Decizie nr. 460 din 1 iunie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ion Tiuca - procuror

Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor "Lactis - Pas" din Iaşi în Dosarul nr. 10.784/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita, pe de o parte, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 şi ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, deoarece dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu contravin normelor invocate din Legea fundamentală, iar pe de altă parte, respingerea ca inadmisibila a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât aceste dispoziţii nu au legătură cu soluţionarea litigiului în fond.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.784/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Salariaţilor "Lactis - Pas" din Iaşi într-o cauza comercială având drept obiect pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale ale art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 şi cele ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie. Aceste texte legale încalcă principiul neretroactivitatii legii, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât permit Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului sa retina şi sumele ce au fost plătite de cumpărător în contul contractului de vânzare-cumpărare, dividendele aferente anilor anteriori intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, precum şi acţiunile deţinute de cumpărător în exclusivitate, fără ca acestea să fie gajate sau restrictionate în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, creând astfel o imbogatire fără justa cauza. Aceasta autoritate aplica în mod abuziv şi retroactiv prevederile art. 21 din ordonanţa menţionată, incalcind şi dreptul de proprietate consacrat de art. 44 din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 contravin principiului neretroactivitatii legii, întrucât se aplică şi contractelor aflate în derulare pentru perioada rămasă de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe.

Totodată, autorul excepţiei considera ca prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale în raport cu art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, întrucât cenzurarea unei excepţii de neconstituţionalitate de către instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată reprezintă o ingradire a liberului acces la justiţie, în condiţiile în care singura instanţa competenţa în materie de neconstituţionalitate este Curtea Constituţională.

Tribunalul Iaşi - Secţia comercială apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu contravin normelor constituţionale pretins incalcate, textul legal criticat reprezentând o reglementare specială a efectelor desfiinţării contractului, prin derogare de la dispoziţiile art. 1019 alin. 2 din Codul civil, derogarea fiind justificată de rolul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi de circumstanţele speciale în care se aplică art. 25 din ordonanţa criticata.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arata că nu contravin art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit. d) din Constituţie, întrucât acestea permit instanţei sa respingă excepţia ca inadmisibila doar în ipotezele limitativ prevăzute în alin. (1)-(3) ale art. 29. Reiterarea unei excepţii respinse anterior de Curtea Constituţională ca neîntemeiată obliga instanţa de judecată sa sesizeze din nou Curtea Constituţională, aceasta fiind singura în măsura să se pronunţe asupra constituţionalităţii unui text care ar putea să aibă incidenţa asupra fondului.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul considera ca textele legale criticate sunt constituţionale şi invoca, în acest sens, decizii prin care Curtea Constituţională a respins excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect şi cu o motivare fundamentată pe aceleaşi prevederi constituţionale invocate ca fiind incalcate şi în prezenta cauza.

Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Prevederile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 şi cele ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 nu încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. O lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, iar textele legale indicate în cauza dispun pentru viitor şi nu au caracter retroactiv.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, a art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 şi a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 faţă de art. 16 din Constituţie, arata ca aceasta nu poate fi reţinută, deoarece principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice nu se aplică şi persoanelor juridice.

De asemenea, dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 şi ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 nu contravin art. 21 şi 24 din Constituţie, dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare fiind exercitate prin contestarea de către orice persoană interesată a oricărui act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege, contestatorul beneficiind, astfel, de garanţiile privitoare la desfăşurarea procesului.

Totodată, referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 faţă de prevederile art. 21, 24 şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reţinută. Instituirea prin textul de lege indicat a cazurilor de inadmisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale şi nu este de natura sa conducă la ideea ca, prin aceasta, instanţa care judeca fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea au următorul cuprins:

–Art. 21: "(1) În cazul desfiinţării contractului pe cale conventionala sau judiciară Autoritatea va retine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice titlu, până la desfiinţarea acestuia.

(1^1)În cazul desfiinţării contractului pe cale conventionala sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:

a)sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;

b)sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;

c)sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultantilor de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).

(1^2)Prevederile alin. (1) şi (1^1) se aplică şi proceselor în curs de judecată având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.

(2)Pentru prejudiciile cauzate societăţii de către cumpărător, aceasta poate cere instanţei judecătoreşti daune-interese.

(3)Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.

(4)Cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător."

De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă şi dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 340/2005, şi al căror conţinut este următorul: "(1) În scopul organizării şi desfăşurării în condiţii unitare a monitorizarii postprivatizare, prevederile cap. IV «Urmărirea modului de realizare a obligaţiilor contractuale» din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi contractelor aflate în derulare pentru perioada rămasă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

(2)Pentru perioada scursa până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe Autoritatea poate conveni cu cumpărătorul, prin act adiţional, aplicarea prevederilor alin. (1)."

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este constituit, totodată, şi din dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, care prevăd următoarele: "Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judeca în termen de 3 zile."

Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale menţionate încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 "Accesul liber la justiţie", art. 24 "Dreptul la apărare", art. 44 "Dreptul de proprietate privată" şi ale art. 146 lit. d) referitoare la competenţa Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca unele dintre dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie invocate şi în prezenta cauza.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, autorul considera ca acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie. În legătură cu aceste sustineri, prin deciziile nr. 165/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, şi nr. 294/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, respingând excepţiile, Curtea Constituţională nu a reţinut încălcarea principiului neretroactivitatii legii civile, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât textul legal dedus controlului nu conţine, în sine, nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, el urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002; pe de altă parte, a reţinut ca o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Cat priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţă de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 544/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 16 noiembrie 2005, ca acestea nu contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

De asemenea, prin Decizia nr. 189/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea Constituţională a constatat conformitatea dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţă de art. 44 din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate privată. Curtea a reţinut cu acel prilej ca dreptul de proprietate al cumpărătorului nu este încălcat, întrucât textul legal criticat nu dispune transferul unor bunuri, acesta referindu-se la răspunderea cumpărătorului în cazul neexecutării obligaţiilor sale, precum şi la stabilirea daunelor-interese datorate.

Având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenta sa, prin care s-a stabilit, după cum s-a arătat, conformitatea dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţă de art. 15 alin. (2), art. 16 şi 44 din Constituţie, pretins a fi incalcate şi în prezenta cauza, se constată că nu au intervenit elemente noi care să impună modificarea jurisprudenţei Curţii în materie, astfel ca soluţia şi considerentele amintite îşi menţin valabilitatea.

În plus, în prezenta cauza este invocată neconstituţionalitatea art. 21 din ordonanţa criticata faţă de prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie; or, exercitarea acestor drepturi de natura procesuala este asigurata pe calea contestaţiei la executare, potrivit regulilor de drept comun, textul legal criticat necontinand, în sine, norme contrare dreptului de acces liber la instanţa sau dreptului la apărare.

Cat priveşte dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005, Curtea retine ca acestea conţin precizări care exclud retroactivitatea, în condiţiile în care aplicarea dispoziţiilor ordonanţei nu priveşte contractele de privatizare ale căror efecte s-au produs anterior intrării ei în vigoare, decât dacă părţile convin în acest sens în scris. Asadar, critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind principiul neretroactivitatii legii civile, este neîntemeiată şi, în consecinţa, nu poate fi reţinută nici contrarietatea textului legal indicat faţă de art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) sau art. 44 din Legea fundamentală.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea observa ca acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în fond, iar potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) teza ultima şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibila.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale şi ale art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor "Lactis - Pas" din Iaşi în Dosarul nr. 10.784/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială.

II. Respinge, ca inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Nita