Lege nr. 4 din 18 martie 1971

Capitolul 1

Articolul 1

Extrădarea unei persoane poate fi admisă la cererea unui stat străin sau poate fi cerută unui alt stat de Republica Socialistă România.

Extrădarea poate fi admisă sau cerută în vederea urmăririi sau judecării într-o cauza penală ori în vederea executării pedepsei.

Articolul 2

Dispoziţiile prezentei legi se aplică în măsura în care nu se stabileşte altfel prin convenţii internaţionale sau pe bază de reciprocitate.

Capitolul 2

Articolul 3

Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este invinuita sau pentru care a fost condamnata persoana a carei extrădare se cere este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală română.

Extrădarea cerută în vederea urmăririi penale sau judecării poate fi admisă numai dacă, potrivit legii statului solicitant cît şi legii penale române, fapta atrage o pedeapsă privată de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai grea, iar dacă este cerută în vederea executării pedepsei, numai dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de un an sau mai grea.

Articolul 4

Nu pot fi extrădaţi:

a)cetăţenii români;

b)persoanele fără cetăţenie domiciliate în Republica Socialistă România;

c)persoanele care au obţinut drept de azil în Republica Socialistă România.

Articolul 5

Extrădarea nu se admite dacă:

a)fapta a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Socialiste România sau legea penală română este aplicabilă potrivit art. 5 din codul penal;

b)potrivit legii statului solicitant cît şi legii penale române, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare decît la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate;

c)fapta pentru care se cere extrădarea este, potrivit legii statului solicitant ori legii penale române, prescrisă sau amnistiată ori exista o alta cauza legală care inlatura răspunderea penală sau consecinţele condamnării;

d)faţă de persoana a carei extrădare se cere, s-a pronunţat o hotărîre definitivă de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal ori s-a dat o ordonanţa de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, pentru aceeaşi fapta, de organele de urmărire penală din Republica Socialistă România, după caz.

Articolul 6

Extrădarea poate fi amînată dacă persoana a carei extrădare se cere este invinuita sau inculpata în faţa organelor de urmărire penală ori a organelor judecătoreşti din Republica Socialistă România, ori are de executat o pedeapsă privată de libertate pronunţată de o instanţa română. În caz de amînare, extrădarea se poate face numai după ce procesul penal a luat sfîrşit. Cînd s-a pronunţat o hotărîre de condamnare, extrădarea se poate face numai după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată.

În cazul în care amînarea extrădării ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii sau ar putea crea mari greutăţi pentru stabilirea faptelor, se poate admite extrădarea temporară, sub condiţia expresă ca persoana a carei extrădare se cere va fi înapoiată îndată după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea.

Articolul 7

Persoana extrădată nu poate fi obligată să se înfăţişeze la urmărire sau judecata pentru o alta infracţiune decît aceea pentru care s-a obţinut extrădarea.

De asemenea, persoana extrădată nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decît aceea pentru care extrădarea a fost obţinută.

Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică dacă exista acordul prealabil al statului român sau dacă persoana extrădată, deşi a avut posibilitate, nu a părăsit teritoriul statului solicitant în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau dacă, părăsind acel teritoriu, a revenit ulterior.

Articolul 8

Persoana care a fost extrădată unui stat nu poate fi extrădată de acesta altui stat, în afară de cazurile prevăzute în art. 7 alin. 3.

Articolul 9

La cererea de extrădare ce se adresează statului român este necesar să se anexeze:

a)copie certificată a mandatului de arestare, cînd extrădarea se cere pentru executare.

Articolul 10

Cererea de extrădare adresată de statul român unui stat străin se face potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 5 care se aplică în mod corespunzător.

În cazul extrădării cerute de statul român, se aplică dispoziţiile art. 7 şi 8 privitoare la efectele extrădării.

Articolul 11

Cererile de extrădare se transmit şi se primesc pe cale diplomatică.

Capitolul 3

Articolul 12

Cererea de extrădare adresată statului român este transmisă de Ministerul Afacerilor Externe, Procuraturii Generale care o trimite procurorului şef al procuraturii judeţene în a carei raza teritorială îşi are domiciliul persoana a carei extrădare se cere sau, în cazul cînd nu are domiciliul cunoscut, procurorului şef al Procuraturii municipiului Bucureşti.

Articolul 13

Cînd procurorul constata din actele primite ca sînt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 9 poate dispune arestarea persoanei a carei extrădare se cere, afară de cazul în care din cuprinsul acestor acte rezultă în mod neîndoios ca extrădarea nu este admisibilă.

Mandatul de arestare emis de procuror se comunică de îndată persoanei arestate.

Articolul 14

Cînd din actele care însoţesc cererea statului străin nu rezultă cu suficienta datele prevăzute în art. 9, procurorul poate dispune, de asemenea, arestarea, cerind totodată completarea actelor şi fixind termenul pînă la care acestea trebuie trimise. Termenul nu va putea depăşi 2 luni, dar se va putea prelungi de procuror cu 15 zile, la cererea motivată a statului solicitant.

Articolul 15

Cînd cererea de extrădare scrisă nu este însoţită de acte sau cererea este facuta telefonic ori telegrafic, procurorul poate dispune arestarea persoanei a carei extrădare se solicita dacă în cerere nu se arata, după caz, mandatul de arestare sau hotărîrea rămasă definitivă, pe baza cărora se cere extrădarea şi se dau asigurări ca ulterior vor fi trimise copii certificate de pe aceste acte, precum şi celelalte acte prevăzute în dispoziţiile art. 9.

Cînd procurorul a dispus arestarea în condiţiile alineatului precedent, măsura nu poate dura mai mult de o luna. Acest termen se va putea prelungi de procuror cu 15 zile, la cererea motivată a statului solicitant.

În cazul cînd cererea de extrădare a fost facuta telefonic sau telegrafic, la actele pe care se sprijină cererea de extrădare, trimise ulterior, se va ataşa şi cererea de extrădare formulată în scris.

Articolul 16

Procurorul stringe datele necesare pentru a stabili dacă sînt îndeplinite condiţiile extrădării şi dispune să fie ridicate obiectele care în mod vadit provin din infracţiune ori au servit la săvîrşirea acesteia.

Articolul 17

Persoana a carei extrădare se solicita este chemată de îndată înaintea procurorului pentru a fi ascultata. Declaraţia acesteia se consemnează într-un proces-verbal.

Procurorul este obligat sa administreze probele care sînt în ţara, dacă acestea pot servi la verificarea condiţiilor prevăzute în art. 3, 4 şi 5 sau dacă persoana a carei extrădare se solicita are motive temeinice sa ceara administrarea acestora.

Dispoziţiile din codul de procedura penală privitoare la conţinutul ordonanţelor, mandatului de arestare şi proceselor-verbale, precum şi dispoziţiilor privitoare la administrarea de probe, conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate, se aplică în mod corespunzător şi în procedura extrădării.

Articolul 18

Procurorul dispune punerea în libertate a persoanei arestate cînd constata că nu s-au primit în termen actele suplimentare, prevăzute în art. 14 ori actele care trebuie trimise potrivit art. 15. Totodată, procurorul, dacă apreciază ca în lipsa acestor acte cercetările nu mai pot continua, da ordonanţa de încetare a procedurii de extrădare.

Procurorul da ordonanţa de încetare a procedurii de extrădare şi atunci cînd constata, potrivit art. 13, ca extrădarea nu este admisibilă, caz în care dispune şi punerea în libertate a persoanei arestate, precum şi atunci cînd constata ca persoana a carei extrădare se cere nu a fost gasita.

Ordonanţa de încetare a procedurii de extrădare prevăzută în alineatele 1 şi 2 se înaintează procurorului general care, în cazul cînd constata ca cercetările nu sînt complete, o infirma şi restituie lucrările procurorului, indicindu-i completările ce urmează a fi făcute.

Dispoziţia privitoare la punerea în libertate a persoanei arestate în cazul arătat în alin. 1 se executa de îndată, iar în cazul prevăzut în alin. 2, se executa după confirmarea ordonanţei de către procurorul general.

Cînd procurorul general confirma ordonanţa procurorului, ea va fi trimisa Ministerului Afacerilor Externe pentru ca acesta sa comunice statului solicitant cauzele care au determinat încetarea procedurii de extrădare.

Dacă actele ce trebuie să însoţească cererea de extrădare sau actele suplimentare sînt primite după încetarea procedurii de extrădare ori dacă persoana a carei extrădare se cere este gasita ulterior, procedura de extrădare este reluată, iar persoana a carei extrădare se cere poate fi arestata. În cazul cînd s-a făcut Ministerului Afacerilor Externe comunicarea prevăzută în alineatul precedent, i se va aduce la cunoştinţa ca procedura de extrădare a fost reluată.

Articolul 19

Procurorul, pe baza actelor pe care se sprijină cererea de extrădare, a declaraţiei persoanei a carei extrădare se solicita şi a probelor adunate potrivit art. 17 alin. 2, da o ordonanţa motivată, prin care constata ca lucrările efectuate în vederea soluţionării cererii de extrădare au fost terminate şi înaintează dosarul cauzei, după caz, tribunalului judeţean sau al municipiului Bucureşti, pentru a constata dacă condiţiile extrădării sînt îndeplinite.

Articolul 20

Normele de procedura penală privind judecata sînt aplicabile şi în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

Articolul 21

Tribunalul fixează termen de urgenta şi ia măsuri să se desemneze un apărător din oficiu persoanei a carei extrădare se cere, dacă aceasta nu are apărător ales.

La termenul fixat, în şedinţa secreta, tribunalul asculta persoana a carei extrădare se cere şi, după concluziile procurorului şi ale aparatorului, constata prin hotărîre dacă sînt sau nu întrunite condiţiile extrădării.

Cînd instanţa constata ca sînt îndeplinite condiţiile extrădării, dispune arestarea persoanei a carei extrădare se cere, dacă măsura arestării nu a fost luată de procuror.

Hotărîrea instanţei nu este supusă recursului.

Articolul 22

În cazul cînd instanţa constata că nu sînt îndeplinite condiţiile extrădării, dispune punerea în libertate a persoanei arestate.

Hotărîrea instanţei este înaintată Ministerului Justiţiei pentru a fi trimisa Ministerului Afacerilor Externe, care comunică statului solicitant cauzele pentru care cererea de extrădare nu a fost admisă.

Articolul 23

Hotărîrea instanţei prin care se constată că sînt îndeplinite condiţiile extrădării are caracterul unui aviz. Hotărîrea se înaintează Consiliului de Miniştri prin Ministerul Justiţiei.

Consiliul de Miniştri hotărăşte asupra admiterii sau respingerii cererii de extrădare. În cazul admiterii cererii, Consiliul de Miniştri hotărăşte şi asupra aminarii extrădării sau extrădării temporare, în situaţiile prevăzute în art. 6 din prezenta lege.

Cînd Consiliul de Miniştri a hotărît că nu este cazul a se admite extrădarea, persoana arestata este pusă în libertate.

Ministerul Afacerilor Externe comunică statului solicitant rezultatul cererii.

În cazul admiterii cererii de extrădare, se comunică data la care se va face extrădarea şi locul unde aceasta se va efectua.

Predarea persoanei a carei extrădare s-a dispus şi a obiectelor ridicate se efectuează prin organele Ministerului Afacerilor Interne.

În cazul cînd reprezentantul statului solicitant nu se prezintă la data şi locul indicat, pentru a i se preda persoana a carei extrădare a fost admisă şi nici nu s-a solicitat o amînare a predării, persoana arestata va fi pusă în libertate. În acest caz, dacă cererea de extrădare este repetată, poate fi refuzată.

Amînarea prevăzută în alineatul precedent nu poate depăşi 15 zile.

Articolul 24

Dacă extrădarea aceleiaşi persoane este cerută de mai multe state şi Consiliul de Miniştri apreciază ca cererile sînt admisibile, el decide, pe baza elementelor ce rezultă din lucrările primite, căruia dintre statele solicitante i se da preferinta.

În lipsa unor elemente de apreciere, ordinea de preferinta se stabileşte după următoarele criterii:

a)statul pe teritoriul căruia s-a savirsit infracţiunea;

b)statul în contra intereselor căruia infracţiunea a fost îndreptată;

c)statul al cărui cetăţean este infractorul.

Cînd cererile de extrădare se încadrează în aceeaşi dispoziţie prevăzută la una din literele a-c, se da preferinta statului care a solicitat mai întîi extrădarea.

Articolul 25

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul statului român, ea va putea fi din nou extrădată. În acest caz, la cerere nu se mai anexează actele prevăzute în art. 9, cu excepţia declaraţiei la lit. e.

Articolul 26

Solicitarea extrădării se face de către statul român unui stat străin la propunerea motivată a procurorului în faza de urmărire penală, iar în faza de judecată sau de punere în executare a hotărîrii, la propunerea motivată a instanţei.

Ordonanţa procurorului ori încheierea instanţei prin care se propune a se cere extrădarea, însoţită de actele arătate în art. 9, precum şi de orice alte acte necesare pentru obţinerea extrădării, este înaintată, după caz, procurorului general sau ministrului justiţiei, care, dacă socoteşte ca extrădarea propusă a fi cerută este necesară, întocmeşte cererea de extrădare şi intervine prin Ministerul Afacerilor Externe pentru obţinerea acesteia.

Dacă statul solicitat cere un supliment de acte, acestea se vor trimite pe aceeaşi cale.

Primirea persoanei extrădate se face prin organele Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 27

Condiţiile extrădării precum şi procedura prevăzută în prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi în cazul tranzitului pe teritoriul Republicii Socialiste România al unei persoane extrădate unui stat de către un alt stat.

Articolul 28

Cheltuielile de extrădare se suporta de statul român, dacă s-au efectuat pe teritoriul sau şi exista reciprocitate.

Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant.