Decizie nr. 160 din 22 aprilie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Horia Tudor Vuscan în Dosarul nr. 13.839/2002 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arata ca, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, constatând ca acestea sunt constituţionale.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, se apreciază ca aceste prevederi nu contravin textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 13.839/2002, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Horia Tudor Vuscan.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca, prin posibilitatea suspendării executării acordate prin ordonanţa preşedinţială, conform dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, drepturile creditorului aflat în posesia unui titlu executoriu sunt grav incalcate. În acest mod sunt incalcate dreptul la apărare al creditorului, precum şi principiul egalităţii în faţa legii, în condiţiile în care cererea se judeca fără citarea părţilor. Sunt incalcate astfel, în conceptia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 24 şi 49 din Constituţie.

Judecătoria Oradea considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât măsurile dispuse prin ordonanţa preşedinţială au caracter vremelnic, iar urgenta acestora "este justificată de însuşi scopul acestei proceduri ce consta din necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi şi interese legitime". Pe de altă parte, suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţa preşedinţială poate fi luată numai în cazuri urgente.

Avocatul Poporului considera, în esenta, ca excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nefiind contrare, în nici un mod, textelor constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. De altfel, se arata în punctul de vedere al Avocatului Poporului, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra textelor legale criticate, stabilind ca acestea sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă:

În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţa preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţa a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol.

–Art. 581 din Codul de procedură civilă:

Instanţa va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţa preşedinţială se va introduce la instanţa competenţa să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta şi cu precădere. Pronunţarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

În esenta, critica de neconstituţionalitate se bazează pe susţinerea ca cele doua texte din Codul de procedură civilă încalcă drepturile creditorului de a-şi valorifica titlul sau executoriu ca urmare a posibilităţii instanţei de a suspenda provizoriu executarea pe calea ordonanţei preşedinţiale, ceea ce contravine, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), care stabilesc ca România este stat de drept, ale art. 16 alin. (1), care prevăd ca "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", ale art. 24, care consacra dreptul la apărare, precum şi ale art. 49, care stabilesc condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând textele de lege supuse controlului de constituţionalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, instanţa are posibilitatea de a dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţa preşedinţială, iar art. 581 din acelaşi cod reglementează condiţiile de exercitare şi procedura de judecată a ordonanţei preşedinţiale. Aceste reglementări nu contravin caracterului de stat de drept al României, consfintit de art. 1 alin. (3) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, unul dintre elementele esenţiale ale acestui tip de stat îl constituie domnia legii, situaţie care, în cauza, nu se pune, întrucât reglementările criticate sunt cuprinse în lege, a carei respectare este obligatorie. Pe de altă parte, procedura instituită în cele doua texte criticate, parte integrantă a contextului legislativ în care este reglementată contestaţia la executare, este prevăzută în aplicarea dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege".

De asemenea, atât art. 403 alin. 4, cat şi art. 581 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece dispoziţiile legale criticate nu stabilesc discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie procesuala, fără nici o deosebire.

Este, totodată, nefondata critica pe care autorul excepţiei o face cu privire la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, întrucât art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că "ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor". Pe de altă parte, însăşi ipoteza prevăzută de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă se referă la o cerere de suspendare provizorie a executării, în cazuri urgente, până la soluţionarea cererii de suspendare prevăzute la alin. 1 al aceluiaşi articol, care se judeca conform procedurii obişnuite şi cu condiţia depunerii unei cauţiuni stabilite de instanţa ca o garanţie împotriva unui eventual abuz de drept. Totodată, de esenta măsurilor prevăzute în cele doua texte de lege criticate depind caracterul provizoriu al suspendării executării şi urgenta cazului care justifica măsura.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca acestea nu sunt incidente în cauza, întrucât ipoteza textului constituţional vizează restrangerea prin lege a unor drepturi fundamentale sau a unor libertăţi prevăzute de Constituţie. Or, este evident faptul ca art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă are un alt obiect, reglementand numai suspendarea provizorie a executării unui titlu executoriu, în cadrul procesual stabilit de lege.

Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Totodată, prin Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, pronunţându-se cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut ca aceste dispoziţii legale nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie "deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificandu-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în situaţii similare, situaţiile diferite impunând soluţii legislative diferite".

În legătură cu constituţionalitatea dispoziţiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă prin raportare la prevederile art. 24 din Constituţie, Curtea constata ca s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 124 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002. Prin aceasta decizie s-a statuat ca, din coroborarea prevederilor constituţionale ale art. 24 cu cele ale art. 128, referitoare la "Folosirea căilor de atac", şi cu cele ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", rezultă ca reglementarea prin textul de lege criticat a unei proceduri speciale, prin care instanţa de judecată poate ordonă măsuri vremelnice în cazuri grabnice, fără citarea părţilor, nu este contrară dreptului la apărare consacrat la art. 24 din Constituţie.

Soluţiile pronunţate în cauzele respective şi considerentele care au stat la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Horia Tudor Vuscan în Dosarul nr. 13.839/2002 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

─────────────