Decizie nr. 339 din 5 decembrie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Rada Barbulea şi Sorin Barbulea în Dosarul nr. 4.927/2001 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal este prezent Sorin Barbulea, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezenta solicita admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive arătate în notele scrise depuse la instanţa.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, arătând ca textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.927/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Rada Barbulea şi Sorin Barbulea într-un proces de revendicare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (6) din Constituţie. În opinia autorilor excepţiei, prin rămânerea în proprietatea statului a terenurilor care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, "proprietarii, atât persoane fizice cat şi stat, sunt puşi în imposibilitatea de a respecta art. 41 alin. (6), ce prevede că dreptul de proprietate obliga la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Or, susţin aceştia, "legile şi obiceiurile tarii impun ca dotările edilitare din curţi ca şi căile de acces să fie reparate de deţinătorul clădirii, nu de un proprietar exterior, statul, care nu va executa niciodată asemenea obligaţii". Mai mult, susţin aceştia, "parcelele imobiliare din oraşe sunt de dimensiuni modeste, nejustificand fragmentarea proprietăţii".

De asemenea, autorii excepţiei susţin ca aceste texte sunt în contradictie şi cu prevederile art. 13 şi 21 din aceeaşi lege.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât norma criticata nu contravine prevederilor art. 41 alin. (1) şi (6) din Constituţie.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul considera excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând ca textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât stabilirea "limitelor materiale" ale dreptului de proprietate este, potrivit prevederilor constituţionale, de competenţa legiuitorului. Se arata ca modalitatea în care legiuitorul a înţeles sa stabilească măsurile cu caracter reparator şi regimul juridic al bunurilor intrate în proprietatea statului este o problemă de opţiune legislativă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, dispoziţii care au următorul conţinut: "Suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului."

Autorii excepţiei critica textul ce face obiectul controlului de constituţionalitate pe motiv ca acesta ar încalcă prevederile art. 41 alin. (1) şi (6) din Legea fundamentală.

Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca sunt neintemeiate, urmând să fie respinse.

Legea nr. 112/1995 are ca obiect reglementarea măsurilor reparatorii în folosul foştilor proprietari ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute cu titlu în proprietatea statului ori în proprietatea unor persoane juridice după 6 martie 1945. Printre alte condiţii este prevăzută aceea ca imobilele să se fi aflat la 22 decembrie 1989 în posesia statului ori a altor persoane juridice.

Acest act normativ vizează deci acea categorie de bunuri, existente în patrimoniul statului, dobândite în perioada comunista prin acte juridice valabile în raport cu reglementările atunci în vigoare. Tocmai de aceea, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 73/1995, trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în patrimoniul sau în baza unor titluri conforme cu legislaţia existenta în momentul dobândirii lor, precum şi de a stabili modul în care - prin restituire în natura, prin plata unor despăgubiri sau în orice alta modalitate - foştii proprietari sau moştenitorii acestora vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferite prin aplicarea unor prevederi legislative în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În consecinţa, chiar dacă naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii.

Asa fiind, se arata în decizia menţionată a Curţii, dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Considerentele acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţa, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Cu privire la raportarea de către autorii excepţiei a dispoziţiilor atacate la prevederile art. 13 şi 25 din Legea nr. 112/1995, Curtea, observând ca examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, constata ca problema ridicată de autorii excepţiei excede competentei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Rada Barbulea şi Sorin Barbulea în Dosarul nr. 4.927/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

──────────────────