între Guvernul României şi Guvernul Regatului Thailandei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
Guvernul României şi Guvernul Regatului Thailandei,
dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,
au convenit după cum urmează:
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
1.Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele fiecărui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.
2.Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe suma totală a salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3.Impozitele existente, asupra cărora se aplică prezenta convenţie, sunt:
a)În cazul României:
(i)impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(îi) impozitul pe profit;
(iii)impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv)impozitul pe venitul agricol;
(v)impozitul pe dividende, (denumite în continuare impozit român).
b)În cazul Thailandei:
(i)impozitul pe venit; şi
(îi) impozitul pe venitul din petrol, (denumite în continuare impozit thailandez).
4.Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite pe venit identice sau în esenta similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus, sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
1.În prezenta convenţie, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a)termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusiva, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acestor ape;
b)termenul Thailanda înseamnă Regatul Thailandei şi include orice zona adiacenta apelor teritoriale ale Regatului Thailandei, care, conform legislaţiei thailandeze şi în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau poate fi desemnată în viitor ca o zona în care Regatul Thailandei îşi poate exercita drepturile în legătură cu fundul marii, subsolul şi resursele naturale ale acesteia;
c)expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Thailanda, după cum cere contextul;
d)termenul persoana include o persoană fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane, care sunt tratate ca o entitate în vederea impozitării;
e)termenul societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă, constituită în conformitate cu legislaţia română, sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică de către legislaţia fiscală a respectivelor state contractante;
f)expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g)expresia autoritate competentă înseamnă:
(i)în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(îi) în cazul Thailandei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
h)termenul naţional înseamnă:
(i)în relaţia cu România, orice cetăţean al României şi orice persoană juridică şi asociere de persoane având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(îi) în relaţia cu Thailanda, orice persoană fizica având naţionalitatea Thailandei, orice persoană juridică, societate de persoane, asociaţie şi orice alta entitate având statutul în conformitate cu legile în vigoare în Thailanda;
i)expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o nava sau aeronava exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant.
2.În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legilor acelui stat contractant cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.
1.În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii, locului infiintarii sau oricărui alt criteriu de natura similară.
2.Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidenţă a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:
a)aceasta va fi considerată rezidenţă a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinta permanenta în ambele state contractante, va fi considerată rezidenţă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strinse (centrul intereselor vitale);
b)dacă statul contractant, în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidenţă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c)dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidenţă a statului contractant al cărui naţional este;
d)dacă aceasta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3.Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o societate este rezidenţă a ambelor state contractante, atunci se va considera ca este rezidenţă a statului contractant în care este înfiinţată sau în conformitate cu a cărui lege a obţinut statutul de societate. Dacă societatea, conform acestui criteriu, este încă rezidenţă a ambelor state contractante, în acest caz va fi considerată rezidenţă a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.
1.În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2.Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a)un loc de conducere;
b)o sucursala;
c)un birou;
d)o fabrica;
e)un atelier;
f)o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie resurselor naturale;
g)un şantier de construcţii sau un proiect de construcţie, când asemenea şantier sau proiect durează o perioadă mai mare de 6 luni;
h)un proiect de montaj sau instalare, a cărui durata depăşeşte 6 luni;
i)o clădire folosită pentru vânzarea mărfurilor;
j)o magazie aparţinând unei persoane care depozitează mărfuri pentru alţii;
k)furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa de către un rezident al unuia dintre statele contractante prin angajaţi sau alt personal, cu condiţia ca activităţile de aceasta natura sa continue (pentru acelaşi proiect sau un proiect conex) în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care insumeaza mai mult de 183 de zile.
3.Expresia sediu permanent se considera că nu include:
a)folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b)menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;
c)menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;
d)produsele sau mărfurile aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau unei expoziţii temporare ocazionale, organizată de guvernul tarii primitoare, când sunt vîndute după închiderea tirgului sau a expoziţiei menţionate;
e)menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri, sau al colectării de informaţii pentru întreprindere;
f)menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul de a face reclama, de a furniza informaţii pentru cercetări ştiinţifice sau pentru activităţi similare, care au un caracter pregatitor sau auxiliar pentru întreprindere.
4.Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decît un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 5 - acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în primul stat menţionat, dacă aceasta persoana:
a)are şi exercită, în mod obişnuit, în primul stat menţionat, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere;
b)nu are o astfel de împuternicire, dar menţine, în mod obişnuit, în primul stat menţionat, un stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii de la care primeşte în mod regulat dispoziţii sau efectuează livrări în numele întreprinderii; sau c) nu are o astfel de împuternicire, dar primeşte, în mod obişnuit, comenzi în primul stat menţionat, în totalitate sau aproape în totalitate pentru întreprindere sau pentru întreprindere şi pentru alte întreprinderi care sunt controlate de aceasta sau are interese în a le controla.
5.O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant, numai pentru faptul ca aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin oricare alt agent cu statul independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite. În acest sens, un agent nu va fi considerat drept agent cu statut independent, dacă desfăşoară în acel celălalt stat o activitate descrisă în paragraful 4, în cea mai mare parte pentru întreprindere sau pentru întreprindere şi alte întreprinderi care sunt controlate de aceasta sau are interese în a le controla.
6.Faptul ca o societate, care este rezidenţă a unui stat contractant, controlează sau este controlată de o societate care este rezidenţă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
7.Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat, dacă încasează prime pe teritoriul acelui stat sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unui salariat sau printr-un reprezentant care nu este un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5.
1.Veniturile provenind din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere) pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.
2.În sensul prezentei convenţii, expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3.Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea, în orice alta forma, a proprietăţii imobiliare.
4.Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
1.Veniturile sau profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, veniturile sau profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2.Când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, veniturile sau profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitind activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratind cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3.La determinarea profiturilor unui sediu permanent, sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte.
4.În măsura în care, într-un stat contractant, se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat pe baza unui anumit procent din încasările totale ale întreprinderii sau pe baza repartizării profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 al acestui articol nu împiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5.Nici un venit sau profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6.În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afară de cazul când exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7.Când veniturile sau profiturile includ elementele de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
1.Venitul obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a aeronavelor va fi impus numai în acel stat contractant.
2.Venitul obţinut de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor poate fi impus în celălalt stat contractant, dar impozitul stabilit în acel celălalt stat contractant va fi redus cu o sumă egala cu 50% din acesta.
3.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea, în legătură cu participarea întreprinderilor angajate în transporturi navale sau aeriene la un pool de orice fel.
Când:
a)o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţa.
1.Dividendele plătite de o societate care este rezidenţă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2.Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul dividendelor este o societate, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
a)15% din suma bruta a dividendelor, dacă societatea care plăteşte dividendele desfăşoară activitatea printr-o întreprindere industriala şi primitorul este o societate, excepţind societăţile de persoane, care deţine direct cel puţin 25% din capitalul primei societăţi; b) 20% din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
3.a) Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia statului în care este rezidenţă societatea distribuitoare a dividendelor.
b)Expresia întreprindere industriala înseamnă: (1) orice întreprindere angajata în:
(i)confectionare, asamblare şi prelucrare;
(îi) construcţii, construcţii civile şi construcţii de nave;
(iii)producerea de electricitate, energie hidraulica, gaz sau aprovizionare cu apa; sau
(iv)agricultura, exploatare forestieră şi pescuit, şi exploatarea unei plantaţii; şi
(2)orice alta activitate întreprinsă în baza privilegiilor acordate prin legea thailandeza privind promovarea investiţiilor industriale; şi (3) orice alta întreprindere care este declarata ca întreprindere industriala de autorităţile competente ale ambelor state contractante, în sensul prezentului articol.
4.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidenţă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5.Când o societate rezidenţă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent sau de o baza fixa, situate în acel celălalt stat, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat. Nici o prevedere a acestui paragraf nu va fi interpretată în sensul că împiedica fiecare stat contractant sa perceapă impozit pe venit asupra profiturilor distribuite în conformitate cu legile acelui stat.
1.Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2.Totuşi aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor şi este o societate rezidenţă a celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
a)10% din suma bruta a dobinzilor, dacă sunt primite de orice instituţie financiară (inclusiv o societate de asigurare); b) 20% din suma bruta a dobinzilor, în cazul dobinzilor pentru vânzarea pe credit; c) 25% din suma bruta a dobinzilor, în celelalte cazuri.
3.Independent de prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite guvernului celuilalt stat contractant vor fi scutite de impozit în primul stat contractant menţionat.
4.În vederea aplicării paragrafului 3, termenul Guvern:
a)În cazul României, înseamnă Guvernul României şi include:
(i)Banca Naţionala a României; şi
(îi) Banca Română de Comerţ Exterior - S.A., în măsura în care activităţile lor se desfăşoară în cadrul autorităţii obişnuite a unei bănci centrale.
b)În cazul Thailandei, înseamnă Guvernul Regal al Thailandei şi include:
(i)Banca Thailandei, în măsura în care activitatea să se desfăşoară în cadrul autorităţii obişnuite a unei bănci centrale; şi
(îi) autorităţile locale.
5.Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din efecte publice, obligaţiuni sau titluri de creanta însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului şi din creanţe de orice fel, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din surse împrumutate de legislaţia fiscală a statului din care provine venitul. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobinzi, în sensul prezentului articol.
6.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta, în legătură cu care sunt plătite dobinzile, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
7.Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobinzi şi aceste dobinzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
8.Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobinzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
1.Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2.Totuşi aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma bruta a comisioanelor.
3.Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţile făcute către un broker, agent comisionar general sau către oricare alte persoane asimilate unui broker sau agent de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provin asemenea plati.
4.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă primitorul comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comisioane. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7.
5.Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al uni stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată şi comisioanele se suporta de sediul permanent, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6.Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi primitor sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, ţinând seama de activităţile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi primitor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
1.Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2.Totuşi aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15% din suma bruta a redevenţelor.
3.Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plati, de orice fel, primite pentru înstrăinarea, folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent, mărci de fabrica sau orice alte drepturi sau proprietăţi asemănătoare, unui desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă primitorul redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent de care se leagă efectiv dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7.
5.Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este efectiv legat dreptul sau proprietatea generatoare de redevenţe şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci acestea se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6.Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi primitor sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi primitor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
1.Cistigurile realizate din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.
2.Cistigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
3.Cistigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat contractant.
4.Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi sau bunuri, altele decît cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează. Nici o prevedere a acestui paragraf nu va împiedica fiecare stat contractant de a impune câştigurile sau veniturile din vânzarea sau transferul de acţiuni sau de alte titluri de valoare.
1.Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care activităţile au fost exercitate în celălalt stat contractant. Veniturile privind profesiile independente ori activităţile independente exercitate în acel celălalt stat pot fi impuse în acel celălalt stat.
2.Independent de prevederile paragrafului 1, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, din exercitarea pe cont propriu a unei profesii independente sau a altor activităţi independente desfăşurate în celălalt stat contractant, nu sunt impozabile în celălalt stat, dacă:
a)primitorul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în anul fiscal vizat;
b)primitorul nu dispune de o baza fixa în celălalt stat; şi c) veniturile nu sunt suportate de o întreprindere sau de un sediu permanent situat în celălalt stat.
3.Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
1.Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.
2.Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:
a)primitorul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; şi b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană care angajează şi care nu este rezidenţă a celuilalt stat; şi c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
3.Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile obţinute pentru o activitate salariata, exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant, sunt impozabile numai în acel stat.
Remuneraţiile şi alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidenţă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
1.Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de artiştii de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, de interpreţii muzicali, şi de atleti, din activităţile lor personale, desfăşurate în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.
2.Când veniturile în legătură cu activităţile personale, desfăşurate de un artist de spectacol sau de un atlet în aceasta calitate, nu revin artistului de spectacol sau atletului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale atletului.
3.Independent de prevederile art. 7, când activităţile menţionate la paragraful 1 al acestui articol sunt exercitate într-un stat contractant de către o întreprindere a celuilalt stat contractant, profiturile realizate din desfăşurarea acestor activităţi, de către o astfel de întreprindere, pot fi impuse în primul stat contractant menţionat, în afară de cazul în care întreprinderea este finanţată în cea mai mare parte din fondurile publice ale celuilalt stat contractant, inclusiv orice unitate administrativ-teritorială, autoritate locală sau organizaţie statutara a acestuia, în legătură cu astfel de activităţi.
4.Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică remuneraţiilor sau profiturilor, salariilor şi altor venituri similare, obţinute din activităţile desfăşurate într-un stat contractant de către artişti de spectacol sau atleti, dacă vizita în acel stat contractant este suportată în mod substanţial din fondurile publice ale celuilalt stat contractant, inclusiv orice unitate administrativ-teritorială, autoritate locală sau organizaţie statutara a acestora.
1.Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfăşurată în trecut şi orice anuitate plătită unui astfel de rezident vor fi impuse numai în acel stat.
2.Termenul anuitate înseamnă o sumă determinata, platibila, în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţile pentru deplina şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.
1.a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau unităţii sau autorităţii locale, sunt impozabile numai în acest stat.
b)Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţă a acelui stat, şi
(i)este un naţional al acelui stat, sau
(îi) nu a devenit rezidenţă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2.a) Orice pensie plătită de, sau din fonduri create de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unităţi administrativ-teritoriale ori autorităţi locale a acestuia, este impozabilă numai în acel stat.
b)Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este naţional şi rezident al acelui stat.
3.Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri, desfăşurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia.
1.O persoana fizica, care este rezidenţă unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant, şi care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoala sau alta instituţie educaţională similară, care este recunoscută de autoritatea competentă a acelui celălalt stat contractant şi care este prezenta în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită în legătură cu activitatea sa de predare sau de cercetare.
2.Prezentul articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetarea nu este întreprinsă în interes public ci, în principal, în interesul obţinerii unui cistig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
1.Sumele pe care le primeşte un student, un practicant sau un stagiar, care este sau a fost, imediat anterior prezentei sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat, numai în scopul instruirii sau pregătirii sale, nu vor fi impuse în primul stat menţionat, pe o perioadă de 6 ani, cu condiţia ca astfel de sume sa provină din surse aflate în afară acelui stat.
2.Un astfel de student, practicant sau stagiar va fi, de asemenea, scutit de impozite pe venit pe o perioadă de 2 ani pentru remuneraţiile primite din munca salariata exercitată în primul stat, cu condiţia ca aceste activităţi să fie în legătură cu studiile sau cu pregătirea sa sau să fie necesare întreţinerii sale.
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt menţionate în mod expres la articolele precedente ale prezentei convenţii, pot fi impuse în statul contractant din care provin veniturile.
1.Când venitul este impus în ambele state contractante, dubla impunere se va evita în conformitate cu următoarele paragrafe ale prezentului articol.
2.În cazul României, impozitul thailandez plătibil pentru venitul obţinut din Thailanda va fi recunoscut ca un credit faţă de impozitul român plătibil cu privire la acel venit.
3.În cazul Thailandei, impozitul român plătibil pentru venitul din surse aflate în România va fi recunoscut ca un credit fără de impozitul thailandez plătibil cu privire la acel venit. Totuşi creditul nu va depăşi acea parte a impozitului thailandez, astfel cum a fost calculat înainte de acordarea creditului şi care este aferent unor asemenea elemente de venit.
4.În vederea aplicării paragrafului 2 al prezentului articol, expresia impozit thailandez plătibil va include cuantumul impozitului thailandez, care ar fi trebuit să fie plătit, dacă nu ar fi fost acordată scutirea sau reducerea impozitului thailandez în concordanta cu legea referitoare la promovarea dezvoltării economice a Thailandei, în vigoare la data semnării convenţiei, sau care se va introduce în locul acesteia, modificind sau adaugindu-se la legea existenta.
1.Naţionalii unui stat contractant, fie ca sunt sau nu rezidenţi ai statului contractant menţionat, nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2.Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi.
3.Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
4.În prezentul articol termenul impunere indica impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.
1.Când o persoană considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia interna a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este.
Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.
2.Autoritatea competenţa se va strădui, dacă reclamaţia îi pare intemeiata şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa ajungă la o soluţionare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie.
3.Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri, în cazurile neprevăzute de convenţie.
4.Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri, în vederea aplicării prevederilor convenţiei. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.
1.Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau cu încasarea, aplicarea sau cu urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri.
2.Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a)de a lua măsuri administrative, contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b)de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c)de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
Prezenta convenţie va fi aprobată în conformitate cu procedurile constituţionale în vigoare în cele doua state contractante şi va intra în vigoare la 30 (treizeci) de zile după data efectuării schimbului de note prin care se certifica ca în ambele state au fost îndeplinite formalităţile necesare şi va avea efect:
(i)în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la sumele plătibile la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare;
(îi) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, pentru anii fiscali şi perioadele contabile începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată, dar fiecare dintre statele contractante va putea denunta convenţia, pe canale diplomatice, dând celuilalt stat contractant o nota de denunţare scrisă la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare.
În aceasta situaţie, prezenta convenţie va inceta să aibă efect:
(i)în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la suma platibila la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;
(îi) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, pentru anii fiscali şi perioadele contabile începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenită forma, au semnat prezenta convenţie.
Întocmită la Bucureşti la 26 iunie 1996, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, thailandeza şi engleza, toate cele trei texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea textelor în limbile română şi thailandeza, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Florin Georgescu,
ministru de stat,
ministrul finanţelor
Pentru Guvernul Regatului Thailandei,
Amnuay Viravan,
viceprim-ministru,
ministrul afacerilor externe
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
