituţionalitate.

7.În ceea ce priveşte cererea de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, dat fiind faptul că excepţia este de ordine publică.

8.Deliberând, Curtea, având în vedere prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, respinge cererea de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 789D/2016 şi nr. 3.124D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.124D/2016 la Dosarul nr. 789D/2016, care este primul înregistrat.

10.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că este de competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, iar reglementarea legală criticată îşi găseşte justificarea în necesitatea recuperării cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizate de operatorii economici şi datorate de utilizatori.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

11.Prin Încheierea din 11 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.301/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, şi prin Încheierea din 21 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.543/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de către Judecătoria Bacău - Secţia civilă, precum şi de către Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - „RADET“ din Bucureşti în cauze având ca obiect încuviinţarea executării silite, respectiv o contestaţie la executare.

12.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 789D/2016 al Curţii Constituţionale, Judecătoria Bacău - Secţia civilă arată că prevederile art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 atribuie caracter de titlu executoriu facturii individuale pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, iar, potrivit art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, sunt titluri executorii şi pot fi puse în executare silită înscrisurile cărora le recunoaşte puterea executorie.

În ceea ce priveşte încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, instanţa de judecată arată că esenţial este principiul realizării justiţiei de către instanţele judecătoreşti, regulă potrivit căreia numai organele judecătoreşti sunt competente să rezolve conflictele de interese care izvorăsc din încălcarea legii sau nesocotirea obligaţiilor contractuale, în acest sens fiind şi art. 126 alin. (1) din Constituţie. Prin derogare de la acest principiu, pentru motive temeinic justificate, legiuitorul a stabilit că anumite înscrisuri constituie titluri executorii, fără a mai fi nevoie de intervenţia instanţei de judecată, însă în cazul tuturor acestor înscrisuri există un element comun, şi anume, toate au la bază consimţământul debitorului exprimat în însuşi înscrisul respectiv. În lipsa acceptării facturii de către debitor prin semnătură sau în lipsa contractului de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, factura emisă unilateral de către furnizor nu face dovada consimţământului debitorului şi a raporturilor dintre părţi. Instanţa de judecată apreciază, de asemenea, că prin norma de lege criticată se încalcă şi principiul egalităţii dintre furnizorii de utilităţi (energie electrică, energie termică, gaze naturale, salubritate etc.) care nu beneficiază, ca şi furnizorii de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare, de acelaşi avantaj al titlului executoriu pe care factura emisă de aceştia din urmă îl are. Ca atare, instanţa apreciază că instituirea unui regim preferenţial pentru furnizorii de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare nu se justifică şi este discriminatorie faţă de ceilalţi furnizori.

13.În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.124D/2016, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - „RADET“ din Bucureşti, arată că reglementarea cuprinsă în art. 31 din Legea nr. 241/2006, potrivit căreia factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu, are implicaţii şi consecinţe extrem de grave în ceea ce priveşte desfăşurarea relaţiilor contractuale dintre „RADET“ Bucureşti şi APA NOVA Bucureşti - S.A., prin îngrădirea dreptului consumatorului de a formula opoziţie la cantitatea şi calitatea serviciului furnizat prin excluderea unor grade de jurisdicţie, în exercitarea controlului judiciar, fiind încălcate astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti şi celor ale art. 127. Aşa fiind, apreciază că Legea nr. 224/2015 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006 introduce, prin alin. (17) al art. 31, prevederi contradictorii şi lipsite de coerenţă, necorelate cu cadrul legal de ansamblu al utilităţilor publice şi cu nevoile de dezvoltare a serviciilor, şi solicită să se constate caracterul abuziv, discriminatoriu şi neconstituţional al reglementării criticate prin care, fără a defini noţiunea de factură individuală, contracte individuale, se includ în categoria titlurilor executorii, facturi care nu sunt certe, lichide şi exigibile şi care sunt emise în baza unor contracte colective pentru mai multe puncte de consum.

14.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare, întrucât, potrivit art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, debitorul are la dispoziţie contestaţia la executare prin intermediul căreia poate invoca şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, beneficiind astfel de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei aspectele de nelegalitate ale titlului executoriu în cadrul unei proceduri contradictorii.

15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, astfel, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 842 din 10 decembrie 2015, prin care Curtea a reţinut că este de competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea, în funcţie de specificul fiecărui caz în parte. Arată, de asemenea, că din examinarea prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, în corelare cu celelalte dispoziţii ale acestei legi, nu rezultă existenţa unor norme de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, în condiţiile în care aceştia (utilizatorii) nu îşi îndeplinesc obligaţiile de plată a serviciilor de care beneficiază în condiţiile legii, obligaţii care fac atât obiectul legii criticate şi al regulamentelor specifice în domeniu, cât şi al contractelor încheiate între aceştia şi furnizorii serviciilor publice. De altfel, în situaţia în care utilizatorii debitori nu recunosc sumele datorate/cuprinse în factura care constituie titlu executoriu, aceştia pot contesta aceste sume, în condiţiile legii.

17.Guvernul menţionează, totodată că, potrivit art. 44 din Legea nr. 241/2006, aceasta se completează cu prevederile Legii nr. 51/2006, iar în conformitate cu art. 42 alin. (6^1) din acest ultim act normativ, factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu, legiuitorul optând pentru o astfel de soluţie legislativă în raport cu domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizare, împrejurare faţă de care se poate asigura şi continuitatea acestora.

18.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 septembrie 2015, alineat introdus prin Legea nr. 224/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 241/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 30 iulie 2015, potrivit cărora „Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu.“21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti şi celor ale art. 127 referitoare la caracterul public al dezbaterilor.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 241/2006 stabileşte cadrul juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi controlul furnizării/prestării reglementate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare al localităţilor, ansamblul acestor activităţi organizându-se sub conducerea, coordonarea, controlul şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale şi are drept scop alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor. Din coroborarea prevederilor acestui act normativ reiese că între utilizatorul/utilizatorii serviciului public de alimentare cu apă şi furnizorul/furnizorii serviciului respectiv există raporturi contractuale, drepturile/obligaţiile părţilor în legătură cu furnizarea serviciului public şi contravaloarea/plata la termen a acestuia regăsindu-se în mod corespunzător, în contractele respective, încheiate în condiţiile legii. Curtea subliniază că, în situaţia în care utilizatorii debitori nu recunosc sumele datorate/cuprinse în factura care constituie titlu executoriu, aceştia pot contesta aceste sume, în condiţiile legii, fiind respectat, astfel, liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare.

23.Curtea reţine că autorii excepţiei susţin, de asemenea, că prin reglementarea cuprinsă în art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, republicată, se încalcă principiul egalităţii dintre furnizorii de utilităţi (energie electrică, energie termică, gaze naturale, salubritate etc.), care nu beneficiază, ca şi furnizorii de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare, de acelaşi avantaj al titlului executoriu pe care factura emisă de aceştia din urmă îl are, astfel încât instituirea unui regim preferenţial pentru furnizorii de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare nu se justifică şi este discriminatorie faţă de ceilalţi furnizori. Or, Curtea reţine că, potrivit art. 44 din Legea nr. 241/2006, republicată, lege specială, prevederile acesteia se completează inclusiv cu prevederile Legii nr. 51/2006, republicată, lege generală. Prin urmare, în contextul criticilor formulate, Curtea constată că prin art. 42 alin. (6^1) din Legea nr. 51/2006, republicată, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 225/2016, s-a statuat că „Factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu“. Prin această reglementare legiuitorul a uniformizat legislaţia aplicabilă pentru toate serviciile de utilităţi publice, astfel încât toţi operatorii de servicii de utilităţi publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii, fiind exclusă, astfel, orice situaţie discriminatorie. Legiuitorul a optat pentru o atare soluţie legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizare, împrejurare faţă de care se poate asigura şi continuitatea acestora.

24.De altfel, distinct de cele mai sus reţinute, raportat la critica autorilor privind atribuirea puterii de titlu executoriu facturii individuale pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, Curtea reţine faptul că, potrivit art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, „Sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: [...] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie.“ Această categorie de „alte titluri executorii“ este una mai largă şi cuprinde şi acele înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. În cazul acestora din urmă, Curtea observă că textul nu distinge nici după emitenţii sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată şi nici după cum sunt înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau pe suport de hârtie. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Curtea reţine că, în privinţa acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar şi suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită. În acest context, Curtea constată că prevederile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, care prevăd că „Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu“, se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind „alte titluri executorii“ şi cărora legea le recunoaşte putere executorie.

25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Bacău - Secţia civilă în Dosarul nr. 4.301/180/2016 al acestei instanţe, precum şi de către Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - „RADET“ din Bucureşti în Dosarul nr. 14.543/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2017.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora