Decizie nr. 194 din 12 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eco Life Concept" - S.R.L. ClujNapoca în Dosarul nr. 7.149/211/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus o cerere de amânare motivată de situaţia sa medicală. Totuşi, depune note scrise în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate formulate.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate, Curtea, însă, respinge cererea de amânare a cauzei.

Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.149/211/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eco Life Concept" - S.R.L. Cluj- Napoca într-o cauză privind soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă acţiunea sa, în temeiul art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, ca inadmisibilă.

În motivarea excepţiei se susţine că textul legal criticat îngrădeşte dreptul persoanei de a ataca notele de constatare întocmite de către Garda Financiară, deşi acestea îi produc prejudicii de ordin moral şi material.

Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost precizat, îl constituie dispoziţiile art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. În realitate, critica de neconstituţionalitate vizează numai art. 205 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, text asupra căruia Curtea urmează să se pronunţe şi care are următorul cuprins:

(1)Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. [...]

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă textele constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa justiţiei, ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Curtea, prin Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, a stabilit că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei este în realitate nemulţumit de faptul că nota de constatare întocmită de Garda Financiară, în conformitate cu art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, nu poate fi atacată în justiţie, autorul subliniind că această îngrădire este prevăzută de normele de lucru interne ale Gărzii Financiare pct. 3.18. În dezvoltarea criticilor, autorul apreciază că nota de constatare a Gărzii Financiare este un act administrativ şi, prin urmare, având această calificare juridică, ar trebui să poată fi contestat în justiţie.

Or, este de observat că un astfel de înscris nu are caracterul unui act administrativ fiscal în înţelesul legii, ci doar un act preparatoriu pe baza căruia organele fiscale stabilesc obligaţii fiscale în sarcina contribuabilului sau organele de urmărire penală dispun începerea urmăririi penale pentru fapte ce se constituie în infracţiuni.

Prin urmare, aşa cum în mod constant a statuat Curtea, accesul liber la justiţie se aplică numai cu privire la actele care produc efecte juridice în raport cu persoana vătămată.

De altfel, şi în activitatea altor organe de control regăsim astfel de înscrisuri constatatoare ale unor situaţii de fapt pe baza cărora organele abilitate emit acte administrative, cum ar fi actele de control ale Curţii de Conturi sau ale Departamentului pentru Lupta Antifraudă.

Rezultă, cu forţa evidenţei, că actele de control constatatoare ale unor situaţii de fapt nu pot forma obiectul unor cereri adresate instanţelor de contencios administrativ din moment ce acestea nu produc, în mod direct, efecte juridice cu privire la persoana controlată.

Sub acest aspect, nu are nicio relevanţă că astfel de acte de control se pot constitui în sesizări adresate organelor competente să dispună măsurile legale ce se impun în raport cu situaţia de fapt reţinută. În consecinţă, Curtea nu poate reţine în niciun fel încălcarea textului constituţional al art. 21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eco Life Concept" - S.R.L. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 7.149/211/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly