Decizie nr. 130 din 4 iulie 2000

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Artrom" - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 1.310/2000 al Judecătoriei Slatina.

La apelul nominal răspund consilier juridic Bogdan Doru, reprezentantul Societăţii Comerciale "Artrom" - S.A. din Slatina, şi Nicolae Vasile, reprezentantul sindicatului "Solidaritatea" din cadrul Societăţii Comerciale "Artrom" S.A. Slatina.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societăţii Comerciale "Artrom" - S.A. din Slatina solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arata ca art. 35 din Legea nr. 54/1991 încalcă prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, în ipoteza în care, din interpretarea acestui text ar rezultă ca pe perioada reducerii programului de lucru cu până la 5 zile lunar Societatea Comercială "Artrom" - S.A. din Slatina are obligaţia sa plătească salariu membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatului, fără ca aceştia sa presteze munca în folosul angajatorului. De altfel, se apreciază ca art. 35 din Legea nr. 54/1991 este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie.

Reprezentantul Sindicatului "Solidaritatea" din cadrul Societăţii Comerciale "Artrom" - S.A. din Slatina solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând ca, potrivit contractului colectiv de muncă, liderii şi viceliderii organizaţiilor sindicale cu personalitate juridică, care lucrează nemijlocit în Societatea Comercială "Artrom" - S.A. au dreptul la plata salariului şi pentru perioadele de până la 5 zile lucrătoare lunar, zile în care desfăşoară activitate sindicala.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, întrucât textul criticat nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1), iar din modul în care este formulată excepţia de neconstituţionalitate rezultă ca în cauza se pune o problemă de aplicare a legii, asupra căreia însă Curtea Constituţională nu este competenţa să se pronunţe.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.310/2000, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Artrom" - S.A. din Slatina într-un litigiu de muncă având ca obiect încălcarea contractului colectiv de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 54/1991, care prevăd reducerea programului de lucru al persoanelor alese în conducerea sindicatelor cu până la 5 zile lunar, sunt neconstituţionale în ipoteza în care din interpretarea lor rezultă obligaţia unităţii angajatoare de a plati persoanelor respective salariul şi pentru zilele nelucrate efectiv în folosul unităţii. În aceasta ipoteza, se considera ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), corelate cu cele ale art. 4 alin. (2) din Constituţie, întrucât creează un regim privilegiat pentru salariaţii care fac parte din conducerea sindicatelor, acordându-le salariu fără prestarea unei munci efective în beneficiul unităţii. Pe de altă parte, autorul excepţiei mai considera ca, datorită caracterului sau neconstitutional, art. 35 din Legea nr. 54/1991 este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie.

Judecătoria Slatina, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 54/1991 sunt în vigoare şi determinante în soluţionarea cauzei, astfel ca din punct de vedere procedural excepţia este admisibilă. Pe fond, se considera însă ca excepţia este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu creează privilegii pentru o categorie de salariaţi şi nici nu prevede obligaţia unităţii de a plati salarii persoanelor cu funcţii de conducere în sindicat şi pentru perioada reducerii programului de lucru.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. Se arata ca textul de lege criticat, chiar dacă este preconstitutional, satisface exigenţele prevederilor art. 9 din Constituţie, potrivit cărora sindicatele "[...] contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor", activitatea acestora desfasurandu-se conform statutelor lor şi în condiţiile legii. Se mai arata ca "excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată pe fondul unui litigiu ce priveşte obligaţia de plată a salariului cuvenit liderilor sindicali, în considerarea programului redus de lucru", iar aceasta nu este "o problemă de constituţionalitate, ci una strict de aplicare a legii, fiind de competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti".

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, asa cum a statuat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 6/1993, nr. 35/1993 şi nr. 60/1992, principiul egalităţii în drepturi implica un tratament egal pentru situaţii identice sau similare şi nicidecum acelaşi tratament pentru situaţii diferite. Se mai arata ca "art. 35 din Legea nr. 54/1991, prin reducerea programului lunar de lucru cu 5 zile pentru membrii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, care lucrează în unitate în calitate de salariaţi, nu are semnificatia unui privilegiu, ci a unei măsuri ce da posibilitatea liderilor sindicali să se poată ocupa de activitatea sindicatului respectiv, deci a celorlalţi salariaţi membri de sindicat". Textul de lege criticat nu contravine nici art. 4 alin. (2) din Constituţie, care prevede că "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. 2, ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 35 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, care prevede: "(1) Membrii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu până la 5 zile pentru activităţi sindicale.

(2)Numărul celor care pot beneficia de prevederile alin. 1, precum şi durata timpului se stabilesc prin contractul colectiv de muncă."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca, în ipoteza în care din interpretarea acestor dispoziţii rezultă obligaţia angajatorului de a plati salariu membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor pentru zile nelucrate efectiv în folosul unităţii, se încalcă art. 16 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Constituţie. Încălcarea consta în aceea ca se creează un regim privilegiat pentru salariaţii care fac parte din conducerea sindicatelor prin acordarea unui salariu fără a fi prestată munca în beneficiul unităţii. Se mai susţine ca, fiind neconstituţionale, dispoziţiile criticate sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".

Art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, pretinse a fi incalcate prin textul de lege criticat, prevăd:

–Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.";

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."

I. În legătură cu susţinerea potrivit căreia art. 35 din Legea nr. 54/1991 contravine prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, Curtea Constituţională constata ca aceste dispoziţii constituţionale nu sunt incalcate, întrucât textul criticat nu instituie un tratament juridic diferenţiat între cetăţeni, pentru nici unul dintre criteriile stabilite de acest articol din Legea fundamentală.

II. Curtea Constituţională nu poate retine nici susţinerile privind incompatibilitatea art. 35 din Legea nr. 54/1991 cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În conformitate cu art. 9 din Constituţie, "Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor", iar potrivit art. 5, intitulat "Dreptul sindical", din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, "În vederea garantarii sau promovării libertăţii lucrătorilor şi a patronilor de a constitui organizaţii locale, naţionale sau internaţionale pentru protecţia intereselor lor economice şi sociale şi de a adera la aceste organizaţii, părţile se angajează ca legislaţia naţionala sa nu aducă atingere şi sa nu fie aplicată de o maniera care să aducă atingere acestei libertăţi. Măsura în care garanţiile prevăzute în prezentul articol se vor aplica poliţiei va fi determinata prin legislaţia sau prin reglementarea naţionala. Principiul aplicării acestor garanţii membrilor forţelor armate şi măsura în care ele se vor aplica acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate prin legislaţia sau prin reglementarea naţionala".

În sensul prevederilor constituţionale şi al normelor internaţionale menţionate, prin Legea nr. 54/1991 este reglementată activitatea sindicatelor, iar prin art. 35 din aceasta se stabileşte dreptul persoanelor alese în conducerile organizaţiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, de a beneficia de reducerea programului lunar de lucru cu până la 5 zile pentru activităţi sindicale. Acest text nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie. Într-adevăr, membrii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor se afla într-o situaţie diferita faţă de ceilalţi salariaţi, în sensul că aceştia trebuie să activeze pentru realizarea rolului sindicatelor, care, potrivit art. 9 teza a doua din Constituţie, "contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor". În jurisprudenta sa constanta Curtea Constituţională a statuat ca situaţia diferita în care se afla anumite categorii de cetăţeni impune şi tratamentul juridic diferenţiat al drepturilor şi obligaţiilor acestora. Astfel, de exemplu, în Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, s-a reţinut ca "Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, în situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". De altfel, însuşi autorul excepţiei considera ca art. 35 din Legea nr. 54/1991 este neconstitutional "în ipoteza în care prin acest act normativ ar aparea obligaţia Societăţii Comerciale lt; lt;Artrom gt; gt;

–S.A. din Slatina ca pe perioada reducerii programului de lucru cu până la 5 zile lunar să le plătească membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor salariul fără prestarea unei munci efective în folosul angajatorului".

Curtea Constituţională constata ca textul de lege criticat nu cuprinde dispoziţii referitoare la plata salariului membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor pentru perioada reducerii programului de lucru. Reglementarea expresă a acestei probleme presupune modificarea sau completarea dispoziţiei legale, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale, deoarece, asa cum prevede art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului [...]". Aceasta modificare sau completare este o atribuţie exclusiva a legiuitorului.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a mai susţinut ca textul art. 35 din Legea nr. 54/1991 "este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie". Nici aceasta critica nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţia constituţională invocată prevede că "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". Or, asa cum rezultă din considerentele prezentei decizii, art. 35 din Legea nr. 54/1991 nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia şi, în consecinţa, dispoziţiile acestui articol nu pot fi considerate ca fiind abrogate.

Faţa de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Artrom" - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 1.310/2000 al Judecătoriei Slatina.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 iulie 2000.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu