Decizie nr. 893 din 16 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudorel Vrînceanu în Dosarul nr. 4.711/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.711/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudorel Vrînceanu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că, atât timp cât persoanele care s-au prostituat, la îndemnul şi în folosul inculpatului, puteau să dispună în mod liber de ele însele, nu se justifică incriminarea infracţiunii de proxenetism.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia invocată este nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 329 alin. 1 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi."

Autorul excepţiei susţine că textul legal criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată şi art. 45 privind accesul liber al persoanei la o activitate economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2002, s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea textului criticat sub aspectul avut în vedere de autorul excepţiei. Cu acel prilej, Curtea a statuat că "incriminarea şi sancţionarea faptelor de prostituţie şi de proxenetism, în Codul penal de la 1968, reprezintă şi îndeplinirea obligaţiei asumate de statul român prin Decretul nr. 482/1955 de aderare la convenţie [Convenţia pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatării prostituării acestora], care prevede că părţile la această convenţie decid pedepsirea oricăror persoane care, pentru a satisface pasiunile altei persoane, ademeneşte, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimţământul acesteia, sau care exploatează prostituţia altei persoane, chiar cu consimţământul acesteia. În preambulul convenţiei se arată că «prostituţia şi răul care o însoţeşte, traficul de fiinţe umane în vederea prostituării, sunt incompatibile cu demnitatea şi valoarea persoanei umane şi pun în pericol bunăstarea individului, a familiei şi a comunităţii»".

Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că "în ceea ce priveşte proxenetismul, incriminat prin însăşi convenţia menţionată, caracterul său profund antisocial nu poate fi pus la îndoială şi nu se poate vorbi despre neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 329 din Codul penal".

Jurisprudenţa invocată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Curtea constată că textul constituţional prevede că persoana are dreptul să dispună de ea însăşi în măsura în care nu încalcă bunele moravuri. Or, cum prostituţia este incriminată, orice faptă ce vizează îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei este contrară bunelor moravuri. Astfel, incriminarea unui astfel de comportament este departe de a încălca prevederile art. 26 din Constituţie, mai degrabă fiind o aplicare a acestora la nivelul legii.

De asemenea, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Astfel, prevederile legale deduse controlului de constituţionalitate, prin care legiuitorul a înţeles să incrimineze proxenetismul, nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care îndeamnă sau înlesneşte la practicarea prostituţiei sau trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

Dispoziţiile art. 45 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudorel Vrînceanu în Dosarul nr. 4.711/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu