Decizie nr. 198 din 23 noiembrie 1999

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 6.162/1996 al Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti.

La apelul nominal răspunde Leon Nica. Lipseşte Olga Cristina Baron, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Nu sunt formulate cereri prealabile.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei arata ca Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este o lege "anacronica şi rusinoasa", deoarece aduce atingere demnităţii cetăţeanului neprotejat de statul român împotriva celor care îl pagubesc. De aceea dispoziţiile acestei legi contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 care consfinţesc accesul liber la justiţie, ale art. 41 privitoare la protecţia proprietăţii private, ale art. 51, potrivit cărora respectarea Constituţiei este obligatorie, ale art. 53 referitoare la contribuţiile financiare ale cetăţenilor şi ale art. 150 alin. (1), care arata ca legile rămân în vigoare în măsura în care nu contravin legii fundamentale. De asemenea, autorul excepţiei apreciază ca textele de lege criticate nu sunt în concordanta cu principiile izvorâte din Pactul internaţional pentru drepturile politice şi civile şi nici cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Considera ca instituirea taxelor judiciare de timbru, indiferent de cuantum, precum şi a achitării anticipate a acestora ingradeste nepermis dreptul cetăţeanului român de a se adresa justiţiei, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 3 din Codul civil, care reglementează denegarea de dreptate, şi ale art. 130 din Codul de procedură civilă, privind rolul activ al judecătorului. În continuare arata ca, dacă nu vor fi respectate drepturile şi libertăţile fundamentale, consfinţite în Constituţie şi prevăzute în tratatele şi pactele internaţionale la care România este parte, se va adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În final, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecată. În final, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale şi faptul ca în speta nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acesteia, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 6.162/1996, Judecătoria Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Leon Nica într-o cauza civilă ce are ca obiect pretenţii.

Prin notele scrise, depuse în motivarea excepţiei, se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 50 referitoare la fidelitatea faţă de ţara, precum şi ale art. 151 privind instituţiile existente.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca normele legale atacate "nu vin în contradictie cu dispoziţiile constituţionale", deoarece "accesul liber la justiţie permite depunerea oricărei cereri a carei rezolvare este de competenţa autorităţilor judecătoreşti, asupra caracterului legitim al pretenţiilor formulate urmând însă a se pronunţa instanţa în urma judecării cauzei".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, apreciază ca excepţia este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, notele scrise depuse în motivarea excepţiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei ridicate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care au următorul cuprins:

–Art. 1: "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxeaza în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege."

–Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxeaza astfel:

a)până la valoarea 5.000 lei;

de 100.000 lei

b)între 100.000 lei 5.000 lei + 10% pentru ce

şi 1.000.000 lei depăşeşte 100.000 lei;

c)între 1.000.000 lei 95.000 lei + 8% pentru ce

şi 10.000.000 lei depăşeşte 1.000.000 lei;

d)între 10.000.000 lei 815.000 lei + 6% pentru ce

şi 50.000.000 lei depăşeşte 10.000.000 lei;

e)între 50.000.000 lei 3.215.000 lei + 4% pentru ce

şi 100.000.000 lei depăşeşte 50.000.000 lei;

f)între 100.000.000 lei 5.215.000 lei + 2% pentru ce

şi 500.000.000 lei depăşeşte 100.000.000 lei;

g)peste 500.000.000 lei 13.215.000 lei + 1% pentru

ce depăşeşte 500.000.000 lei.

(2)În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contesta sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 500.000 lei, indiferent de valoarea contestată.

(3)Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarata în acţiune sau în cerere. Dacă aceasta valoare este contestată sau apreciată de instanţa ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."

Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii legale infrang cu deosebire art. 21 din Constituţie, potrivit căruia:

(1)Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Examinând excepţia, Curtea constata ca asupra constituţionalităţii unor prevederi legale prin care s-au instituit taxe de timbru pentru introducerea unor cereri în justiţie, între care şi art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997, în jurisprudenta acesteia s-a statuat, în mod constant, ca accesul liber la justiţie nu înseamnă ca acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei părţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenţii. Prin urmare, regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

În acest sens urmează să se retina considerentele mai multor decizii, precum: Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993; Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994; Decizia nr. 18 din 29 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 164 din 4 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iulie 1997. Deoarece în raport cu situaţia de fapt din speta nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în acest domeniu, excepţia de neconstituţionalitate intemeiata pe încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie urmează să fie respinsă.

În legătură cu invocarea infrangerii principiilor şi normelor constituţionale prevăzute la art. 1 alin. (3), art. 20, 41, 50, 51, 53, art. 150 alin. (1) şi la art. 151, Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţa, neavând incidenţa cu obiectul acesteia.

De altfel Curtea nu poate retine nici critica privind neconcordanta dintre dispoziţiile legale criticate, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece acestea nu conţin prevederi care să consacre gratuitatea actului de justiţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 6.162/1996 al Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 1999.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Doina Suliman